Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2866/CIV/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 299
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 551 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentând recurentul pârât și intimata reclamantă personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral în raport de care a solicitat, într-o primă teză admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, fiind promovată fără acordul tuturor coproprietarilor, și față de faptul că reclamanta intimată nu a reușit să probeze niciuna dintre cele două condiții esențiale admisibilității acțiunii în revendicare, respectiv existența și întinderea dreptului, iar în al doilea rând posesia nelegitimă exercitată de către un terț care nu s-a conformat obligației generale de nu încălca dreptul de proprietate asupra unui bun imobil.
Într-o a doua teză, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea efectuării unei expertize topografice.
Într-o a treia teză a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și pe fond respingerea acțiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice cele două hotărâri pronunțate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 13424 din 16 oct. 2005, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea precizată, în revendicare și grănițuire, formulată de reclamanta -l împotriva pârâtului -.
A fost obligat pârâtul să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 108,33 mp.
A dispus grănițuirea proprietăților părților pe linia de hotar descrisă în schița la raportul de expertiză tehnică, între punctele 4-14-22. Pârâtul a fost obligat către reclamantă la 2.974.000 lei.
Împotriva sentinței civile a formulat apel -, criticând-o pentru neleglitate și netemeinicie, invocând art. 282-298 pr.civ.
La 30 martie 2006, instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs, în raport de valoarea terenului revendicat și dispozițiile legale în materie.
Prin decizia nr. 1206 din 30 iunie 2006, Tribunalul Dolja respins recursul pârâtului - în contradictoriu cu reclamanta -, împotriva sentinței pronunțată de judecătorie.
Reclamantul a fost obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs pârâtul -, pe motiv că instanța nu a interpretat corect probele administrate, stabilind greșit linia de hotar dintre proprietăți.
Prin decizia nr. 3231 din 20 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a admis recursul formulat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 1206 din 30 iun ie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1176/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
S-a casat decizia civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului la Tribunalul Dolj, reținându-se că întrucât obiectul acțiunii - grănițiurea- este neevaluabil în bani, sentința Judecătoriei este supusă căii de atac mai favorabile, respectiv apelului, de competența Tribunalului.
Prin decizia civilă nr.551 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, s-a respins apelul formulat de pârâtul -, domiciliat în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 13424 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 22019/2003, în contradictoriu cu reclamanta -, domiciliată în C, str. - -,.1-3-5,.3 B,.2, jud.
A fost obligat apelantul la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că prima instanță a reținut corect întinderea drepturilor de proprietate ale părților, modificarea liniei de hotar, precum și posesia nelegitimă a apelantului pârât asupra terenului în suprafață de 180,33. în completarea suprafeței de teren aflată în proprietatea intimatei reclamante, până la limita de 911. și a aplicat corect dispozițiile art. 480 și u584, Cod civil, la situația de fapt stabilită.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că acțiunea în revendicare este inadmisibilă, fiind promovată fără acordul tuturor coproprietarilor, prin încălcarea regulii unanimității. Astfel, potrivit certificatului de moștenitor nr. /1963 și a nr.1995/1968 a Judecătoriei Craiova, asupra terenului în litigiu, reclamanta este coproprietară cu, care însă nu a figurat ca parte în litigiu.
Nu s-a analizat prima condiție pentru admiterea acțiunii în revendicare, și anume întinderea dreptului de proprietate al reclamantei, care a manifestat rea credință, indicând în acțiunea introductivă o suprafață de 1056. iar apoi făcând trimitere la o suprafață de 911.
Actele de proprietate ale autorului reclamantei se referă la 1200. în- ( certificatul de moștenitor S 24/1963), iar certificatul de moștenitor S8/-, emis cu privire la succesiunea lui. indică un imobil din-, astfel că nu există identitate între imobile.
Recurentul pârât a mai criticat și faptul că a fost ignorată nr. 1995/14 mai 1968, prin care s-a tranzacționat cu privire la imobilul din-, și în care se menționează o suprafață totală de 895,80, aceeași întindere ca cea menționată în autorizația pentru înstrăinare de teren nr.134/11.03.1968 ( fila 118 apel), susținând astfel că doar această întindere a dreptului de proprietate a fost probată de reclamantă.
Totodată, a arătat că din planul de situație întocmit cu prilejul eliberării autorizației de înstrăinare rezultă că proprietatea pârâtului avea în anul 1968 o deschidere stradală de 14, iar terenul reclamantei, o deschidere de 11,34, fiind prevăzută și distanța între în interiorul proprietății acesteia, toate aceste elemente fiind în discordanță cu concluziile expertului tehnic.
O ultimă critică a fost în sensul că nu s-a verificat cea de-a doua condiție cerută pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, cea privind exercitarea de către pârât a unei posesii nelegitime, abuzive, asupra suprafeței de teren proprietatea reclamantei. Astfel, atât actele de proprietate, cât și documentația cadastrală întocmită de expertul, precum și martorii audiați au evidențiat că pârâtul are un drept de proprietate pentru 1218.și că linia de hotar dintre proprietățile părților nu a fost modificată.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii acțiunii fie ca inadmisibilă, fie ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct.7,Cod pr. civ.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la data de 14.02.2008, solicitând respingerea recursului, și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor de fond.
La cererea părților, potrivit art. 305, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, la dosar:procură specială, adresă - Ministerul Justiției - Direcția Cărților Funciare și a Cadastrului Funciar, Buletinul Clădirii, adresa nr.61013/IP/13.07.2007, autorizație pentru înstrăinarea sau împărțeala de teren cu sau fără construcții nr.134/11 martie 1968, adresă Primăria Municipiului C nr.931/19.02.1992, plângere penală adresată către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova formulată de -, împuternicire avocațială nr.-, Baroul Dolj.
Recursul este nefondat.
Excepția de ordine publică a inadmisibilității acțiunii în revendicare, derivată din încălcarea regulii unanimității actelor de dispoziție, nu este întemeiată.
Recurentul pârât a susținut că reclamanta se află în indiviziune cu asupra terenului din-, în calitate de moștenitoare ale defunctului, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor S 24/1963 ( fila 93 apel ), și a c nr.1995/14 mai 1968 Judecătoriei Craiova ( fila83 ), și nu poate promova acțiunea decât alături sau cu acordul expres al acesteia, cererea în revendicare având semnificația juridică a unui act de dispoziție, de esența căruia, în materia coproprietății, este regula unanimității.
Din conținutul certificatului de moștenitor nr. 4/16.01.2003 ( fila 110), emis de pe urma defunctei rezultă însă că la data deschiderii succesiunii acesteia, în masa succesorală nu se afla cota indiviză din imobilul în litigiu, ceea ce înseamnă că deși având vocație, în calitate de descendentă de gradul I la succesiunea autorului său, nu a înțeles, ulterior emiterii certificatului de moștenitor nr. 24/1963, să-și valorifice drepturile succesorale izvorâte din moștenirea acestuia.
În aceste condiții, acțiunea în revendicare nu este inadmisibilă, întrucât nu s-a încălcat regula unanimității specifică acestei acțiuni reale petitorii, cererea de chemare în judecată fiind introdusă de reclamantă, în calitate de proprietară exclusivă a imobilului din-.
Criticile referitoare la fondul cauzei nu sunt fondate.
Potrivit art. 480 și următoarele Cod civil, acțiunea în revendicare este acțiunea civilă reală, petitorie, prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar.
Pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, titularul cererii de chemare în judecată trebuie să probeze, potrivit art. 1169,Cod civil, atât dreptul său de proprietate asupra bunului obiect al restituirii, cât și faptul posesiei nelegitime, abuzive, exercitate de pârât.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren, despre care a pretins că o ocupă abuziv din proprietatea sa, de 1056. situată-( fostă -, nr. 45).
Ulterior, prin precizare la acțiune ( fila 37), reclamanta a solicitat ca pârâtul să elibereze o suprafață de 250. iar instanța să delimiteze prin semne exterioare, vizibile, proprietățile părților.
În cuprinsul procesului verbal încheiat cu prilejul administrării probei cu cercetare locală ( fila 132 ), reclamanta și-a precizat întinderea dreptului său de proprietate la 911. solicitând ca acțiunea precizată să fie analizată în raport de acest element.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au recunoscut că reclamanta justifică dreptul de proprietate în limita a 911. astfel că motivul de recurs referitor la acest aspect, respectiv întinderea dreptului de proprietate exibat de titulara acțiunii, nu poate fi primit.
Raportul de expertiză întocmit la prima instanță de exp. tehnic, în varianta a IV-a, a răspuns obiectivelor stabilite, având în vedere întinderea dreptului de proprietate al reclamantei pentru 911. concluzionând că aceasta ocupă în fapt o suprafață mai mică, de 730,67. mai puțin cu 180,33. față de actele de proprietate, și că există identitate între imobilul situat anterior pe-, și cel identificat în prezent pe-.
De altfel, critica recurentului privind pretinsa inadvertență în succesiunea numerele factoriale ale imobilului proprietatea reclamantei a fost invocată pentru prima dată în recurs, fiind astfel formulată omissio medio, și în consecință, fiind inadmisibilă.
Având în vedere și planul de situație întocmit odată cu autorizația pentru înstrăinare de teren nr. 134/11.03.1968 ( fila 128-130 apel ), în care se menționează lățimea frontului stradal al proprietăților părților la str. - - ( fostă -), se reține că pârâtul avea o deschidere de 14, iar reclamanta de 11,84, și nu 11,34 cât a susținut recurentul pârât, or la dat efectuării raportului de expertiză lățimea proprietății pârâului către stradă era de 14,26, iar cea a reclamantei, de 11,73m.
Cât privește întinderea dreptului de proprietate al pârâtului, Tribunalul a reținut în mod just că s-a făcut dovada pentru 1200.p, potrivit deciziei nr. 145/1945, și a certificatului de moștenitor nr. 658/19 mai 1978, emis la decesul autoarei, însă față de faptul că o parte din aceasta, ce nu a putut fi determinată cu exactitate, a fost supusă exproprierii, în anul 1944, în vederea extinderii și alinierii străzii - -, și că dimensiunea proprietății la stradă excede în prezent celei existente în anul 1968, s-a concluzionat că pârâtul și-a extins ocupațiunea spre vecinul din partea de est, acaparând din proprietatea reclamantei.
Toate aceste aspecte coroborate converg către concluzia că pârâtul a ocupat din terenul reclamantei, de 911. o porțiune, identificată de expert ca fiind de 180, 33. așa cum corect au reținut instanțele de fond, criticile formulate de recurent fiind nefondate.
Critica privind aprecierea depozițiilor testimoniale de către instanțele de fond este inadmisibilă în recurs, în condițiile abrogării pct.10 al art.304, Cod pr. civ.
Recursul declarat nu se circumscrie nici unuia din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304, pct. 1-9, Cod pr. civ. astfel că, în conformitate cu art. 312, Cod pr. civ. se va respinge ca nefondat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274, Cod pr. civ. și va fi obligat recurentul pârât către intimată la 1000 lei cheltuieli de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 551 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
7.04.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
