Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.133
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de MUNICIPIUL REȘIȚA PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.2044/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamanta intimată asistată de avocat și consilier juridic pentru pârâtul apelant Municipiul Reșița prin Primarul municipiului Reșița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic, în reprezentarea pârâtului apelant Municipiul Reșița prin Primarul municipiului Reșița, depune la dosar delegație.
Avocat, în asistarea reclamantei intimate, depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtului apelant Municipiul Reșița prin Primarul municipiului Reșița, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii contestației formulate împotriva dispoziției Primarului. A arătat că nu s-au acordat despăgubiri reclamantei pentru că aceasta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare pentru toți antecesorii săi, iar conform certificatului depus la dosar reclamanta are calitate de persoană îndreptățită pentru cota de 7/8. Pentru cota de 3/8 actele doveditoare nu au fost depuse până la data soluționării notificării și din acest motiv să se constate că reclamanta este decăzută din dreptul de a depune probe.
Avocat, în asistarea reclamantei intimate, solicită respingerea apelului fără cheltuieli de judecată și a arătat că dovezi în susținerea acțiunii se pot administra pe parcursul procesului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.2044/10.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis contestația reclamantei și a obligat Primăria municipiului Reșița să emită o nouă decizie cu privire la cota de 7/8 părți ce i se cuvine reclamantei din imobilul preluat de stat de la antecesorii săi înainte de 1989 și a anulat parțial Dispoziția nr.7013/25.06.2007 emisă de Municipiul Reșița prin Primar.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 18.07.2007 sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.7013/25.06.2007 emisă de Primăria Municipiului Reșița, pentru următoarele motive:
Prin notificarea înregistrată la executorul Judecătoresc G sub nr.379/2001, introdusă în termen legal, în temeiul Legii 10/2001, a solicitat să fie despăgubită cu suma de 60.000 DM (780.000.000 lei vechi), la data notificării pentru imobilul situat în Reșița,-, jud.C-S, înscris în CF nr.387 a localității Reșița Română, cu nr.top al parcelei 1157/114, format din construcție și teren, imobil care a fost preluat de Statul Român pentru motive de utilitate publică.
Prin dispoziția nr.7013/2007 emisă de Primăria Municipiului Reșița s-a propus să i se acorde despăgubiri numai pentru cota de 4/8 din imobil, deși reclamanta mai este îndreptățită să primească despăgubiri și pentru cota de din cota indiviză de 2/8 care a aparținut defunctului, decedat la data de 01.09.1986.
Cota de 2/8 a fost proprietatea soților și, fiind dobândit prin cumpărare, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară. în acest sens a fost anexată copia Certificatului de moștenitor nr.166 din 05.07.2007 emis de "".
Ulterior tot reclamanta a cerut prin precizarea de acțiune să se constate că într-adevăr calitate procesuală are Primarul Municipiului Reșița; să se constate că prin certificatele de calitate de moștenitor nr.166/05.06.2007 emise de BNP Asociați din B și a încheierii de rectificare nr.9819/29.10.2007 a aceluiași birou notarial rezultă expres că în urma decesului lui decedat la 01.09.1986 a rămas cota de din cota de 2/8, respectiv 1/8 din imobilul în cauză, ca urmare a încetării comunității de bunuri față de soția acestuia, bunul fiind cumpărat în anul1935 în timpul căsătoriei, iar prin încheierea de rectificare se completează cu cota de 2/8 dobândită de la același decedat prin succesiune de către reclamantă; să se constate că este îndreptățită la despăgubire pentru cota de 7/8 din întreg imobilul în cauză, în nume propriu și în calitate de moștenitoare, sens în care solicită a se admite contestația și a dispune obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în acest sens, obligarea pârâtei de a anula parțial dispoziția nr.7013/2007 și a dispune obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii cu privire la întreaga cotă solicitată prin precizare.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri din analiza cărora a reținut după cum urmează:
Prin notificarea depusă reclamanta a solicitat despăgubiri pentru întreg imobilul și totodată a depus certificatele de deces în cauză și a menționat expres ca succesiunea celor doi decedați și nu a fost deschisă, menționând că are calitate de succesor.
În conformitate cu art.25 pct.3 din Legea 10/2001, în caz de neclarități persoana în cauză este invitată pentru eventuale explicații sau pentru a-i fi puse în discuție eventuale neclarități sau neconcordanțe asupra cererii formulate.
Reclamanta nu a cerut drepturi în plus față de cele solicitate ci a contestat întinderea dreptului acordat față de cel solicitat, sens în care a și solicitat și a depus actele de calitate de moștenitor în baza cărora a solicitat acordarea de despăgubiri pentru această cotă de 7/8 din întreg imobilul asupra cotei de 1/8 proprietatea lui neavând calitatea de moștenitor.
Reclamanta a mai solicitat să se constate că actul notarial de rectificare este întemeiat pe baza actelor de CF in extenso prezentate din care rezultă expres corespondența și echivalența în nume propriu între și menționat la poziția 9 din extrasul de carte funciară conform ortografiei maghiare din acea perioadă și apoi reproducerea în toponimie românească.
Astfel fiind, contestația reclamantei este întemeiată, așa cum a fost precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal Municipiul Reșița, Primăria Municipiului Reșița prin Primar solicitând schimbarea ei în tot și în consecință respingerea contestației reclamantei.
În motivarea apelului s-au invocat în drept dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. (text care vizează nelegalitatea unei hotărâri dar care este aplicabil doar în materia recursului nu și a apelului) și ale art.23 din Legea 10/2001 iar în fapt aceea că instanța de fond a obligat în mod greșit Primăria Municipiului Reșița - și nu pe Primarul acestui municipiu (așa cum însăși reclamanta solicitase) - la emiterea unei noi dispoziții în sensul pretențiilor sale dovedite și că actele depuse de reclamantă direct în instanță pentru probarea cotei sale legale din moștenirea foștilor proprietari tabulari ai imobilului revendicat nu mai puteau fi luate în considerare, ea fiind decăzută din dreptul de a le administra.
Prin concluziile verbale formulate în dosar reclamanta intimată a solicitat respingerea ca nefondat a acestui apel, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
În ceea ce privește primul aspect din sentința tribunalului criticat de instituția pârâtă deși este adevărat că obligația de a emite o nouă dispoziție conformă cu cotele legale de moștenire dovedite suplimentar în instanță de către reclamantă (cote pe care pârâta nu le-a contestat în apel), i-a fost impusă Primăriei, iar nu Primarului, acest lucru nu este de natură să impună modificarea hotărârii atacate.
Primăria este structura funcțională care servește primarului în îndeplinirea atribuțiilor sale legale de reprezentant al comunității locale și, prin urmare, toate actele emise în executarea acestor atribuții (cum este și cea de emitere a deciziei/dispoziției motivate în baza Legii 10/2001) și elaborate de serviciile specializate din structura unei primării sunt, în mod obligatoriu, avizate și asumate de primar, așa cum se va proceda de altfel și în cauza de față la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii instanței.
Nici celălalt aspect vizat în apelul instituției pârâte nu este fondat.
Curtea constată în acest sens, conform susținerilor apelantei, că nedepunerea la sediul autorității administrative de către persoanele îndreptățite a tuturor actelor doveditoare ale solicitărilor formulate în baza Legii 10/2001 nu atrage decăderea acestora din dreptul de a le administra în instanță.
Este adevărat că Legea 10/2001 și actele normative care au modificat-o au stabilit un termen pentru depunerea actelor doveditoare în susținerea cererilor formulate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora și că ar părea că acest termen este unul de decădere, însă o astfel de abordare lipsește de conținut însăși rațiunea procesului judiciar, consecutiv procedurii administrative precum și dreptul la apărare.
Tocmai din această cauză în practica instanțelor s-a interpretat corect ca fiind un termen de decădere doar acela prevăzut pentru depunerea notificării nu cel prevăzut pentru depunerea actelor doveditoare întrucât s-ar aduce atingere dreptului la acces la justiție, care s-ar transforma într-o procedură formală, lipsind părțile de o justiție reală și efectivă care să poată examina litigiul sub toate aspectele sale.
Totodată o astfel de interpretare contravine și scopului pentru care a fost adoptată Legea 10/2001, acela de a acorda - chiar dacă pentru unii proprietari prea târziu - măsuri reparatorii pentru deposedările abuzive făcute de vechiul regim politic.
Că depunerea actelor doveditoare în procedura administrativă este o posibilitate și nu o obligație, o demonstrează însăși formularea textului art.23 al Legii 10/2001 republicată la data de 02.09.2005 care prevede că ele "pot fi depuse" - iar nu "trebuie depuse" - până la data soluționării notificării.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi vrut să facă din termenul pentru depunerea actelor doveditoare un termen de decădere ar fi prevăzut în mod expres această sancțiune așa cum a făcut-o pentru termenul de formulare a notificării (art.22 al.5 din aceeași lege republicată) ori acest lucru nu s-a consacrat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul instituției pârâte împotriva sentinței civile nr.2044/10.12.2007 a Tribunalului C-S - Secția civilă.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Municipiul Reșița prin Primarul municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr.2044/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
Grefier,
- -
Red.22.05.2008
Tehnored.MM/2 ex/03.06.2008
Instanță fond: Tribunalul C-S - jud.
Se comunică:
Reclamanta intimată - - B, sector 6,-, Bl.158,
.3,.100.
Pârâta apelantă - Primăria Municipiului Reșița - Reșița, P-ța 1 - 2. nr.1,
jud.C-
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
