Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/
Ședința publică din 4 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de apelanta pârâtă C, cu sediul în C, la "D",-, județul C și de apelanta intimată reclamantă, domiciliată în Zărnești, strada - - nr.80, județul B, împotriva sentinței civile nr. 519, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 01 martie 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2753/2005), având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 4.06.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 12.10.2005, reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâta C, plângere împotriva adresei nr.1683/21.09.2005 emisă de pârâtă și a solicitat obligarea acesteia să-i restituie în natură imobilul situat în Comuna, județul C, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 2000 mp.
În motivarea acțiunii s-a arătat că tatăl reclamantului, defunctul, a avut calitatea de proprietar al imobilului în litigiu, care a fost preluat abuziv în proprietatea statului și că notificarea adresată Primăriei comunei pentru restituirea în natură a bunului a fost înaintată pârâtei din prezenta cauză, care prin adresa contestată i-a comunicat reclamantului că cererea și documentația aferentă au fost trimise Prefecturii C, în vederea acordării de despăgubiri bănești.
S-a arătat că "oferta" astfel formulată este nelegală pentru că Legea nr.10/2001 prevede posibilitatea restituirii în natură și pentru imobilele preluate abuziv de organizațiile cooperatiste, iar bunul în litigiu nu face parte din categoria celor pentru care se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Prin precizările depuse la 15.12.2005 reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului și anularea ofertei de despăgubiri ce face obiectul adresei nr. 1683 din 21.09.2005.
Ca urmare a decesului reclamantului, la termenul din 04.06.2006 a fost introdusă în cauză, în calitate de moștenitor legal al defunctului, numita, care și-a însușit acțiunea autorului său.
Prin sentința civilă nr.519/01.03.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a anulat adresa nr.1683 din 21.09.2005 și a obligat pârâta să restituie reclamantului imobilul situat în comuna, județ C, compus din teren în suprafață de 1538,88 mp și construcție formată din casă de locuit - 2 camere și salon prăvălie - identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert Gh.G și la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamantul a făcut dovada că autorul său, a dobândit în comuna Voc asă de locuit, cu un salon de prăvălie, situată pe un teren de 2000 mp, și că din expertiza tehnică imobiliară efectuată în cauză rezultă, contrar susținerilor pârâtei, că imobilul construit care a aparținut autorului reclamantului din 1929 există și în prezent și că lîngă acesta a fost edificată încă o construcție autorizată în 1961, de fosta, actualmente; din suplimentul raportului de expertiză s-a reținut că suprafața de teren liberă, neafectată de construcții, este de 1538,88 mp, diferența de 311,50 mp fiind ocupată de construcția edificată de.
A mai constatat instanța că prin acțiunea principală s-a solicitat doar restituirea în natură a imobilului - teren și construcție - pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură nefiind solicitată acordarea de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C și a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției de restituire a construcției arătând, în esență, următoarele:
- actele dosarului demonstrează că după preluarea imobilului de către stat acesta a ars integral, iar cooperația de consum a edificat un magazin cu bufet, conform autorizației nr.40622/A/15.07.1961, care prevedea executarea a două clădiri, respectiv magazin propriu cu depozit de mână și alimente și bufet cu bar;
- construcția magazinului a fost în mod nejustificat considerată ca fiind cea revendicată de reclamantă, deși ea corespunde exact descrierii din autorizația de construcție, respectiv fundație din beton ciclopran, zidărie din cărămidă, învelitoare din țiglă.
- reclamanta nu a făcut dovada posesiei construcției până în 1946, în condițiile în care Primăria a menționat că aceasta a ars din temelii.
- instanța de fond nu a comparat titlurile părților cu privire la teren, respectiv actul invocat de reclamant, eliberat de Primăria comunei, și autorizația de construcție invocată de apelantă, prin care beneficiarul construcțiilor este declarat proprietar al terenului pe care ele urmau să se realizeze, cu atât mai mult cu cât cooperația a achitat taxele și impozitele aferente întregului imobil.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul pârâtei prin care a solicitat, conform precizărilor din 21.09.2007, restituirea integrală a imobilului ce a aparținut autorului său - 2000 mp teren și toată clădirea.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat că din surse ulterioare hotărârii atacate a aflat că incendiul care a afectat imobilul în litigiu a distrus doar o parte a acoperișului construcției, care a fost refăcută de cooperație, că imobilul construit a avut permanent aceeași configurație și că pârâta a realizat doar lucrări de renovare și amenajare.
Prin întâmpinare, Cas olicitat respingerea apelului reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada proprietății imobilului și pe cea a preluării lui abuzive în proprietatea statului.
La solicitarea părților și conform art.295 alin.2 din Codul d e procedură civilă au fost administrate proba cu supliment la expertiza tehnică imobiliară efectuată la instanța de fond - pentru stabilirea vechimii materialelor din care este realizată construcția în litigiu - și proba testimonială.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Apelul pârâtei se reține că nu este întemeiat întrucât, față de raportul de expertiză și probele cauzei, tribunalul a constatat corect că locuința edificată de autorul reclamantei în 1929 există și în prezent și că poate fi restituită în natură, deci a pronunțat o hotărâre conformă prevederilor art.1 alin.1 și 9 din Legea nr.10/2001.
Astfel, din certificatul nr.1333/02.09.1929 eliberat de Comisia interimară a comunei V, județul C rezultă că deținea în această localitate o casă de locuit cu un salon de prăvălie situată pe suprafața de 2000 mp.
Potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat la instanța de fond această construcție există și în prezent, pe același amplasament, și corespunde ca structură specificației din certificatul eliberat în 1929, iar din suplimentul la expertiză efectuat în apel rezultă că ea este construită cu materiale din perioada interbelică, anii 1920-1930, cu excepția învelitorii din tablă zincată. A precizat expertul că materialul de construcție este cărămida cu format antebelic, că dușumelele sunt din dulapi de brad cu și, iar pivnița cu acces din camera principală are o trapă cu sistem de încuietoare original din 1929, din fier forjat.
Constatările expertului sunt confirmate și de declarațiile martorilor și - audiați în apel - care au arătat că magazinul pe care l-a deținut tatăl reclamantului inițial există și în prezent, că a fost renovat de curând de actualul deținător și că incendiul care a afectat această construcție nu a deteriorat decât parte din acoperiș.
Probatoriile menționate demonstrează în mod evident netemeinicia susținerilor din apelul pârâtei, referitoare la distrugerea integrală a locuinței în timpul incendiului la care se face referire în adresa nr.1146/28.04.2006 a Primăriei comunei, act care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, sau la identitatea dintre construcția edificată și extinsă conform autorizațiilor pentru executare de lucrări nr.40622/A/15.07.1961 și nr.6397/A/05.07.1971 și cea identificată prin expertiză ca fiind clădirea deținută de autorul reclamantei din 1929.
Sub acest din urmă aspect se reține, pe de o parte, că în lipsa oricăror alte elemente probatorii, mențiunea din cuprinsul autorizației referitoare la materialele din care urma a fi edificată construcția autorizată nu face dovada realizării ei efective din materialele indicate, iar pe de altă parte, că mențiunea din adresa Primăriei comunei la care s-a făcut referire anterior este infirmată de adresa nr.4052/29.10.2007 emisă de aceeași primărie, în care se arată că nu se poate confirma identitatea imobilului care a aparținut lui cu imobilul și terenul
Nefondată este și critica referitoare la lipsa posesiei autorului reclamantei până în 1946 și, pe cale de consecință, la neclarificarea modalității de preluare a imobilului în proprietatea statului pentru că, deși în speță nu s-a făcut dovada formală a preluării imobilului de către stat, simpla existență a bunului în patrimoniul statului după data invocată ca fiind cea a preluării lui constituie, conform art.1 alin.1 lit.e din Normele metodologice menționate anterior, o prezumție relativă de preluare abuzivă, care nu a fost răsturnată de pârâtă prin probatoriile administrate.
Nu se impunea a fi realizată în cauză nici comparația titlurilor deținute de părți asupra terenului aferent construcției deoarece instanța nu a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, care implica în mod necesar o asemenea comparație, iar în condițiile în care reclamanta a făcut dovada proprietății autorului său cu acte doveditoare conforme prevederilor art.23.1 lit. a și b din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, în mod corect a reținut tribunalul că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Pentru considerentele expuse, apelul pârâtei va fi respins ca neîntemeiat.
Cu privire la apelul reclamantei:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în comuna, județul C, compus din casă de locuit cu salon de prăvălie și teren în suprafață de 2000 mp.
Deși a reținut ca fiind dovedită proprietatea întregului imobil a cărui restituire s-a solicitat, instanța de fond a acordat măsuri reparatorii doar pentru construcție - identificată prin raportul de expertiză ca fiind aceeași cu clădirea deținută de, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul certificatului din 1929, singurul act care face referire la compunerea construcției - și pentru terenul liber, neocupat de construcții, în suprafață de 1538,88 mp, cu motivarea că singura opțiune exprimată de reclamantă a fost aceea a restituirii în natură.
Această soluție a instanței, de neacordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură, echivalează cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 - care într-o asemenea situație stabilesc vocația persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent - și a art.10 din același act normativ - care în alin.2 reglementează situația terenurilor ocupate de construcții noi, afectate de servituți legale și amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale și prevede că pentru acestea măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, cu respectarea alin.10 din aceeași dispoziție legală, conform căruia, în situația reglementată de alin.2, "măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", iar această aplicare greșită a legii are drept consecință admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate.
Pentru motivele expuse, și cu aplicarea prevederilor art.10 alin.10 din Legea nr.10/2001, instanța va admite apelul reclamantei, va schimba în parte hotărârea atacată și va stabili îndreptățirea reclamantei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru partea de teren nerestituită în natură, cu consecința obligării pârâtei să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri și să o înainteze Comisiei Centrale conform Titlului VII din Legea nr.10/2001.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, apelanta pârâtă va fi obligată la 1101,70 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C, cu sediul în C, la "D",-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 519, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 01 martie 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2753/2005), având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Admite apelul formulat de reclamanta, domiciliată în Zărnești, strada - - nr.80, județul
Schimbă în parte sentința atacată și stabilește că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Obligă pârâta C să emită dispoziție motivată, cu propunere de acordare de despăgubiri și să o înainteze Comisiei Centrale conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
Obligă apelanta pârâtă la 1101,70 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2008.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte de instanță, | Judecător, - - |
Pentru grefier - -,
aflat în concediu de odihnă,
conform art. 261(2) Cod procedură civilă,
semnează Grefier șef de secție,
Red.hot.jud.fond
Red./tehnored.dec.jud./28.07.2008
Gref.AB/6 ex./01.08.2008
Emis 2 com.
azi, 01.08.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
