Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/
Ședința publică din 04 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, în contradictoriu cu intimații, și, toți cu domiciliul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 113 din 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelantul pârât Primarul Orașului, avocat, iar pentru intimații reclamanți răspunde avocat, în baza delegației de substituire nr. 028/7.05.2008 pentru avocat
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului pârât pune concluzii de admitere a apelului, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii privind obligarea la emiterea unei dispoziții. Cu cheltuieli de judecată.
Consideră că în mod nefondat prima instanță a stabilit că este posibilă soluționarea cauzei, în condițiile existente, atâta timp cât nu au fost depuse la dosar toate actele necesare în vederea unei juste soluționări. Se referă la planul parcelar. Nu sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la termenul de 60 de zile.
Apărătorul intimaților reclamanți, aând cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de apelantul pârât Primarul Orașului, ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Se referă la art. 25 alin.1 din Legea nr. 10/2001 și arată că entitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația potrivit acestei legi speciale.
Învederează că planul parcelar despre care s-a făcut vorbire astăzi, este depus la dosar. Drept urmare, susținerile apărătorului apelantului pârât sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că este un abuz ca instanța să îi limiteze onorariul. Lasă la latitudinea instanței să aprecieze dacă se poate acorda din onorariul de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 21 august 2007 reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate prin care să soluționeze notificările nr.9370/2001 și nr.2061/2001 de restituire a suprafeței de 300 mp teren ce formează lotul 1087 din -.
În motivarea cererii se arată că, deși reclamantul a urmat procedura de restituire a imobilului menționat, instituită prin Legea nr.10/2001, prin înaintarea către Primăria Orașului a notificărilor, această procedură nu a fost finalizată în termenul prevăzut de art.23 alin.1 din actul normativ precizat.
Se susține că notificarea este însoțită de toate actele care dovedesc atât calitatea de persoană îndreptățită cât și dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 113 din 8 februarie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanți și a obliat pârâtul Primarul orașului să emită dispoziție în conformitate cu art. 21 alin.4 din Legea 10/2001, privind notificările 9370/2001 și 2061/2001, înregistrate la BEJ, prin care s-a solicitat restituirea suprafeței de 300 mp teren, ce formează lotul 1087 din -.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, după reducerea acestora.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, după înaintarea notificărilor formulate de reclamanți de la Prefectul Județului C, Primăria Orașului era obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Constatând că, din culpa pârâtului, acesta nu și-a îndeplinit obligația legală stabilită prin art.25 din Legea nr.10/2001, tribunalul, în considerarea dispozițiilor art.1073 cod civil, a obligat pârâtul la emiterea dispoziției prin care să se soluționeze cererea de restituire în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul Orașului, care a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut greșit culpa pârâtului în neexecutarea obligației de a răspunde la notificare.
Se susține că terenul solicitat de reclamanți nu este identificat printr-un plan parcelar care să permită stabilirea situației juridice a imobilului și istoricul de rol fiscal și un asemenea plan parcelar nu poate fi identificat.
Arată apelantul că obligația prezentării planului parcelar revenea reclamanților conform pct. 23.1 din Normele metodologice, astfel că prima instanță în mod nefondat a stabilit că este posibilă soluționarea cauzei.
Apelul nu este întemeiat.
Din interpretarea prevederilor art. 22 și 23 din legea nr. 10/2001, republicată, instanța reține că, odată cu notificarea, sau până la momentul soluționării notificării, persoana îndreptățită are obligația să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate, actele care atestă calitatea de moștenitor, unde este cazul, precum și, dacă se impune, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor decurgând din lege.
Punctul 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 10/2001 stabilește că, prin acte doveditoare, se înțelege: acte care atestă deținerea proprietății; acte care atestă calitatea de moștenitor; orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă; expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale, precum și orice alte înscrisuri pe care persoana înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale.
Aceste ultime categorii de înscrisuri, în care se încadrează și cele invocate de apelantul pârât, respectiv plan parcelar vechi care să permită o suprapunere pe planul parcelar actual și expertiză tehnică, nu sunt prevăzute ca o obligație în sarcina persoanei îndreptățite, aceasta având doar facultatea de a le depune, dacă înțelege să se folosească de asemenea înscrisuri.
Prin urmare, obligația persoanei îndreptățite se reduce la depunerea actelor care fac dovada calității de proprietar, pe aceea de moștenitor, unde este cazul și a înscrisurilor care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Limitarea obligației persoanei îndreptățite la depunerea acestor înscrisuri este justificată de perioada mare de timp care a trecut de la dobândirea dreptului asupra imobilului notificat sau de la preluarea lui, situație care îngreunează obținerea altor înscrisuri. De aceea, în măsura în care persoana îndreptățită le deține, pentru soluționarea cu celeritate a notificării, s-a stabilit facultatea sa de a le depune, iar nu obligația, așa cum neîntemeiat susține apelantul.
În plus, un plan parcelar în temeiul căruia autorului reclamanților i-a fost vândut lotul nr. 1087, ce face obiectul notificării, nu se poate afla în posesia reclamanților, obligația parcelării și a întocmirii unui asemenea plan revenind, în orice perioadă istorică, administrațiilor locale.
Reținând, prin urmare, că reclamanților nu li se poate imputa nedepunerea planului parcelar vechi și nici istoricul de rol, date pe care pârâtul trebuie să le verifice din arhiva proprie și constatând că, la dosarul de fond, reclamanții au depus un plan de situație care indică amplasamentul lotului nr. 1087 (fila 21), Curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit culpa pârâtului în neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, apelul acestuia urmând a se respinge ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, deși apelul pârâtului a fost respins iar intimații reclamanți au solicitat plata cheltuielilor de judecată, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă citat mai sus deoarece intimații nu au făcut dovada plății onorariului de avocat, nedepunând în apel chitanța doveditoare a plății unui onorariu avocatului care i-a reprezentat în această fază procesuală.
S-a susținut că onorariul solicitat în apel este dovedit cu chitanța depusă la fondul cauzei. Această susținere nu poate fi primită, câtă vreme la fond reclamanții au solicitat restituirea întregului onorariu achitat avocatului și dovedit prin chitanța depusă, iar instanța de fond a admis numai în parte această solicitare a reclamanților, reducând motivat cheltuielile de judecată.
Respingerea în parte a cererii reclamanților de restituire a cheltuielilor de judecată nu a fost apelată, astfel încât soluția, sub acest aspect, a rămas irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, în contradictoriu cu intimații, și, toți cu domiciliul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 113 din 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a apelantului la cheltuieli de judecată ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 04.06.2008.
PRESEDINTE Pentru jud. aflată în
se semn.conf.art.261 al.2 cpc
VICEPREȘEDINTE
Grefier
- -
Jud.fond.
tehnored.jud.
04.08.2008/7 ex.
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc
