Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 138
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
Grefier - -
*********************************
La ordine a venit spre soluționare apelul promovat de reclamantul prin av. împotriva sentinței civile nr.884/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată,încheiere ce este parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.884 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SILVICĂ B, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 704 din 14.06.2006 pronunțată de Tribunalul Bacăua fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta Direcția Silvică B să emită în condițiile Legii 10/2001 o decizie privind cererea de restituire a imobilului situat în B, str. - nr.14. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a aparținut defunctei mame a reclamantului, că bunul a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, că reclamantul a trimit o notificare pârâtei în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr.10/2001, republicată și că pârâta în calitate de unitate deținătoare a nemișcătorului nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 25 din același act normativ de a emite o decizie/dispoziție motivată pentru soluționarea notificării, astfel că obiectul acțiunii îl constituie o obligație de a face, urmând ca un eventual control asupra deciziei ce trebuie emisă să se exercite în condițiile art. 26.
Curtea de Apel Bacău -secția civilă prin decizia nr.265 din 04.06.2007 a admis apelul declarat de apelantul, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza pentru judecarea fondului aceluiași tribunal.
Instanța de control judiciar a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei de a restitui în natură reclamantului imobilul în litigiu și că absența răspunsului unității deținătoare a bunului la notificarea reclamantului timp de 4 ani are valoarea unui refuz a deținătorului, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal, tot în condițiile procedurii speciale. S-a mai reținut că tribunalul nu a analizat pe fond îndreptățirea reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, deși a fost învestită cu o astfel de cerere, ci și-a restrâns limitele investirii pronunțându-se pe o acțiune cu obligația de a face, că procedând în acest fel a încălcat prevederile art. 129 Cod procedură civilă și că tribunalul a nesocotit caracterul legii impunând reclamantului să aștepte în mod nelimitat un răspuns, fiind în acest mod la discreția pârâtei, care abia în faza apelului a emis decizia nr. 2525 din 06.03.2007 de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, această din urmă situație neavând nici o relevanță în raport de datele speței și de obiectul cererii cu care a fost investit tribunalul.
Prin decizia civilă nr. 265 din 18.01.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul declarat de Direcția Silvică
Procedând la rejudecare din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 de către s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B str. - nr. 14 (fostă - -, fostă -).
Prin decizia cu nr. 2525 din 06.03.2007 pârâta Direcția Silvică Bad ispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului pe motiv că autorul solicitantului nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, iar solicitantul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 4 din Legea 10/2001.
În susținerea acțiunii și în combaterea motivului de respingere a notificării a invocat contestatoarea ca dovadă a proprietății procesele-verbale de naționalizare și înscrierea pe listă anexă la Decretul 92/1950 cu privire la imobilul solicitat a mamei contestatorului.
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001 în absența unor probe contrare existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În cauză există probe contrare în sensul art. 24 al. 1 din Legea 10/2001.
Astfel în rolul fiscal pe anii 1945-1947și 1948-1949 figurează ca proprietar al imobilului solicitat. Matricola de rol fiscal din anii 1951-1954 confirmă același proprietar al imobilului din-.
Reclamantul a susținut că imobilul a fost cumpărat de către mama sa în perioada 1945-1946 de la, deținătorul inițial al imobilului, conform autorizației de construcție a anexelor eliberată pe numele și Luru, însă afirmațiile nu au fost probate deși reclamantului îi revenea această sarcină.
Reclamantul a invocat rolul fiscal pe anii 1948- 1949 în care apare deasupra numele proprietarului Dr. înscris numele însă acest înscris nu poate fi considerat doveditor de proprietate fiind contrazis de celelalte acte din epocă privitoare la imobil, inclusiv de rolurile fiscale ulterioare.
În ceea ce privește declarația martorului acesta afirmă că la nr. 8 din str. - locuia unchiul său iar la nr. 14 locuia familia, afirmații contrazise de înscrisurile existente la dosar.
Rezultă astfel că prezumția instituită de prevederile art. 24 al. 1 fost răsturnată în cauză făcându-se dovada că imobilul solicitat a aparținut altei persoane decât autoarea contestatorului.
În consecință s-a reținut că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, potrivit art. 3 din Legea 10/2001 motiv pentru care a fost respinsă contestația ca nefondată.
Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel reclamantul, criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată faptul că prima instanță nu a analizat întregul material probator și a apreciat greșit actele propuse în dovedirea acțiunii, respectiv cele de la filele 11,12, 17-45 dosar fond.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea găsește apelul fondat.
Soluția dată de prima instanță s-a bazat numai pe actele de la rolul fiscal din perioada 1945-1949, care atestă că proprietar al imobilului revendicat este ( ).
În cauză, însă, s-au depus și alte acte care atestă că la rolul fiscal al imobilului din litigiu apare înscris și autorul apelantului - filele 37 și 32 dosar -al Tribunalului Bacău - alături de, fostă, că imobilul a fost naționalizat de la proprietarul ( lista suplimentară la anexa Decretului 92/1950, poziția 366 - 126/12.02.1959), certificatul nr. 24543/1998 eliberat de Arhivele Naționale ale României și copia procesului-verbal din 1953al comisiei de naționalizare, acte aflate la fond filele 19 și următoarele.
Actele care atestă că imobilul din litigiu a fost naționalizat de la autoarea apelantului în coroborare cu declarațiile martorilor și și expertizele tehnice efectuate în cauză, dovedesc existența dreptului de proprietate al reclamantului. Ele nu sunt contrazise de rolurile fiscale pentru anii 1945-1946. Aceste roluri confirmă susținerea apelantului că a fost proprietara imobilului înainte de autoarea sa și că imobilul a fost naționalizat de la ultimul proprietar,.
În raport de acestea, apelul se găsește întemeiat și în baza art.296 Cod procedură civilă, se va dispune schimbarea în tot a sentințelor apelate, urmând a fi admisă acțiunea și a se dispune, conform art. 1 și 9 din Legea nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului solicitat.
În baza art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în raport de munca prestată de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul promovat de reclamantul prin av. împotriva sentinței civile nr.884/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA SILVICĂ
Schimbă în tot sentința civilă nr. 884/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Admite contestația.
Dispune restituirea în natură către contestator a imobilului situat în municipiul B, str. - nr.14 ( fost -).
Admite în parte cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și obligă intimata să plătească contestatorului suma de 10.112 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
Tehn. 4 ex. AA 5.01.2010
Com la părți la 5.01.2010
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Ciobanu
