Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 130/A/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier: -
Pe rol se află judecarea apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1222/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelantul reclamant avocat, în substituirea avocatului, intimata pârâtă asistată de avocat, intimata pârâtă asistată de avocat, consilier juridic pentru intimații pârâți Primarul municipiului A I și Primăria municipiului A I, lipsă fiind avocat, apelantul reclamant, intimații pârâți și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimatei pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al apelantului reclamant solicită admiterea apelului, desființarea în hot a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată și precizată. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Susține că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privitor la compararea titlurilor de proprietate, al său cu cel al intimaților; nu s-a pronunțat asupra aspectelor privitoare la transformarea imobilului în apartamente, deoarece "imobilul" așa cum este definit vizează o singură unitate locativă, nu apartamente, și nu s-a pronunțat asupra modului în care Statul român a preluat imobilul în discuție - preluare făcută în baza Decretului 92/1950, declarată abuzivă, imobilul fiind exceptat de la prevederile Legii 112/1995. Învederează și restul motivelor de apel formulate în scris.
-//-
Avocat apărător al intimaților solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțate la instanța de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Arată că intimații au dobândit imobilul în discuție în baza Legii 4/1973, prin contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 1974. Invocă principiul neretroactivității legii civile, dreptul de proprietate al intimaților asupra acestui imobil fiind dobândit cu mult înainte de apariția Legii 10/2001. Invocă principiul ocrotirii bunei credințe, intimații fiind dobânditori de bună credință și cu titlu oneros, această prezumție fiind preluată inclusiv de Legea 10/2001 - art. 46. Cu privire la constatarea absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1971, învederează că instanța de fond a constatat prescripția dreptului la acțiune.
Avocat apărător al intimatei pârâte solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate la instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat la fond și în apel, depune chitanță.
Înstrăinarea imobilului s-a făcut cu respectarea legii, intimata fiind dobânditor de bună credință, chiar dacă imobilul a fost preluat în mod nelegal și abuziv. Reclamantul avea obligația imperativă de a formula notificare în cele 18 luni prevăzute de la data intrări în vigoare a Legii 10/2001 pentru restituirea în natură, fiind emisă la acest moment dispoziție a primarului pentru măsuri reparatorii prin echivalent.
Consilier juridic pentru intimații pârâți Primarul municipiului A I și Primăria municipiului AIs olicită respingerea apelul ca nefondat, menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În completarea celor susținute de apărătorii intimaților, învederează că prin Dispoziția nr. 545/2007 a fost soluționată parțial notificarea formulată în baza Legii 10/2001 de către contestator, pentru ca ulterior prin Dispoziția nr. 228/2008 să fie soluționată integral notificarea acestuia.
Față de actele dosarului și cele formulate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin Sentința Civilă nr. 1222/21 noiembrie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâților Primăria Municipiului A I, și precum și cea înaintată de același reclamant împotriva pârâților Primarul Municipiului A și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
-//-
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtelor și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 545/2007 emisă la data de 15.06.2007 a fost instituită o servitute de trecere asupra pivniței ui nr. 2 înscris în CF colectivă nr. 9744 A I și în CF individuală nr. 9745 nr. top 481/1/1/I/2, 481/2/1/1/2, 482/1/1/I/2 (având nr. cad. provizoriu 7842-c-u-1/2), în favoarea proprietarilor ui nr. 1 înscris în CF colectivă nr. 9744 A I și în CF individuală 9745 A I nr. ord., nr. top 481/1/1/I/1, 481/2/1/I/1, 482/1/1/I/1 (având nr. cad. provizoriu 7842-c-u-1/1) și în favoarea proprietarilor apartamentului II înscris în CF colectivă nr. 9744 A I și în CF 9746 A I nr. top 481/1/1/II, 481/2/1/II, 482/1/1/II.
S-au restituit în natură reclamantului următoarele imobile:
- nr. I înscris în CF individuală nr. 9745, nr. ord. nr. top 481/1/I/1, 481/2/1/I/1, 482/1/1/I/1 nr. cad. provizoriu 7842-c-u-1/1 - compus din două camere, bucătărie, baie, garaj și pivniță, având suprafața construită de 62,95 mp și cota de 21,12/1100 părți din bunurile indivize comune înscrise în CF colectivă 9744 A I, conform anexei la.L nr. 38/2007;
- apartamentul III - înscris în CF individuală 9747 A I, nr. top 481/1/1/III, 481/2/1/III, 482/1/1/III compus din 1 cameră, 1 bucătărie și 1 magazie de lemne, având suprafața construită de 58,40 mp și cota de 20/100 din bunurile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. 9744 A
S-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantului pentru imobilele înstrăinate în condițiile legii, astfel:
- nr. 2 - înscris în CF individuală nr. 9745 nr. ordin nr. top 481/1/1/I/2, 481/2/1/I/2, 482/1/1/I/2, nr. cad. provizoriu 7842-c-u-1/2 compus din o cameră, 1 birou și 1 pivniță având suprafața construită de 35,64 mp și cota de 11,88/100 părți din bunurile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. 9744 A
- apartament II - înscris în CF individuală 9746 A I, nr. top 481/1/1/II, 481/2/1/II, 482/1/1/II compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1, 1 baie, 1 WC, 1 terasă, 1 balcon, 1 magazie și 1 pivniță având suprafața construită de 136,70 mp și curte de 47/100 părți din bunurile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. 9744 A
Reclamantul a formulat notificare (fila 63 dosar fond) solicitând restituirea în natură a imobilelor situate în A I,- și 32 ce au aparținut antecesoarei, la data de 30.08.2001.
Potrivit extrasului de carte funciară și contractului de vânzare-cumpărare (filele 56 - 57 dosar fond) imobile înscrise în CF 4733 A I
-//-
nr. top 481/1/1, 481/2/1, 482/1/1 au aparținut defunctei căs.. Statul Român a preluat imobilul în baza Decretului nr. 92/1950 și în baza adresei nr. 2366/1980 a Consiliului Popular al Municipiului A I la 8 mai 1980 își întabulează dreptul de proprietate în cartea funciară, cu titlu de naționalizare.
Apoi, la 10 1981, în baza deciziei nr. 48/1981 a aceluiași organ administrativ, imobilul de mai sus a fost transcris în CF 9744, transformându-se în proprietate pe apartamente.
nr. 2 fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare 15509/1998 de pârâta de la SC SA, iar apartamentul nr. II a fost dobândit de antecesorul pârâtelor în anul 1981.
Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, urmare a notificărilor apărute prin Legea nr. 247/2005 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat, cu respectarea dispozițiilor legale.
art. 20 alin 2 din lege, dispune că, în situația în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 "pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, înainte în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Tot astfel, art. 45 alin 1 din lege stipulează că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența legii, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
În speța de față bunul nemișcător, după preluarea lui de către stat, a fost înstrăinat unor terți subdobânditori, reclamantul înțelegând că odată cu contestarea dispoziției emisă de primar, să atace cu acțiune în nulitate și actele juridice de înstrăinare, demers îngăduit și reglementat de prevederile art. 45-46 din Legea nr. 10/2001.
În acțiunea având ca obiect examinarea condițiilor de valabilitate ale contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza dispozițiilor speciale, prevăzute de Legea nr. 112/1995, termenul de prescripție pentru formulare este de 1 an și 6 luni, conform art. 45 alin 5 din Legea 10/2001, indiferent de cauza de nulitate.
Ca atare, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului de constatare a absolute a contractelor de vânzare-cumpărare este prescrisă, nefiind exercitată în termenul de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001.
Rațiunea dispozițiilor art. 45 și anume consolidarea într-un timp cât mai scurt a titlului terțului dobânditor, nu distinge între cauzele de nulitate
-//-
care afectează titlul dobânditorului și pe de altă parte, urmărește să închidă persoanei îndreptățite orice acțiuni în justiție pentru apărarea dreptului său, dacă nu este formulată în termenul prevăzut de lege.
În aceste condiții întrucât reclamantul nu a înțeles să atace în termenul de 1 an și 6 luni actele de înstrăinare, în concordanță cu prevederile legii i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele ce nu i-au fost înstrăinate în natură.
Tribunalul a apreciat că examinarea capetelor de cerere privind preluarea abuzivă, constatarea absolute a ordinelor prefectului, nu se mai impune față de împrejurarea că reclamantului i s-au acordat despăgubiri fiind considerat persoană îndreptățită, iar ordinele prefectului au fost emise ca urmare a dobândirii imobilelor de pârâți prin contractele de vânzare-cumpărare, menținute de instanță ca valabile, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1999.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că instanța nu s-a pronunțat și nici măcar nu a adus în discuție capătul de cerere privind compararea titlurilor și nici asupra nelegalității transformării imobilului în apartamente, încălcându-se art. 3 din Legea 112/1995.
A mai susținut că instanța nu a analizat apărarea apelantului relativ la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta, susținând că aceste apartamente puteau fi înstrăinate numai dacă au fost trecute în proprietatea statului cu titlu valabil (Decretul 92/1950 nu reprezintă titlu valabil).
Mai susține că și vânzarea către primele două pârâte a unui apartament este nelegală întrucât s-a făcut în 1974 de către un neproprietar, adevăratul proprietar al întregului imobil fiind antecesoarea sa. Că Decizia nr. 48/1981 a Consiliului Popular AIe ste lovită de nulitate absolută deoarece încalcă dispozițiile art. 480 cod civil și Constituția României, că la fel sunt lovite de nulitate și Ordinele Prefectului nr. 1633 și 1634 din 1994.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu în baza art. 295 Cod procedură civilă, ca urmare a efectului devolutiv al apelului, se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a reținut că examinarea capetelor de cerere privind preluarea abuzivă a imobilului și constatarea absolute a ordinelor prefectului nu se mai impune, față de împrejurarea că reclamantului i-au fost acordate despăgubiri, fiind considerat persoană îndreptățită, reținându-se implicit preluarea abuzivă a imobilului de către Statul Român.
-//-
În ce privește anularea ordinelor prefectului, aceasta nu se mai impune deoarece acestea au fost emise ca urmare a dobândirii celor două apartamente de către pârâții și și respectiv.
Corect instanța de fond a reținut că, în ce privește valabilitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în condițiile Legii 112/1995, termenul de prescripție pentru a formula acțiune în nulitate este de 18 luni de la intrarea în vigoare a Legii 10/2001, conform art. 45 alin 5 din această lege.
Textul de lege de mai sus spune că peste acest termen contractele de vânzare-cumpărare nu mai pot fi atacate "INDIFERENT DE NATURA ". Or, în speță, reclamantul a atacat contractele la 16 iulie 1997, cu mult peste termenul de prescripție ce a expirat la 14 august 2002.
Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea de a consolida în timpul prescris de 1 an și 6 luni titlul terțului dobânditor și nu distinge cauze de nulitate care să afecteze titlul dobânditorului și pe de altă parte, tinde să îngrădească persoanei îndreptățite orice acțiuni în justiție pentru apărarea dreptului său, dacă nu este formulată în termenul prevăzut de lege.
Stabilindu-se despăgubiri pentru aceste apartamente și văzând valabilitatea titlurilor pârâților intimați persoane fizice, compararea titlurilor nu se mai impune, deoarece numai foștii chiriași posedă în prezent titlu valabil.
În momentul în care s-a procedat la apartamentarea imobilului, Statul Român era proprietarul tabular al imobilului revendicat și legislația timpului permitea proprietarului să procedeze unilateral la partajarea pe apartamente, din care un număr de patru apartamente au și fost restituite persoanei îndreptățite care este reclamantul.
În aceste condiții, nu a fost încălcată nici o dispoziție legală din Legea 10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă, apelantul urmează a fi obligat să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată iar intimatei suma de 1000 lei cu același titlu, reprezentând onorar de avocat conform chitanțelor de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței Civile nr. 1222/21 noiembrie 2007 Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr-.
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 130/A/2008 dată în dosar nr-)
Obligă pe apelant să plătească intimatelor și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, iar intimatei suma de 1000 lei cu același titlu.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 9 ex/18.09.2008
-
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
