Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de către reclamanții,în calitate de moștenitori ai reclamantei - decedată, toți cu l ales în G,-, -.94 - la Cabinete de Avocați #. &, împotriva sentinței civile nr. 135 din 3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâteleINSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI B și COMISIA DE APLICARE A LEGII 10/2001, ambele cu sediul în B,-. în acțiunea civilă având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal au răspuns pentru apelanții-reclamanți lipsă, av. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, și pentru intimata-pârâtă Primăria municipiului B consilier juridic în baza delegației nr.31863/1]9.08.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelanților declară că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei-pârâte nu are cereri în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Apărătorul apelanților, susține motivele de apel depuse la dosar, și pentru considerentele expuse detaliat apreciază hotărârea instanței de fond a fiind nelegală, întrucât în motivarea respingerii capătului de cerere privind comunicarea dispoziției nr.1763/20.03.2002 notificatorilor, la adresele acestora, nu a avut în vedere încălcarea de către entitatea juridică deținătoare a imobilului a dispozițiilor art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată. Susține că persoanele îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu sunt reclamanții și nu av. căreia i-a fost comunicată de către primărie dispoziția emisă. Consideră că legal este să se dea dreptul reclamanților personal să-și valorifice drepturile. În mod corect instanța de fond a sesizat că este vorba despre o acțiune distinctă și nu de o critică adusă Dispoziției 1763/2002, dar cu toate acestea, fără a invoca autoritatea de lucru judecat, în motivarea sentinței se face referire la modul în care a fost soluționată contestația în baza art.26 și nu la faptul că dispoziția nu privește pe notificatori și nici nu a fost comunicată acestora, ci unei terțe persoane pe care Comisia nu o recunoaște.
Apreciind că dispoziția emisă nu a fost comunicată notificatorilor în cauză, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și se impune admiterea apelului, desființarea sentinței apelate iar în rejudecare, obligarea pârâților să comunice la adresele indicate conținutul dispoziției date în urma notificării făcute de reclamanți.
Solicită cheltuieli de judecată și daune cominatorii.
Reprezentantul intimatei-pârâte pentru considerentele expuse detaliat în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Brăila. Susține că notificatorii au depus la sediul primăriei un act prin care mandatau pe avocat să îi reprezinte în fața tuturor autorităților pentru depunerea și susținerea notificării în baza Legii 10/2001, astfel că autoritățile abilitate au îndeplinit toate procedurile legale prin mandatar.
Solicită respingerea cererii de obligare la daune cominatorii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 135 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Primarul Municipiului Totodată, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții:
-(decedată)și continuată de moștenitorii acesteiași El-Ad,
- ,
-
-
-
- în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului B și Comisia de aplicare a Legii 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții:, au chemat în judecată Primarul Municipiului B și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și au solicitat obligarea pârâților să se pronunțe cu privire la notificarea înregistrată sub nr. 43677/31.07.2001, comunicată prin executorul judecătoresc (dosarul nr. 634/2001) prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,- (fostă Regală nr. 25) cu str. -, format din teren în suprafață de 18oo mp și construcție etaje, compusă din 9 apartamente, t magazine și prăvălii; obligarea pârâților să le comunice dispoziția; obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei RON/zi întârziere, începând cu data introducerii acțiunii până la îndeplinirea efectivă a obligației legale, de a se pronunța și de a le comunica dispoziția prin care se soluționează notificarea.
Reclamanții au solicitat ca actele de procedură să le fie comunicate la sediul apărătorului ales, avocat, în G,-, -. 94, cod -, la Cabinetul de Avocatură & -.
În fapt, reclamanții au motivat că sunt moștenitorii lui, (devenit după emigrarea în Israel, ), și, proprietarii inițiali ai imobilului din str. - - (fostă Regală) nr. 25, cu str. - - (fostă str. -).
În baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificare prin executorul judecătoresc, formând dosarul nr. 634/2001, fiind înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr. -/31 iulie 2001.
Primarul Municipiului Bae mis dispoziția nr. 1763 din 20.03.2002 prin care a respins cererea de restituire în natură, motivat de faptul că apărătorul ales nu este împuternicit conform legii de persoanele pe care susține că le reprezintă și că reclamanții sunt descendenții familiei, iar imobilul a fost naționalizat de la familia.
Întrucât entitatea juridică deținătoare a imobilului nu s-a pronunțat pe fondul cererii de restituire, au solicitat revenirea asupra dispoziției nr. 1763/2002, iar în ipoteza în care nici aceste precizări nu erau luate în considerare, comunicarea fiecăruia dintre reclamanți a acestei dispoziții, pentru a fi atacată conform legii.
Primarul Municipiului B nu a răspuns în nici un fel la solicitările reclamanților.
Întrucât dispoziția nr. 1763 din 2002 fost emisă pe numele apărătorului ales căruia nu i s-a recunoscut calitatea de reprezentant, solicită obligarea entității deținătoare a imobilului la emiterea unei noi dispoziții pe numele moștenitorilor, iar în caz contrar, să se comunice dispoziția inițială titularilor notificărilor la adresele indicate în acțiune.
Având în vedere că obiectul acțiunii este o obligație de a face stabilită prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, instrumentul juridic prin care debitorul obligației poate fi constrâns să și-o îndeplinească îl reprezintă obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data când această obligație s-a născut și a fost pus în întârziere și până la executarea efectivă a obligației.
În drept, au invocat dispozițiile art. 1075, art. 1079, art. 1081-1082 Cod civil; art. 25 și art. 55 din Legea nr. 10/2001 și art. 51 alin. 1 din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 498/2003.
Pentru dovedirea acțiunii au solicitat proba cu acte pe care le-au depus la dosar.
Instituția Primarului Municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe excepție, și ca nefondată pe fondul cauzei.
S-a motivat că notificarea formulată de reclamanți a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1763/2002, ce a fost contestată în instanță iar hotărârea pronunțată în contestație este irevocabilă.
Cauza a fost suspendată la data de 14 septembrie 2006, fiind repusă pe rol pentru continuarea judecării la data de 10.09.2007.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamanți, a apărărilor formulate de pârât și a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale incidente, constată că acțiunea nu este fondată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin Dispoziția nr. 1763 din 20.03.2002 emisă de Primarul Municipiului B s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din B,-, cu str. - - (fostă Regală 25 cu str. -), formulată de avocat domiciliat în B, sector 1,-,. 2, notificată Primăriei Municipiului B și înregistrată sub nr. 43677/31.07.2001 (prin executorul judecătoresc în dosarul nr. 634/2001), motivat de faptul că aceasta nu este împuternicită conform legii, de persoanele pe care susține că le reprezintă și că acestea din urmă sunt descendenții familiei, iar imobilul a fost naționalizat de la familia.
Împotriva acestei dispoziții au formulat contestație, solicitând repunerea în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, luarea măsurilor pentru a împiedica înstrăinarea imobilului și eventualele distrugeri și degradări și anularea dispoziției atacate.
Contestația a format obiectul dosarului nr. 3132/2002 al Tribunalului Brăila.
Prin încheierea din 7 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3132/2002 s-a dispus suspendarea judecării contestației formulată de, toți cu l ales la avocat, din B, sectorul I,-,. 2, în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod de procedură civilă, în referire la art. 114 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 187 din 2 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3132/2002, s-a constatat perimată contestația formulată de reclamanții de, toți cu l ales la avocat, din B, sectorul I,-,. 2.
Împotriva sentinței civile nr. 187 din 2 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3132/2002, au formulat cerere de revizuire
, toți cu l ales în B,-, sector 1, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 29 din 21 decembrie 2oo4 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3907/2004, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire.
Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 2322 din 2005 al Judecătoriei Brăila, reclamanții, au chemat în judecată Primăria Municipiului B pentru a se constata nulitatea absolută prin fraudă la lege a Dispoziției Primarului Municipiului B, nr. 1763 din 20.03.2002, prin care li s-a respins notificarea în care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,- cu str. - - (fostă Regală nr. 25 cu str. -), constând în încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 1 alin. 1, art. 7, art. 9 alin. 1, art. 22 din Legea nr. 10/2001 și obligarea pârâtei Primăria Municipiului B să le restituie în natură imobilul revendicat.
Prin sentința civilă nr. 2870 din 11.05.2005 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 2322/2005 s-a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr. 2870 din 11.05.2005, au declarat apel reclamanții, invocând nulitatea absolută pentru încălcarea normelor de competență materială.
Prin decizia civilă nr.174 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 3190/2005, s-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Brăila, secția civilă.
În rejudecare, s-a format dosarul nr. 4714/2005 al Tribunalului Brăila, iar prin sentința civilă nr. 117 din 17 februarie 2006 acestui tribunal s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu Primăria Municipiului
Împotriva sentinței civile nr. 117 din 17 februarie 2006 au declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 124/A/ 25.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, s-a respins ca nefundat apelul declarat împotriva acestei sentințe.
Împotriva deciziei civile nr. 124/A/25.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați au declarat recurs reclamanții,.
Prin decizia civilă nr. 1690 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, s-a respins ca nefundat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 124/A/25.04.2006 a Curții de Apel Galați.
Din prezentarea cauzelor și a hotărârilor pronunțate de către instanțe în acțiunile intentate de reclamanți împotriva Instituției Primarului Municipiului B și a Primăriei Municipiului B, privind imobilul revendicat, se constată că obligația de a se pronunța cu privire la notificarea înregistrată sub nr. 43677 din 31.07.2001 comunicată prin executorul judecătoresc în dosarul nr. 634/2001, a fost îndeplinită de autoritățile administrative pârâte.
Pronunțarea față de notificarea menționată a constituit-o Dispoziția nr. 1763/2002, ce a fost contestată în instanță iar hotărârea pronunțată în contestație este irevocabilă.
Prin urmare, nu pot fi obligați pârâții Instituția Primarului Municipiului B și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, să dea două dispoziții cu privire la aceeași notificare, acest lucru fiind contrar dispozițiilor acestei legi.
Nu poate fi primită motivarea reclamanților în sensul că nu li s-a comunicat personal dispoziția.
Prin notificarea formulată reclamanții și-au desemnat un mandatar și un ales unde să li se comunice toate actele de procedură, astfel că entitatea investită cu soluționarea cererii de restituire a imobilului a respectat întocmai datele indicate cu privire la reprezentarea părților și a sediului reprezentantului lor.
Aceste aspecte au fost analizate și de către instanțele investite cu cererile ulterioare formulate de reclamanți, în care au invocat nulitatea dispoziției nr. 1763/2002.
1. În ce privește primul capăt de cerere al acțiunii, privind obligația de a se pronunța asupra notificării formulate de reclamanți, instanța constată că pârâtele și-au îndeplinit-o, prin emiterea dispoziției nr. 1763/2002.
Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În speță, notificarea a fost înregistrată la data de 31.07.2001 sub nr. 43677 la Primăria Municipiului B, având și număr registru de intrare /ieșire 157/30.07.2001 conform parafei executorului judecătoresc.
Dispoziția nr. 1763 din 20.03.2002 emisă de Primarul Municipiului B constituie pronunțarea dată la notificarea formulată de reclamanți, conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
2. În ce privește obligația de a li se comunica dispoziția la adresele indicate în acțiune, instanța constată că este neîntemeiat capătul de cerere, având în vedere că în notificarea nr. 43677/31.07.2001, (filele 6-9) ce a constituit actul de investire a comisiei de aplicare a legii nr. 10/2001 și a entității competente să emită dispoziția, reclamanții au indicat în mod expres ca toate actele emise în procedura de aplicare a acestei legi, să li se comunice avocatului domiciliat în B, sector 1,-,. 2.
Dispoziția nr. 1763 din 20.03.2002 emisă de Primarul Municipiului Baf ost comunicată reclamanților la adresa avocatului, la data de 29.03.2002, conform copiei adresei nr. 43677/26.03.2002 a Primăriei Municipiului B, copie ce poartă ștampila poștei și care se află la fila 6 din Dosarul nr. 3132/2002 al Tribunalului Brăila, ce a avut ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției respective, dosar atașat la cel al cauzei de față.
Pasivitatea reclamanților a condus la perimarea contestației formulate împotriva dispoziției.
Faptul că nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă pe fondul cauzei ce a avut ca obiect contestația împotriva dispoziției nr. 1763 din 20.03.2002 emisă de Primarul Municipiului B nu îi îndreptățește pe reclamanți să solicite o nouă dispoziție, ori să li se comunice dispoziția menționată mai sus pentru a fi atacată.
Reluarea ciclului procesual cu privire la aceeași notificare și la aceeași dispoziție, nu este posibilă în condițiile în care acestea au format obiectul unei judecăți, chiar dacă nu s-a rezolvat fondul.
Instituția Primarului Municipiului B s-a conformat dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, decizia, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.
Dispoziția a fost adoptată la data de 20.03.2002 și a fost comunicată mandatarului părților la data de 29.03.2002.
Nu se poate invoca ulterior necomunicarea dispoziției emise de Primarul Municipiului B, cât timp reclamanții nici măcar nu au indicat în notificare domiciliile acestora și nu au solicitat, comunicarea atât la l lor cât și la sediul reprezentantului din România.
3. Cu privire la obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei RON/zi întârziere, instanța constată că, nu are temei legal, întrucât Codul d e procedură civilă, la Secțiunea a IV-a privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face nu reglementează un astfel de mijloc de constrângere.
Potrivit art. 5802 Cod de procedură civilă, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, iar potrivit art. 5803 alin. 1 Cod de procedură civilă, dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Dispozițiile legale prezentate reglementează executarea silită a hotărârilor judecătorești pronunțate în obligația de a face sau de a nu face.
Cum reclamanții nu se găsesc în faza de executare silită a unei hotărâri de natura celei menționate de dispozițiile legale arătate, nu pot solicita obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii, sau a amenzilor civile.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii ce a fost invocată de pârât, aceasta este respinsă, având în vedere că Legea nr. 10/2001, instituie în art.25 alin.3, obligația entității investite cu soluționarea notificării, obligația de a emite o dispoziție motivată.
În speță, această obligație a fost îndeplinită, motiv pentru care instanța s-a pronunțat pe fond.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal au declarat apel reclamanții, El-Ad, și, prin procurator av., criticând-o pentru nelegalitate întrucât instanța, în opinia apelanților, atunci când a respins capătul de cerere privind comunicarea dispoziției nr.1763/20.03.2002 către notificatori, la adresele indicate de aceștia, nu a avut în vedere încălcarea de către entitatea juridică deținătoare a imobilului în speță, a dispozițiilor prev.de art.25 alin.3 din Legea 10/2001.
În acest sens, apelanții invocă însă inconsecvența pârâtului - Primarul Municipiului B care, deși prin Dispoziția nr.1763/20.03.2002 respinge cererea de restituire cu motivarea că av. (mandatara reclamanților) nu este împuternicită conform legii iar reclamanții sunt moștenitorii familiei, imobilul fiind naționalizat de la familia, în final, comunică respectiva dispoziție persoanei căreia nu i-a recunoscut calitatea de reprezentant al reclamanților.
Cum prin Dispoziția nr.1763/20.03.2002 s-a respins cererea de restituire formulată de av., solicită apelanții obligarea pârâților la comunicarea Dispoziției "date în urma notificării" făcute de ei, dar aceasta să fie făcută la adresele indicate de ei.
Apelul declarat este nefondat.
Atât timp cât entitatea deținătoare a răspuns notificatorilor prin Dispoziția nr.1763/20.03.2002 iar aceasta a făcut deja obiectul unei contestații la Legea 10/2001, corect surprinde instanța de fond că, prin acțiunea de față, reclamanții încearcă să redeschidă posibilitatea cenzurării Dispoziției, cenzurare care tocmai datorită pasivității lor nu s-a mai putut finaliza. Atât timp cât prin sentința civilă nr. 187/02.06.2003 a Tribunalului Brăilas -a constatat perimată contestația formulată împotriva Dispoziției nr.1763/20.03.2002 (dosar nr. 3132/2002), reclamanții având așadar cunoștință de conținutul respectivei dispoziții, corect reține Tribunalul că reclamanții nu pot solicita emiterea sau recomunicarea dispoziției ca răspuns la notificarea făcută de ei.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul, criticile formulate nefiind justificate.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamanții,în calitate de moștenitori ai reclamantei - decedată, toți cu l ales în G,-, -.94 - la Cabinete de Avocați #. &, împotriva sentinței civile nr. 135 din 3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./22.09.2008
VM./23.09.2008
12 ex.
Com. 10 ex/23.09.2008
Fond: Tribunalul Brăila - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
