Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.136/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-29 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - - - președinte secție civilă --- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul, împotriva Sentinței civile nr.208/F din data de 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "contestație în baza Legii nr.10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra apelului în ședința publică din data de 16 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2008, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 octombrie 2008.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de avocat pentru apelantul.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.208/12.06.2008 a Tribunalului Brașov, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Prefectul Județului B, s-a respins plângerea formulată de contestatorul împotriva Dispoziției nr.177/12.02.2002 emisă de intimatul Municipiul B prin Primar, ca tardiv formulată.
S-a respins plângerea formulată de contestatorul împotriva Dispoziției nr.10057/12.04.2007, emisă de intimatul Municipiul B, ca nefondată și s-au respins cererile formulate de contestator în contradictoriu cu intimații Prefectul Județului B și Primarul Municipiului B, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă este una din condițiile instituite de lege pentru promovarea unei acțiuni în justiție și ea presupune existența unei identități între persoana intimatului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, or, în speță, intimatul Prefectul județului B nu are niciun fel de atribuții legate de emiterea Dispoziției contestate prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, astfel încât acțiunea promovată în contradictoriu cu acest pârât a fost respinsă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Imobilul în litigiu, compus din casă și teren în suprafață de 482,40 mp. a fost deținut în proprietate de către contestator și a fost expropriat de Stat în baza Decretelor Consiliului de Stat nr.278/1987 și nr.434/1972.
Ca efect al exproprierii, construcția a fost demolată, iar terenul înscris în nr.23282 sub nr.top 8782/1/a/34 a fost transcris în nr.31763
Inițial, notificarea a fost soluționată prin emiterea Dispoziției nr.177/12.02.2002 de către Primarul Municipiului B, în sensul respingerii cererii privind acordarea de teren în compensare și comunicarea notificării Prefecturii B, în vederea acordării de despăgubiri bănești.
Această notificare nu a fost contestată de notificator în termenul legal, drept pentru care contestația ce face obiectul prezentei cauze a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției tardivității formulării contestației raportat la Dispoziția nr.177/12.02.2002.
Prin Dispoziția nr.10057/12.04.2007 emisă de primarul Municipiului Baf ost respinsă cererea contestatorului privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, propunându-se acordarea de titluri de despăgubire la valoarea reală a imobilului, ce va fi stabilită de Comisia de Evaluare, pe baza criteriilor și standardelor internaționale de evaluare.
Instanța de fond a apreciat că această Dispoziție a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii sale.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a terenului, instanța de fond a apreciat că aceasta, în mod legal fost respinsă întrucât contestatorul nu a făcut dovada că terenul respectiv este liber, raportat la revederile art.11 din Legea nr.10/2001, care prevăd că suprafața de teren expropriată care este ocupată de construcții noi sau este afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică nu se poate restitui în natură.
În ceea ce privește cererea contestatorului privind acordarea de despăgubiri bănești, nstanța de fond a avut în vedere faptul că la momentul emiterii Dispoziției contestate au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.247/2005, care au înlăturat forma despăgubirilor bănești, art.33 din titlul VII, abrogând în mod expres art.30 și art.34 - art.40 din Legea nr.10/2001.
Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct.16.1 și următoarele din nr.HG1095/2005, instituie noile proceduri administrative pentru acordarea acestora.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001, se impune a fi urmată o procedură administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art.181din Titlul VII din Legea nr.247/2005, în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.
Prin urmare, doar după parcurgerea etapei administrative prevăzute de Legea nr.247/2005 se va putea definitiva natura măsurilor compensatorii oferite, acestea putând fi și bănești, în limita sumei de 500.000 lei, iar persoana îndreptățită, în cazul în care este nemulțumită de Decizia emisă de Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce reprezintă titlul de despăgubire, o va putea ataca cu contestație, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în contradictoriu cu Statul, ca reprezentant al acestei comisii.
Întrucât, toate aceste dispoziții de imediată aplicare sunt imperative, iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că notificările nesoluționate până la momentul intrării în vigoare a legii noi, urmează a fi soluționate conform legii noi, legea veche rămânând fără aplicare.
Împotriva susmenționatei hotărâri, a declarat apel contestatorul, arătând că, în toate cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
De asemenea, potrivit art.26 (1) "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit Legii nr.10/2001, este obligată ca prin Decizie sau, după caz, prin Dispoziție motivată, să acorde în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În speță, intimatul nu a arătat în Dispoziția atacată care au fost considerentele pentru care nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de art.26, alin.1, propunând în mod direct contestatorului, acordarea de titluri de despăgubire.
Prin articolele Dispoziției atacate, unitatea deținătoare nu s-a pronunțat în mod expres asupra cererii de acordare de teren în compensare, așa cum a solicitat notificatorul.
Prin hotărâre de Consiliu Local, s-a pus la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, o listă cu terenurile disponibile pentru acordarea de măsuri compensatorii.
Intimatul Municipiul B prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, instanța constată că apelul este nefondat.
Prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 s-a reglementat o nouă procedură de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, de către Comisia Centrală, însă, conform art.16, alin.2, aceasta privește numai notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, în sensul arătat la art.1.
Notificările soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi, din perspectiva art.16, alin.1 din Legea nr.247/2005, sunt cele în urma cărora entitatea investită a emis decizii sau dispoziții motivate, prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut de art.26 din Legea nr.10/2001.
Or, în speță Primăria municipiului B, învestită cu soluționarea notificării formulate de contestator, anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, a soluționat-o prin Dispoziția nr.10057 la data de 12 februarie 2007, în condițiile legii noi, situație în care instanțele judecătorești au plenitudinea de competență privind verificarea legalității Dispoziției contestate, în condițiile prevăzute de Legea nr.247/2005.
În ceea ce privește Dispoziția nr.177/12 februarie 2002 pronunțată în baza Legii nr.10/2001, ca urmare a necontestării ei în termen legal, în mod întemeiat s-a reținut excepția tardivității formulării contestației.
De altfel, dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, recunosc persoanei îndreptățite, aflată în situația prevăzută de art.1, dreptul la acordarea în compensare de bunuri și servicii, ori despăgubiri în condițiile legii, ceea ce presupune, în accepțiunea actualei reglementări, acordarea de titluri de valoare nominală sau acțiuni.
Întrucât în planul dreptului intertemporal, toate aceste dispoziții de imediată aplicare sunt imperative, iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare. Ca atare, pretențiile contestatorului privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile legii vechi, sunt nefondate.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, se face după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII, numai în situația notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, iar după întocmirea raportului de evaluare (art.3), Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire, care poate fi atacat în justiție cu contestație, în condițiile Legii nr.554/2004, în contradictoriu cu Statul.
Față de considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul declarat va fi respins, păstrându-se sentința apelată, ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DE CIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul contestator, împotriva Sentinței civile nr.208/12.06.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina
- - - - -
Grefier,
-
Red.:-/17.11.2008
Dact.:-/6 ex./18.11.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Camelia Juravschi, Alina
