Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanții domiciliat în G,-, -.4,.87, jud.G și domiciliat în G, str.T, bloc 19,.9, jud.G, împotriva sentinței civile nr. 338 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtaPRIMARIA MUNICIPIULUI Gcu sediul instituției în G,-, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apelantul-reclamant menționează că și-a schimbat domiciliul, în prezent locuind în R,-, jud.
Apărătorul apelanților-reclamanți depune la dosar un număr de 8 fotografii, pentru a face dovada că parcarea aflată pe terenul în litigiu este o parcare ad-hoc. Nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului civil.
Apărătorul apelanților-reclamanți apreciază că sentința pronunțată de Tribunalul Galați este netemeinică și nelegală, netemeinicia constând în aceea că deși stabilește că întreaga suprafață de 477,67. teren este liberă de orice construcție, respinge acțiunea cu o motivare nu numai neconvingătoare, dar și împotriva realității.
În mod greșit a stabilit instanța de fond că suprafața de 434,42. este utilizată ca parcare aferentă blocului G1, în dezacord cu concluziile raportului de expertiză tehnice efectuate în cauză care a reținut că această suprafață este de fapt o parcare ad-hoc folosită de diverse automobile și în nici un caz nu a fost afectată structural acestui scop. Esențial este faptul că nu poate fi vorba de o parcare organizată pe o suprafață de peste 400. pentru un bloc de locuințe; pe de altă parte, referitor la diferența de 43,25. teren, concluzia la care a ajuns instanța de fond este cel puțin surprinzătoare, reținându-se că aceasta ar putea fi restituită natură însă este prea mică pentru a putea satisface interesele oricărei persoane. Solicită a se reține că dreptul de restituirea proprietății nu trebuie condiționat de întinderea sau valoarea imobilului, și în concluzie, apreciind că apelul declarat este fondat, solicită a fi admis, în sensul schimbării în tot a sentinței de fond, cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanți așa cum a precizat și în concluziile scrise depuse, în sensul restituirii suprafeței de 477m.p. teren. Din expertiza efectuată rezultă că acest teren este liber de construcții. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 338 din 10.03.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului G, pentru anularea Dispoziției nr.3411/SR din 06.06.2007, luând act, totodată, de renunțarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții în baza Legii 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați -Secția Civilă, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu Municipiul G, reprezentat de Primarul Municipiului G, obligarea pârâtului să se pronunțe prin Dispoziție motivată asupra solicitării lor de restituire în natură a suprafeței de teren de 705,51. situată în G, fosta-, precum și obligarea pârâtului la plata de dezdăunări în caz de neexecutare în sumă de 100 lei/zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii sau în situația în care adresa nr. 309/16.04.2007 ar fi considerată o Dispoziție în sensul Legii nr.10/2001 să se dispună anularea ei și să li se restituie în natură suprafața de teren de 666,20. rămasă liberă după expropriere.
La termenul de judecată din data de 10.09.2007 reclamanții și s-au prezentat în instanță și au arătat că renunță la primul capăt de cerere, acela al obligării pârâtului să emită o Dispoziție în baza Legii nr.10/2001 întrucât a fost emisă Dispoziția 3411/SR/6.06.2007 prin care notificarea lor a fost soluționată în sensul acordării de despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul în discuție. Au mai solicitat anularea acestei Dispoziții în sensul de a li se restitui în natură parțial imobilul solicitat, respectiv terenului neafectat de construcții sau alte detalii de sistematizare, și prin echivalent pentru diferență.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a fost proprietatea bunicii lor, decedată la data de 21.06.1975, imobil de a fost expropriat prin Decretul nr.588/1962 și pentru care autoarea lor a primit suma de 6227,72 lei.
Că, din suprafața totală expropriată de 705,51. o parte se află sub construcțiile edificate ulterior, iar diferența de 666,20. este liberă conform planului de situație întocmit la data de 31.10.2005 de Primăria Municipiului G tocmai în vederea emiterii unei Dispoziții în baza Legii nr.10/2001.
Reclamanții au mai susținut că deși suprafața de 660,20. este liberă și poate fi restituită în natură, în mod greșit pârâtul refuză acest lucru și a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent conform Legii 247/2005.
În dovedirea pretențiilor reclamanții au solicitat administrarea probelor cu acte expertiza tehnică de specialitate, probe admise și administrate de instanță.
În drept reclamanții au invocat disp.art.11 alin.3, art.21 alin.1 și art.24 alin.1,3,7 din Legea nr.10/2001 și art.1073-1075 Cod Civil.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât imobilul -teren situat în G, fostă-, este afectat de detaliile de sistematizare în vederea căruia a fost expropriat, așa cum rezultă și din Raportul nr.441/4.06.2007 întocmit în vederea emiterii Dispoziției contestate.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că acțiunea nu este fondată și a respins-o, din următoarele considerente:
Din actul de vânzare autentificat sub nr. 622/1921 și actul de vânzare nr. 464/1945 (filele 41-43 dosar) rezultă că imobilul situat în G, fostă- a devenit proprietatea numiților și, bunicii reclamanților.
Din copia Decretului nr. 588/1962 (file 38 dosar) rezultă că imobilul proprietatea bunicii reclamanților situat în G,-, cu o suprafață totală de teren de 707,51. și construcții cu o suprafață de 155,98. a fost expropriat cu scopul construirii unor blocuri de locuințe în Cartierul Tiglina, iar așa cum și reclamanții au arătat prin cererea de chemare în judecată bunica lor a primit despăgubiri în valoare de 6227,72 lei.
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 121/18.06.2002 emis de BNP " " - G (fila 37 dosar) rezultă că reclamanții au calitate de succesori ai defunctei lor bunici, decedată la data de 21.06.1975, astfel că au dovedit că îndeplinesc cerințele prev.de disp.art.4 alin.2 din Legea 10/2001.
La apariția Legii 10/2001 reclamanții au înțeles să beneficieze de prevederile acestei legi reparatorii, în sensul că prin intermediul " " - G au transmis pârâtului notificarea nr. 441/8.11.2001 (fila 47 dosar).
La data de 10.12.2007 la dosar a fost depus raportul de expertiză topometrică (filele 119-123 dosar) întocmit de ing.expert, la termenul de judecată din data de 11.12.2007 reclamantul confirmând în instanță că terenul solicitat este cel marcat pe schiță de ing.expert cu culoarea roșie, respectiv parcela 35. Întrucât părțile au susținut că la efectuarea expertizei nu au fost încunoștințați de întocmirea acestui material, la data de 31.01.2008 ing.expert a depus la dosar o completare la raportul de expertiză (filele 142-144). Din aceste expertize rezultă că o parte din teren este ocupată de garaje, trotuarul și carosabilul străzii - 11, două construcții metalice aparținând unor terți, iar o altă parte este folosită ca parcare aferentă blocului 1.
Tot la solicitarea reclamanților și cu încuviințarea Tribunalului, la dosar s-a depus și un raport de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de ing.expert și consilierul expert (filele 130-135 dosar fond), din care rezultă aceeași poziționare a suprafeței de teren ce a aparținut autoarei reclamanților, faptul că din suprafața totală de teren suprafața de 214,08. este ocupată de carosabilul și trotuarul străzii - 11, 7,50. sunt ocupați de garaje, 35,75. sunt ocupați de construcții cu caracter provizoriu aparținând unor terți, iar suprafața de 434,42.este liberă de orice construcții, rețele de telefonie, gaze naturale sau obiective subterane (cu excepția unor trasee electrice ce pot fi reamplasate pe cheltuiala reclamanților), dar care este utilizată ca parcare aferentă blocului 1.
Din aceste rapoarte de expertiză rezultă că suprafețele de teren ocupate de construcțiile cu caracter provizoriu (garaje, ceasornicărie și centru comercializare pâine) în suprafața de 43,25. pot fi acordate reclamanților în natură.
Cu certitudine suprafața de 214,08. teren ce reprezintă carosabilul și trotuarul străzii - 11 nu poate fi restituită în natură reclamanților, reprezentând chiar detalii de sistematizare ce au fost avute în vedere la momentul la care a fost emis Decretul nr. 588/1962 de expropriere.
Ceea ce rămâne în discuție este suprafața de 434,42. pe care nu sunt edificate construcții supraterane, pe care nu sunt amplasate rețele de telefonie și gaze naturale, iar rețele electrice pot fi deviate pe cheltuiala reclamanților. Cu privire la această suprafață de teren, în mod corect prin rapoartele de expertiză s-a constatat că este utilizată cu titlu de parcare aferentă blocului 1, aspect cunoscut și de instanță, având în vedere vecinătatea Tribunalului Galați cu imobilul în discuție.
Deși expertiza nu exprimă clar că această suprafață de teren este organizată ca parcare, ci doar amintește de faptul că este folosită ca parcare aferentă blocului 1, în realitate această suprafață de teren reprezintă o parcare ca detaliu de sistematizare a zonei, astfel că este aptă să conducă la concluzia că suprafața de teren este folosită în scopul pentru care a și fost expropriată.
Astfel, Tribunalul a apreciat că suprafața de teren solicitată de reclamanți nu este liberă în înțelesul Legii nr.10/2001 și nu poate fi restituită în natură, iar suprafața de teren de 43,25. care ar putea fi restituită este prea mică pentru a satisface interesele oricărei persoane.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța a reținut eronat, în contradicție vădită cu concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, că întreaga suprafață de teren de 477,67. în litigiu ar fi afectată de lucrări de utilitate publică și astfel, restituirea în natură nu este posibilă. Susțin apelanții că respectiva suprafață de teren constituie în fapt o parcare "ad-hoc", că greșit îi conferă instanța acesteia caracter de "detaliu de sistematizare".
Pentru aceste motive, solicită apelanții admiterea apelului cu consecința schimbării în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a dispunerii restituirii în natură a terenului solicitat în baza Legii 10/2001.
Apelul declarat este nefondat.
Respingând acțiunea reclamanților cu privire la restituirea în natură a suprafeței de teen situată în G,-, Tribunalul a interpretat judicios probele administrate în cauză, apreciind justificat că suprafața în litigiu nu este liberă în înțelesul Legii 10/2001.
Că, din aceasta, doar suprafața de 43,25. ar putea fi restituită în natură, însă aceasta nu ar justifica soluția de restituire în natură, fiind prea mică pentru a satisface interesul vreunei persoane.
Cu privire la parcela de circa 434,42. despre care expertul afirmă că este liberă de orice construcții, corect reține Tribunalul că, fiind folosită ca parcare aferentă blocului G1, reprezintă o parcare ca detaliu de sistematizare a zonei și că astfel, suprafața de teren este folosită în scopul pentru care ar fi fost expropriată.
Așa fiind, nu poate fi primită critica interpretării greșite a probelor legal administrate și a aplicării greșite a dispozițiilor Legii 10/2001, chiar dacă aceasta dă prevalență restituirii în natură a imobilelor solicitate.
Apreciind sentința atacată ca temeinică și legală, Curtea va respinge ca nefondat apelul, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art.296 Cod Procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil de către reclamanții domiciliat în G,-, -.4,.87, jud.G și domiciliat în G, str.T, bloc 19,.9, jud.G, împotriva sentinței civile nr. 338 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./24.09.2008
VM/24.09.2008
5 ex./24.09.2008
Com. 3 ex./25.09.2008
Fond: Tribunalul Galați - judecător:
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
