Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de pârâta SC M Universal SA I, cu sediul în str. - nr.27-29 -oldova tronson II, împotriva sentinței civile nr.1806 din 03 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în contradictoriu cu intimații -, din I,-, -- și, succesoarele defunctei, din I,- și SC SA I, cu sediul în-; cauza având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata -, defunctei; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al cincilea termen de judecată.
Intimata, cere a fi sancționată apelanta cu amendă, pentru nerespectarea de a fi depus la dosar nici anexa nr.2 la contractul de constituire al societății reprezentând aportul în natură și nici sentința civilă nr.1171/1993.
Se respinge cererea formulată de către intimată privind amendarea apelantei; nedepunerea de înscrisuri de către apelantă putând fi apreciată în alt context al dispozițiilor procedurale.
Nefiind formulate alte cereri și constatându-se apelul în stare de judecată, se dă cuvântul intimatei.
Intimata cere respingerea apelului, avându-se în vedere înscrisurile ce au fost prezentate la dosar de către intimați.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1806 din 3 octombrie 2007 Tribunalului Iași, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive. S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și -, reprezentate prin procurator - în contradictor cu pârâtele și I și pârâtele au fost obligate să emită fiecare din ele, dispoziție de soluționare a notificării privind acordarea de compensații bănești pentru imobilul compus din casă de locuit și teren aferent de 500. din I,-.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că este dovedită în cauză calitatea de persoană îndreptățită pentru imobilul - casă și teren 500. din I,- -, a aparținut autorilor reclamanților și a fost preluat abuziv de către stat. Pârâtele au refuzat să soluționeze notificarea conform art.23 și 24 din Legea 10/2001, astfel că se impune obligarea acestora de a emite dispoziții privind acordarea de măsuri reparatorii - compensații bănești pentru imobilul preluat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M Universal I, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece printr-o aplicare greșită a legii apelanta - care a preluat fosta - a fost obligată la emiterea dispoziției, atât timp cât în baza art.26 și 29 din Legea 10/2001 această obligație revine instituției publice care efectuează privatizarea sau după caz, a efectuat privatizarea - respectiv Autorității pentru Privatizarea Activelor Statului.
Apelul nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține:
Reclamantele-intimate, în calitate de succesoare ale defuncților și, au dovedit că sunt persoane îndreptățite a solicita măsuri reparatorii pentru suprafața de 500. teren situat în I, Str. - Roșie, actual-, din care suprafața de 60. construit.
De asemenea s-a dovedit în cauză că acest teren a fost trecut în proprietatea "", aspect dovedit cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr.2458/7.08.2001.
Expertiza efectuată (nr.2017/26.05.2006, expert ) arată că terenul în litigiu a fost cumpărat de I, conform contractului de vânzare-cumpărare 793/19.03.2004 de la, în prezent pe 100. aflându-se corpul principal depozit frigorific, iar 400. este ocupat de curtea interioară a
în drepturi a este apelanta.
Notificarea reclamantelor, în baza art.20 și urm. din Legea 10/2001 a fost adresată primăriei, care reținând că imobilul nu este în posesia sa, corect a fost direcționată deținătorului bunului notificat, pentru a fi rezolvată potrivit legii. Numai unitatea deținătoare este competentă să se pronunțe, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau asupra ofertei de restituire prin echivalent. Această obligație nu a fost respectată de unitățile deținătoare, care nu au răspuns în nici un fel notificării reclamantei-intimate. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare, la notificarea ce i s-a transmis, are valoarea unui refuz de restituire a imobilului sau de acordare de măsuri reparatorii, refuz ce poate fi cenzurat de instanță, în sensul obligării persoanei juridice deținătoare a bunului să emită dispoziție, conform obligației instituite imperativ prin art.23, 24 din Legea 10/2001. Această obligație decurge din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Apelanta nu a susținut că nu este unitate deținătoare, ci doar, prin apel susține că trebuia introdusă în cauză, instituția publică de privatizare.
Această instituție nu a fost chemată în judecată de reclamanți, și nici pârâta-apelantă nu a solicitat prin cerere să se investească instanța în contradictor cu în calitate de chemată în garanție.
În aceste condiții, potrivit art.25 din Legea 10/2001 apelanta avea obligația de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificării reclamanților, în termen de 60 zile de la înregistrarea acesteia.
Cum nu și-a respectat această obligație, corect a dispus instanța de fond obligarea apelantei la emiterea unei dispoziții motivate.
Mai mult aceasta deși invocă dispozițiile art.27 din lege, a preferat pasivitatea refuzând să emită o dispoziție motivată, sau să trimită notificarea unității pe care o considera competentă a se pronunța.
Legea 10/2001, în cap. III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape: o etapă necontencioasă și una contencioasă.
Această lege, în art.21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume: "persoana îndreptățită" la restituire și "persoana juridică deținătoare a imobilului". În art.20 din lege sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziție motivată a organelor de conducere. În consecință, cele două părți "persoana îndreptățită" la restituire, care are calitatea procesuală activă și "unitatea deținătoare", care are calitatea procesuală pasivă, vor avea aceste calități, atât în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând fi înlocuite de o altă parte.
Așa fiind, potrivit art.296 Cod procedură civilă se va respinge recursul, păstrând dispozițiile sentinței apelate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de M Universal I împotriva sentinței civile nr.1806 din 3 octombrie 2007 Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
03.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga
