Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 135
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 25 martie 2008, privind apelul declarat de pârâta SC SA C cu sediul în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 623 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în B, sector 6, str. 1 - (fostă ), nr. 32, -. C,. 51, domiciliată în B, sector 2, Mașina de, nr. 2, -A,. A,. 44, domiciliat în Dr. Tr. S,-, jud. M, - domiciliat în T,-, jud. T, -decedată și continuată de moștenitorul acesteia cu domiciliu în B,-,.1,.2, sect.1 și reședința B,-, sect.6 și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C cu sediul în C, jud. D str. - B cu sediul în B, sector 1,--11, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D cu sediul în C,-, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea intimaților reclamanți prin intermediul apărătorului angajat, avocat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 01 aprilie 2008
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința nr.623 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive SC SA C, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, domiciliată în B, sector 6, str. 1 - ( fostă ), nr. 32, - 8,. c,. 51, B, domiciliată în B, sector 2, Mașina de, nr. 2, - 32,. A,. 44, domiciliat în Dr. T-S,-, jud. M, -, domiciliat în T,-, jud. T, domiciliată în B, sector 6,-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în C,-, jud.
A fost obligată pârâta SC SA C să restituie în natură reclamanților imobilul situat în C,-, jud. D, compus din construcțiile individualizate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert și terenul aferent acestora în suprafață de 1651 mp.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea dispoziției și cererea subsidiară privind obligarea la daune cominatorii, ca rămase fără obiect.
S-a respins acțiunea formulată față de pârâta Primăria Municipiului C ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză S, cu sediul în B, Sector 1,--11 și Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, Sector 5,-.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că imobilul solicitat a fi restituit în natură a aparținut autorilor reclamanților, și, fiind preluat abuziv, prin naționalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950, în lista anexă la acest act normativ figurând ca proprietar doar.
S-a reținut că în prezent imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, situație în care ar avea incidență dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001, republicată prin Legea 247/2005, cu consecința imposibilității restituirii în natură a bunului.
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat, potrivit art.7 și art. 27 din legea 10/2001, în forma anterioară modificării aduse prin Legea 247/2005, că la data formulării notificării, reclamanții aveau o speranță legitimă de a obține restituirea în natură a imobilului, în sensul jurisprudenței constante a CEDO, în aplicarea art.1 din Protocolul nr. 1 al Convenției europene a drepturilor omului, speranță pe care, modificarea legislativă adusă de Legea 247/2005 în cursul judecării cauzei le-a luat-o, prin înlăturarea condiției de "titlu valabil" din fostul art. 27 din lege.
S-a considerat astfel că s-a produs o ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților, care, deși era prevăzută de lege și urmărea realizarea unui interes economic general, nu a respectat cerința proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, pentru a face aplicabile dispozițiile art.1, alin.1,teza a II-a, din Protocolul adițional la Convenție.
În aceste condiții, având în vedere și practica recentă a instanței supreme, s-a făcut aplicarea art. 27 în forma anterioară modificării, și constatându-se, potrivit Legii 213/1998 că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, căci decretul de naționalizare a fost contrar Constituției României din 1948, s-a dispus restituirea în natură.
A fost înlăturată ca nefondată susținerea pârâtei potrivit căreia îmbunătățirile realizate la imobil l-ar fi transformat într-o nouă construcție, conform dispozițiile art. 19 din legea 10/2001 republicată, și astfel reclamanții ar fi îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de exp. tehnic a concluzionat că față de forma inițială, imobilul în configurația sa actuală nu reprezintă o nouă construcție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prin încălcarea principiilor disponibilității și al autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.21 /09.11.2005 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în regulatorul de competență, și fără a pune în discuția părților extinderea cadrului procesual, prima instanță s-a considerat investită și cu o cerere privind restituirea în natură, deși un astfel de petit nu a fost formulat de reclamanți, care, dimpotrivă, subsecvent emiterii deciziei de către apelanta pârâtă, au contestat-o pe cale separată, printr-o acțiune distinctă, în prezent suspendată. Procedând în acest mod, Tribunalul s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, cu ignorarea precizării la acțiune formulată de reclamanți, la data de 09.03.2004, în dosarul nr. 23465/2004, precizare pe care își întemeiază soluția Curtea de Apel Craiova, sesizată cu conflictul negativ de competență.
O altă critică formulată s-a referit la greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, derivată din faptul că fiind o societate integral privatizată, nu are, potrivit art. 29 din legea 10/2001 modificată, competențe în acordarea de măsuri reparatorii, acestea fiind în atribuțiile exclusive ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, autoritate căreia i-a fost înaintată decizia având ca obiect propunerea de despăgubiri.
De asemenea, au arătat că în mod eronat s-a soluționat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, care nu au făcut dovada faptului că sunt succesorii autorului, și s-a înlăturat fără o motivare pertinentă susținerea potrivit căreia nu există identitate între imobilul deținut de societatea apelantă și cel ce a făcut obiectul naționalizării de la autorul.
Apelanta pârâtă a mai arătat că s-a aplicat în mod greșit art. 27 din legea 10/2001, în forma anterioară modificării aduse prin Legea 247/2005, câtă vreme la momentul soluționării cauzei erau în vigoare prevederile art. 29, așa cum au fost introduse prin Legea 247/2005, care nu mai distingeau în ceea ce privește modalitatea de reparație în funcție de caracterul preluării, ci prevedeau că dacă imobilul se află în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate, persoana îndreptățită are dreptul doar la despăgubiri.
Chiar și în ipoteza în care și-ar găsi aplicarea prevederile art. 27 în forma anterioară, apelanta a arătat că nu s-a făcut nici o analiză sub aspectul valabilității preluării bunului, golindu-se astfel de conținut noțiunea de titlu valabil, și înlăturându-se distincția între titlu valabil și cel nevalabil.
Apelanta pârâtă a susținut că nu s-a avut în vedere faptul că actele depuse la dosar atestă că imobilul situat inițial în C,- a fost demolat, iar prin investiția realizată de societate s-a modificat și modernizat structura și compartimentarea acestuia, astfel încât în prezent clădirea este practic o construcție nouă, aspect ce atrage incidența art. 19 din lege, potrivit cu care persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii precizate.
Intimata reclamantă a decedat pe parcursul soluționării apelului, în cauză fiind introdus moștenitorul acceptant.
Criticile formulate de apelanta pârâtă sunt parțial întemeiate, pentru considerentele care succed:
Prin cererea de chemare în judecată promovată de reclamanți la data de 03.08.2004 la Tribunalul Dolj, s-a investit instanța cu trei capete de cerere, și anume: obligarea pârâtei SC SA să emită decizie motivată în soluționarea notificării adresate în baza Legii 10/2001, sub sancțiunea obligării la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere, începând cu data expirării termenului prevăzut de art.23 din Legea 10/2001, precum și restituirea în natură a imobilului.
Ulterior, prin cererea din 9.03.2005 ( fila 17, dosar nr. 23465/2004 al Judecătoriei Craiova ), reclamanții au precizat temeiul juridic al primului capăt de cerere, în obligație de a face, fără însă a restrânge obiectul acțiunii doar la acesta, în condițiile în care redactarea cererii s-a făcut prin apărător, care nu putea să renunțe parțial la judecată în lipsa unui mandat special pentru exercitarea unui astfel de act de dispoziție.
Totodată, nu se poate aprecia că prin modul de formulare al cererii s-a insistat doar în soluționarea obligației de a face, câtă vreme în cuprinsul acesteia s-au adus lămuriri cu privire la excepția prematurității petitului având ca obiect restituirea în natură, iar la finele precizării s-a făcut mențiunea că există identitate între imobilul ce se solicită a se restitui în natură și cel ocupat de societatea pârâtă.
În mod corect prima instanță a considerat că prin emiterea deciziei nr. 20/22.11.2006, în soluționarea notificărilor reclamanților, cererile în obligație de a face și de obligare la plata daunelor cominatorii au rămas fără obiect, rămânând în continuare legal investită cu soluționarea petitului în restituire în natură.
Împrejurarea că ulterior emiterii de către societatea pârâtă a deciziei cu propunere de despăgubiri, reclamanții au contestat-o pe cale separată, într-un dosar distinct, nr- al Tribunalului Dolj, în prezent suspendat în baza art. 244, alin1, pct.1, până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, nu poate avea semnificația juridică a unei renunțări la cererea cu același obiect din dosarul de față, partea fiind liberă să-și valorifice drepturile în cadrul procesual pe care îl consideră adecvat.
Este eronată aprecierea apelantei pârâte potrivit căreia prin decizia civilă nr. 21/09.11.2005 a Curții de Apel Craiovas -a stabilit irevocabil că obiectul acțiunii se limitează, în raport de precizarea din 9.03.2005, doar la obligația de a face, întrucât prin această hotărâre judecătorească s-a tranșat doar competența de soluționare a cauzei în primă instanță, neexistând autoritate de lucru judecat sub alte aspecte.
Nu a fost încălcat principiul disponibilității și nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, prima instanță soluționând cauza în limitele investirii sale și cu respectarea dispozițiilor art. 129, Cod pr. civ.
Cât privește excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA, criticile apelantei sunt, de asemenea, nefondate.
Potrivit art. 4, alin.2 și 3, din legea 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite, în sensul legii, au și moștenitorii legali ai proprietarilor imobilelor de la data preluării abuzive, a căror cerere de restituire are valoare juridică de acceptare a succesiunii.
În speță, prin actele de stare civilă depuse la dosar, reclamanții au dovedit să sunt succesibili față de moștenirea autorilor, și, iar prin notificarea formulată în baza Legii 10/2001 au probat acceptarea succesiunii acestora, astfel că au legitimare procesuală activă în procedura specială a Legii 10/2001.
Pârâta SC SA este societate comercială integral privatizată, în patrimoniul căreia este evidențiat imobilul a cărui restituire în natură se solicită, fiind " unitate deținătore", în sensul legii, situație în care are calitate procesuală pasivă în litigiile grefate pe dispozițiile Legii 10/2001, chiar dacă obligația de propunere a măsurilor reparatorii în echivalent revine, potrivit art. 29 din lege, instituției publice care a efectuat privatizarea. În aceste condiții, pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, pe care, de altfel, a recunoscut-o implicit prin emiterea deciziei nr. 20/28.11.2006.
Imobilul solicitat a fost dobândit, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10665/24.11.1922, de autorii și, și a fost situat în C,-, fiind naționalizat doar de la autorul, așa cum reiese din pct. 411 al anexei actului de preluare (certificatul nr. 2124/08.11.2001, emis de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, fila 20, dosar prima instanță ). Ulterior, acest imobil, identificat în-a, a fost transmis în anul 1978 în administrarea C, iar apoi în administrarea de, prin decizia nr. 61/9.03.1990 ( fila 236 ). Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.2398/30.10.1995, s-a recunoscut, prin efectul Legii 15/1990 și a HG nr. 834/1991, dreptul de proprietate exclusivă a pârâtei asupra imobilului de la aceeași adresă ( - -, nr. 4a).
În prezent, imobilul se află amplasat pe-, așa cum rezultă din identificarea realizată de Primăria C, menționată în dispoziția nr. 7530/24.10.2002, prin care s-au înaintat spre soluționare societății pârâte notificările formulate de reclamanți.
Această împrejurare a fost, de altfel, clarificată, și prin adresa nr. 12234/27.11.2006, emisă de C ( fila 188 ), în care a fost expusă succesiunea denumirii străzilor și a numerelor factoriale ale imobilului în litigiu.
Identitatea între imobilul ce a făcut parte din patrimoniul autorilor reclamanților, și s-a transmis acestora prin efectul succesiunii legale, fostul hotel ( ), și cel ocupat în prezent de pârâta SC SA a fost evidențiată și de expertul tehnic, în cuprinsul lucrării de la filele 246-251 din dosarul primei instanțe, arătându-se că corpul de clădire cu destinația de sediu administrativ al SC foraj SA C corespunde cu fosta clădire ce a aparținut Hotelului.
Critica apelantei sub aspectul lipsei de identitate între cele două imobile este, deci, nefondată.
Dispozițiile art. 19 din Legea 10/2001, invocate de apelanta pârâtă, nu sunt incidente în cauză, așa cum corect a reținut prima instanță.
Prin concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic s-a stabilit că, deși valoarea totală a investițiilor realizate de societatea pârâtă la imobilul solicitat a se restitui în natură este de 2.784.607,66 lei RON, singurul corp nou de clădire este cel reprezentat de casa scărilor, iar în ceea ce privește transformarea pasajului pietonal și înglobarea acestuia în clădire, deși reprezintă un corp nou adăugat la construcția inițială, suprafața însumată nu depășește cu peste 100% aria corpului principal de clădire, corespunzător vechiului hotel.
Prin urmare, clădirea, în configurația sa actuală, nu reprezintă o nouă construcție, iar corpurile adăugate, în raport cu forma anterioară, nu însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, astfel că excepția prevăzută de art. 19 de la principiul prevalenței restituirii în natură, reglementat de art. 7, alin.1, Legea 10/2001, nu operează în speță.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 27 în forma anterioară Legii 247/2005, sau a art. 29 din actuala reglementare a Legii 10/2001, se apreciază că prima instanță nu a făcut o aplicare corectă a legii în timp.
Este adevărat că la data formulării notificării erau în vigoare prevederile art. 27, care distingeau, sub aspectul modalității de reparație, după cum imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil, stabilind că în această ultimă ipoteză persoanele îndreptățite puteau obține restituirea în natură a imobilului.
Este justă și susținerea reclamanților, reținută de prima instanță, potrivit căreia dacă entitatea investită cu soluționarea notificării și-ar fi îndeplinit obligația legală de soluționare a cererii în termenul de 60 zile de la data înregistrării acesteia, potrivit art. 25 din lege, ar fi aplicat art.27, mai favorabil reclamanților, care doresc să obțină bunul în natură.
Prin Legea 247/2005, însă, intrată în vigoare pe parcursul soluționării contestației, prevederile legale mai sus menționate au fost modificate, fostul art. 27 devenind prin renumerotare art. 29, care nu mai distinge în funcție de modalitatea de preluare, stipulând că în situația în care imobilul solicitat se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, alta decât cele prevăzute la art. 21, alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale, restituirea în natură fiind exclusă.
Principiul neretroactivității legii, consacrat în art. 15, alin.2, din Constituție, și art.1 din Codul civil, precum și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului afirmă că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea celei vechi, în sensul că nu poate desființa sau modifica reglementarea juridică anterioară, iar legea veche trebuie să admită aplicarea imediată și fără rezerve a legii noi, în sensul că acțiunea noii legi se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Legea 247/2005 este de imediată aplicare tuturor situațiilor pendinte, adică raporturilor juridice născute sub imperiul vechii legi, dar ale căror efecte juridice nu au fost consumate încă, ceea ce înseamnă că art. 29 se aplică și în cazul notificărilor formulate anterior intrării sale în vigoare, dar nesoluționate încă irevocabil până la momentul apariției sale.
A considera în mod contrar ar însemna golirea de efecte juridice a art. 29, câtă vreme Legea 247/2005 nu a reglementat o repunere în termenul de formulare a notificării, care, în raport de dispozițiile art. 22, expirat la data de 14 februarie 2002, respectiv sub imperiul Legii 10/2001, nemodificată.
Or, este evident că interesul legiuitorului a fost acela de a adopta modalități de reparație menite să consolideze securitatea circuitului civil.
În raport de prevederile art.29, considerate a fi aplicabile speței, pentru motivele expuse, se apreciază că imobilul solicitat se găsește în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, așa cum reiese din certificatul nr. 30204/02.07.2007, emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj ( fila 344 ). Potrivit acestui act, societatea pârâtă a fost integral privatizată în anul 1998, prin retragerea din societate a FPS.
În aceste condiții, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, așa cum corect s-a dispus prin decizia nr. 20/22.11.2006, emisă de SC SA, propunerea cu acest obiect fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin adoptarea acestei soluții nu se produce o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul 1al Convenției europene a drepturilor omului, care reglementează dreptul de proprietate.
Chiar dacă s-ar accepta că reclamanții aveau la data formulării notificării o " speranță legitimă" de a obține restituirea în natură a bunului lor, întrucât legea și practica internă le dădeau motive să creadă că vor avea câștig de cauză în fața instanțelor naționale, iar această speranță legitimă a fost înlăturată prin modificarea art. 27 în forma art. 29, și că astfel s-a produs o ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților, îngrădirea a fost prevăzută de lege, aceasta fiind accesibilă, precisă și previzibilă, fiind justificată de necesitatea realizării unui interes economic general, și a respectat principiul proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, prin asigurarea unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a dreptului fundamental de proprietate al individului.
Astfel, potrivit paragrafului al doilea al art.1 din Protocol, privarea de proprietate nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acelui bun.
În acest context, este de reținut că potrivit noii reglementări a art. 29, persoanele îndreptățite vor primi despăgubiri potrivit valorii de piață a imobilelor preluate abuziv, ceea ce înseamnă că nu vor fi lipsite de proprietatea fizică a bunului lor fără o indemnizare integrală rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat constant în jurisprudența sa că art.1 din Protocolul 1 al Convenției nu impune interpretarea potrivit căreia statele au o obligație generală de a restitui bunurile intrate în proprietatea lor anterior ratificării Convenției, și nici nu impune vreo restricție în exercițiul libertății lor de a determina domeniul de aplicare sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește categoriile de persoane cărora li se aplică, condițiile pe care trebuie să la îndeplinească, precum și modalitatea de restituire - totală sau parțială, în natură sau prin echivalent. În acest sens sunt considerentele CEDO expuse în cauza Constandache contra României ( decizia din 11 iunie 2002 ).
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 296, cod pr. civ. se apreciază ca fondat apelul, urmând a se admite, cu consecința schimbării sentinței civile, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SA C cu sediul în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 623 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în B, sector 6, str. 1 - (fostă ), nr. 32, -. C,. 51, domiciliată în B, sector 2, Mașina de, nr. 2, -A,. A,. 44, domiciliat în Dr. Tr. S,-, jud. M, - domiciliat în T,-, jud. T, -decedată și continuată de moștenitorul acesteia cu domiciliu în B,-,.1,.2, sect.1 și reședința B,-, sect.6 și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C cu sediul în C, jud. D str. - B cu sediul în B, sector 1,--11, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - DGFP D cu sediul în C,-, jud.
Schimbă sentința civilă, în sensul că respinge în totalitate acțiunea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008, la sediul Curții de Apel Craiova.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/11.04.2008
Tehn.12 ex
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
