Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 141
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 octombrie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu judecător
- - - - judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B, împotriva sentința civilă nr.160 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru intimatul-reclamant avocat, lipsă fiind apelantul-pârât și intimatul-reclamant.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că obiectul cauzei îl constituie Legea 10/2001, procedura a fost îndeplinită și că apelul se află la al treilea termen de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi și probe de administrat, solicită judecarea cauzei. Depune la dosar delegație de substituire.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat pentru considerentele ce au fost dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, menținerea hotărârii dată de instanța de fond pe care o consideră temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.160 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului municipiului B prin Primar, reținându-se în esență următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță cu nr- s-a solicitat de către reclamantul G în contradictoriu cu Primarul Municipiului B și municipiul B prin Primar să fie obligați pârâții să emită o decizie motivată prin care să se propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul-construcție în dosarul de notificare cu nr. 10/1596, sub sancțiunea de daune și să se înainteze această decizie către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în termen de 10 zile de la emitere, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea depusă cu nr. 234/7.09.2001, la. s-au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul teren și casă situat în B,-, că prin decizia nr. 271/2.11.2001 unitatea deținătoare Bar espins cererea, conform art. 29 din Legea 10/2001, competentă fiind instituția publică care a efectuat privatizarea iar prin decizia nr. 229/27.09.2005 AVAS a admis parțial cererea, a propus măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul-teren trimițând propunerea către Comisia Centrală și a declinat competența soluționării notificării pentru imobilul-construcție însă până la data introducerii acțiunii Primarul municipiului B nu a emis decizie motivată privitoare la notificare.
Au fost invocate în drept prevederile art. 11 alin. 8 și 32 din Legea 10/2001, art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii 247/2005.
În susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri, respectiv copii după decizia nr. 229/27.09.2005 emisă de AVAS, adresele nr. 5149/16.03.2007, 48535/29.01.2007 și 3646/06.02.2003 ale Primăriei municipiului
La dosar a fost depusă de către pârâtă documentația din dosarul nr. 10/1596 având ca obiect notificarea reclamanților.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prezenta acțiune este admisibilă în raport de dispozițiile deciziei XX/2007 pronunțată de în interesul legii prin care s-a stabilit că în cazul refuzului nejustificat al unității investite cu soluționarea notificării de a da curs acesteia instanța sesizată este competentă în a soluționa pe fond acțiunea persoanei îndreptățite.
Cu privire la situația de fapt instanța reține că prin decizia nr. 229/27.05.2005 AVAS Baa dmis în parte cererea reclamantului și a propus măsuri reparatorii și pentru imobilul-teren din B,-, declinând competența de soluționare a notificării pentru imobilul construcție către Primăria municipiului B, deoarece acesta a fost demolat parțial, situație în care potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 primarul din raza unității administrativ teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul demolat.
Din înscrisurile care au fost depuse la dosar de către pârâtă rezultă că reclamantul a formulat notificare în condițiile și în termenele prevăzute de Legea 10/2001 pentru imobilul din B,-. De asemenea a fost făcută dovada dreptului de proprietate a autorilor reclamantului, dovada calității de moștenitor a reclamantului după foștii proprietari precum și dovada preluării abuzive, astfel cum s-a stabilit și prin decizia nr. 229/2005 emisă de AVAS.
Cu privire la imobilul-construcție, având în vedere că acesta a fost demolat în parte, competența de soluționare a notificării aparține Primarului Municipiului B, potrivit art. 32 din Legea 10/2001.
Nu poate fi primită apărarea pârâtei, în sensul că nu a soluționat notificarea deoarece imobilul este doar parțial demolat. Astfel pârâta are obligația să se pronunțe asupra părții din imobil care a fost demolată urmând ca pentru cealaltă parte din imobil să se pronunțe unitatea deținătoare.
În consecință, întrucât s-a făcut dovada de către reclamant cu privire la existența dreptului de a obține despăgubiri pentru partea din imobilul-construcție din B,-, care a fost demolată, iar pârâta nu s-a conformat obligației instituite de art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 de a soluționa notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, instanța va admite acest capăt de cerere.
A fost respins capătul de cerere privitor la obligarea înaintării deciziei către Comisia Centrală, întrucât această obligație cade în sarcina pârâtei după emiterea acestei decizii.
A fost respinsă și cererea de stabilire a daunelor cominatorii, întrucât acestea pot fi solicitate doar în faza de execuție a hotărârii, în limita daunelor interese dovedite, potrivit deciziei XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție date în interesul legii.
Împotriva sentinței civile nr.160 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, în termen legal, a formulat apel pârâtul municipiului B prin Primar, criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța nu a depus toate diligențele necesare stabilirii faptului dacă imobilul aparține în totalitate municipiului B;
- nu sunt îndeplinite condițiile din Legea nr.10/2001 coroborate cu cele din nr.HG498/2004 în sensul că până la această dată nu se poate identifica în concret partea demolată ce aparține pârâtei;
- sentința este criticabilă în sensul că doar imobilul a fost parțial demolat, totuși pârâtul a fost obligat să emită decizii prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul -construcție.
Apelul este nefondat.
În principal apelul Municipiului B se axează pe ideea că imobilul situat în B,-, care a fost o casă de locuit înainte de naționalizare, nu a fost demolat în totalitate, ca atare se aplică un regim diferit pentru partea demolată și partea nedemolată.
Astfel, pentru partea demolată competentă să emită dispoziția de propunere măsuri reparatorii este Primăria
Pentru partea nedemolată, care a fost "încorporată" în fabrica de țesături ", actuala "", apelanta susține că AVAS este instituția competentă pentru emiterea dispoziției de propuneri măsuri reparatorii este AVAS.
Este nelegală și nejustificată această poziție din mai multe considerente.
La judecata pe fond, s-a solicitat o expertiză care să stabilească cât anume din casa de locuit a fost demolată și cât anume a fost încorporată în fabrica respectivă, tocmai din considerentul că legea nu face referire la imobile demolate parțial.
De vreme ce un imobil a fost demolat, chiar dacă a rămas nedemolată o cameră, casa de locuit a dispărut prin demolare, camera rămasă având cel mult utilitatea unor materiale de construcție. De altfel, legea nu distinge între imobile demolate și demolate parțial și unde legea nu distinge nici cei care o aplică nu trebuie să distingă.
Dispoziția emisă fie de Primarul municipiului B fie de AVAS ar ajunge la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, care ar dispune evaluarea în totalitate a imobilului, fiind imposibilă evaluarea acestuia pe bucăți.
Așadar, indiferent cine emite dispoziția de propunere măsuri reparatorii, finalitatea este aceeași.
De asemenea, nu există nici un impediment la emiterea dispoziției de propunere a despăgubirilor, nefiind necesară în această fază evaluarea imobilului.
Conform Titlul VII al Legii nr.247/2005 notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 care nu au fost soluționate prin emiterea de decizii în care să se consemneze sume pentru despăgubire, se predau către Secretariatul Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor.
Așadar, Primarul municipiului B nu are obligația să evalueze și să propună o sumă în vederea despăgubirii, tocmai pentru că la Comisia Centrală se va dispune efectuarea unui raport de evaluare care să stabilească valoarea actualizată a imobilului.
Proprietatea este identificată, este o fostă casă de locuit,care a fost demolată, fiind utilizată o parte din aceasta la construirea unei fabrici.
Decizia AVAS de declinare a competenței nu a fost atacată de Primarul municipiului B, deși avea această posibilitate, și chiar dacă s-ar considera că nici Primarul municipiului B nu are competență să soluționeze notificarea pentru partea de imobil nedemolat, intimatul s-ar găsi în situația de a rămâne nedespăgubit pentru acea parte, de vreme ce nici AVAS și nici Primarul municipiului B nu emit o decizie care are același regim juridic, același destinatar și aceeași finalitate.
Față de considerentele expuse, se va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondat apelul promovat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B- împotriva sentinței civile nr.160 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr- și în contradictoriu cu reclamanții G din B-, - A,.54, sector 3 și la.av. din B str. -.80,.4.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.-
Red.dec..-/24.11.2008
Tehn.-/5 ex.
24.11.2008/25.11.2008.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș
