Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 138
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamantul -, cu domiciliul în B,-. 4.B.3.59 sector 4, în contradictoriu cu intimatul Municipiul I, prin reprezentant, Primarul Municipiului I, împotriva sentinței civile nr.312 din 27 februarie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată. Au fost comunicate motivele de apel, iar intimatul nu a depus întâmpinare, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Nefiind formulate cereri și constatându-se că, potrivit dispoziției înscrise în art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat în scris de către apelant judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 312 din 27.02.2008 a Tribunalului Iașis -a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-, bloc 4,. B,. 59, sector 4, cu domiciliul ales în B,-, -.1,. 2,. 1,. 35, sector 3 la Societatea Civilă de Avocați ", - și Asociații" în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin reprezentant, Primarul Municipiului
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
Așa fiind, deci sunt inadmisibile acțiunile în revendicare formulate după apariția Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul -, pentru următoarele motive:
În speță, statul a efectuat o preluare fără titlu valabil, ceea ce înseamnă că dreptul său de proprietate nu a încetat să existe.
Instanța de fond trebuia să constate nevalabilitatea titlului statului, și, ca o consecință firească, să oblige Municipiul I să-i lase în deplină proprietate imobilul, nu a încetat niciodată să existe, iar statul nu a fost niciodată proprietar.
Instanța de fond apreciază în mod eronat că odată ce a apărut Legea nr. 10/2001, s-ar fi suprimat calea promovării acțiunii în revendicare pe dreptul comun.
Legea nr. 10/2001 nu interzice în nici un fel promovarea unei acțiuni în revendicare.
Acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă extinctiv, după cum constată și în cazul Păduraru contra României.
Cazul imobilelor naționalizate nu face decât să pună în valoare acest principiu de drept civil.
În fapt, există dreptul de proprietate a fostului proprietar și dreptul de proprietate a noului proprietar, ce l-a dobândit de la stat ca neproprietar, în acest caz abordându-se teza acțiunii în revendicare prin comparare de titluri sau chiar cu statul însuși.
În acest sens și decizia nr. 145/2004 a Curții Constituționale.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-a stabilit că acțiunea în revendicare ar fi inadmisibilă, ci dimpotrivă raportat la practica s-a dat prioritate acțiunii în revendicare.
Apelul este nefondat.
Instanța de fond a aplicat corect textele incidente în cauză la situația de fapt.
Reclamantul a formulat o acțiune în contradictoriu cu Primarul Municipiului I, prin care a solicitat să se constate faptul că statul nu a efectuat o preluare cu titlu valabil a imobilului în cauză la momentul naționalizării și drept consecință a solicitat ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesiune imobilul din I,-.
Acțiunea este formulată de reclamant în 2006, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Reclamantul nu a uzat de procedura specială instituită de Legea nr. 10/2001 cu privire la regimul juridic al imobilelor preluate abuziv.
În mod corect a stabilit instanța că dreptul comun fiind rigid mai ales în cadrul acțiunilor în revendicare, a fost înlocuit de legiuitor cu Legea nr. 10/2001 care cuprinde atât norme speciale de drept substanțial cât și reglementarea unei proceduri administrative, prealabile sesizării instanței.
Prin dispozițiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat, practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun, în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
În acest cadru legislativ, deci, nu-și mai pot găsi aplicarea dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 480 cod civil în cazul acțiunilor având ca obiect imobile naționalizate, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Reglementarea cu caracter special din Legea nr. 10/2001 oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent.
Atâta vreme cât Legea nr. 10/2001 constituie o lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin naționalizări în baza Decretului nr. 92/1950, lege de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar dispozițiile codului au un caracter general față de Legea nr. 10/2001, instanța de fond a considerat în mod corect că dispozițiile Codului civil nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobile naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950, care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Această interpretare este susținută și de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, potrivit căruia, imobilele preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu face obiectul unei legi speciale de urgență.
Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze aceste proceduri are deschisă calea acțiunii în revendicare (retrocedare bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de către chiriași).
Așa fiind, sunt inadmisibile și acțiunile în revendicare introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care nu au utilizat procedura din această lege specială.
Reclamantul nu a susținut că ar fi fost împiedicat să uzeze de procedura Legii nr. 10/2001, care evident ca mijloc procedural este mai avantajos finalizării demersului judiciar al reclamantului.
În acest sens sunt și dispozițiile deciziei în interesul legii pronunțată de, respectiv că în cazul concursului dintre legea specială și legea generală, se rezolvă în favoarea legii speciale.
Drept urmare, reclamantului nu i s-a încălcat accesul liber la procedurile judecătorești, dimpotrivă legiuitorul a pus la dispoziția reclamantului o procedură specială de natură a-i recunoaște posibilitatea valorificării dreptului de proprietate încălcat.
Împrejurarea că acesta nu a uzat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu-i poate deschide calea acțiunii pe drept comun.
Drept urmare, soluția este corectă, iar apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 312 din 27 februarie 2008 Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
28.10.2008
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga
