Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.142/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamanta prin mandatarîmpotriva sentinței civile nr.383/S pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 17 aprilie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 383/17.04.2007 Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamanta -, prin mandatar împotriva pârâților Primarul Municipiului G, Municipiul G, și năcută.
Prima instanță a reținut în esență că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea Dispoziției nr. 2102/2007 emisă de către Primarul Municipiului Sf. G, constatarea că imobilul se cuvine a-i fi restituit în totalitate, ca și celelalte măsuri reparatorii cuprinse în aceeași dispoziție, datorită înscrisului numit "înțelegere" prin care comoștenitorul imobilului, în prezent decedat, a declarat că a fost îndestulat pentru cota parte ce i se cuvenea.
Pretenția reclamantei de restituire în natură a imobilului precum și acordarea despăgubirilor în exclusivitate, prin înlăturarea celorlalți doi pârâți este nefondată pentru următoarele considerente
Atât prin notificare trimisă cât și prin procura specială întocmită, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii numai pentru cota de -a parte din imobil.
Actul denumit "Înțelegere" prin care reclamanta - și, amândoi în calitate de moștenitori după defunctul decedat la 2.06.1965, recunosc că au moștenit câte o cotă de -a parte din imobilul înscris în CF nr.1294 Sf.G și prin care s-a convenit ca partea numitului, de -a parte, să treacă în proprietatea reclamantei cu titlu de partaj, nu poate produce vreun efect juridic.
Actul de partaj nu s-a încheiat cu respectarea formei solemne prevăzute de lege, respectiv în formă autentică fiind ca urmare nevalabil și totodată, inopozabil pârâților.
Conform extrasului de CF aflat la 47, asupra imobilul înscris în CF nr.1294 erau proprietari reclamanta - și, în calitate de moștenitori potrivit Încheierii nr.1713/1967.
Pârâții și au calitatea de moștenitori după defunctul, decedat la 16.04.1999, conform certificatului de moștenitor nr.52/24.03.2003
Până în prezent, certificatul de moștenitor menționat nu a fost anulat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -.
Criticile din apel se referă la faptul că:
1. instanța a reținut, în contradicție cu probele din dosar, faptul că notificarea apelantei ar fi fost făcută numai pentru cota de din imobil;
2. înscrisul intitulat "înțelegere" a fost înlăturat pe considerentul că ar fi trebuit încheiat în formă solemnă, fără a se motiva în drept această susținere, instanța interpretând greșit acest act ca un simplu act de partaj voluntar, fără a observa clauza din care rezultă împuternicirea dată reclamantei de a solicita singură restituirea întregului imobil. Se susține de către apelantă că prin acest înscris a fost înstrăinată de către defunctul cota sa de proprietate, dobândită prin moștenire, către reclamanta-apelantă.
3. certificatul de moștenitor după defunctul, prin neincluderea imobilului în conținutul său, dovedește faptul că intimații moștenitori nu au dobândit nici un drept de la autorul lor asupra acestuia, și nu așa cum a reținut instanța că acesta nefiind anulat face dovada deplină asupra calității de moștenitori.
4. clauza din înscrisul denumit "înțelegere", prin care defunctul își exprimă acordul ca pentru imobilul preluat de stat reclamanta-apelantă să solicite singură restituirea, reprezintă o convenție separată și diferită de restul actului, ea netrebuind să îmbrace o formă solemnă, ceea ce s-a transmis fiind dreptul patrimonial de a solicita restituirea imobilului, drept care astfel a ieșit din patrimoniul defunctului și nu a mai putut forma obiectul moștenirii.
Intimatul Primarul municipiului Gad epus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este neîntemeiat.
1.Pin notificarea nr.159/2001 depusă la data de 14.08.2001 (fila 19) reclamanta-apelantă, prin avocat, a solicitat restituirea suprafeței de 470 mp. din terenul expropriat. Această notificare a fost făcută de către avocat, care l-a rândul său a fost angajat de către mandatara reclamantei,. Din procura specială dată mandatarei (fila 9) reiese că mandatul a fost dat pentru ca mandatara să facă toate demersurile necesare în vederea "retrocedării porțiunii de parte din imobilul situat în Sf. G, înscris în CF nr. 1294 Sf. G, sub nr. top. 50/2/c/1/2." Acest teren are suprafața totală de 940 mp. așa cum rezultă din extrasele de carte funciară aflate la dosar.
În consecință susținerea din motivele de apel potrivit căreia notificarea a fost făcută pentru întregul imobil este, reținerea primei instanțe, asupra acestui aspect, fiind întemeiată.
2.Actul intitulat "înțelegere" a fost corect interpretat de către instanță ca un act de partaj voluntar, cum de altfel a fost caracterizat și de către apelantă prin acțiunea introductivă de instanță. Pentru că partajul se referă la un imobil teren, forma solemnă este obligatorie,ad validitatem, simplul fapt că prima instanță nu a indicat temeiul de drept aplicabil nefiind în măsură să constituie o critică întemeiată a hotărârii.
Susținerea în continuarea apelului că de fapt ne-am afla în fața unei vânzări a cotei de proprietate este o cerere nouă, făcută pentru prima dată în apel, ea nerezultând nici din acțiunea introductivă și nici din precizarea de acțiune, așa încât nu poate fi primită în acest stadiu procesual, conform dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă. Chiar și așa fiind, înstrăinarea cotei de proprietate, pentru un imobil teren, era și ea supusă formei solemne obligatorii pentru validitatea convenției.
Nici clauza finală prin care se împuternicește apelanta să solicite singură restituirea întregului imobil nu a fost interpretată greșit de către instanță, atâta timp cât prin notificarea formulată și prin procura dată de apelantă mandatarei din România aceasta a fost împuternicită să solicite doar restituirea cotei de din imobil.
3.Cu privire la certificatul de moștenitor prima instanță a reținut corect că acesta face dovadă deplină asupra calității de moștenitor a intimaților și. Faptul că imobilul în litigiu nu este trecut în masa succesorală reținută în certificatul de moștenitor nu poate fi interpretat în sensul că acesta nu mai face parte din masa succesorală. De altfel, la data la care a fost eliberat certificatul de moștenitor imobilul respectiva figura în proprietatea Statului Român, ca și în prezent de altfel, până la întabularea dispoziției de restituire, așa încât nu putea fi inclus în masa bunurilor succesorale.
4. În ceea ce privește interpretarea clauzei finale a înscrisului numit "înțelegere". Apelanta consideră că această convenție este separată de restul actului, netrebuind să îmbrace formă solemnă, ceea ce reprezintă în primul rând o contradicție cu motivul doi de apel, iar în al doilea rând consideră că ea are semnificația unei ieșiri din patrimoniul defunctului a dreptului patrimonial de a solicita restituirea imobilului. Or, dreptul de a solicita restituirea imobilului nu poate ieși din patrimoniul defunctului decât în măsura în care este înstrăinat dreptul de proprietate însuși asupra cotei sale ideale, iar acest drept nu a fost înstrăinat în mod legal, așa cum rezultă din considerentele anterioare.
Dacă am reține raționamentul apelantei din cadrul acestui motiv de apel ar însemna că orice mandat dat unei persoane pentru a efectua în numele nostru o anumită cerere ar echivala cu înstrăinarea dreptului însuși, ceea ce este în contradicție cu esența oricărui contract de mandat.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.383/17.04.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.RT/20.11.2008
Dact.CN/27.11.2008
Jud. fond -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Cristina
