Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 143
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanții - decedată având ca moștenitor pe domiciliat în S, str. -, nr. 111, jud. O, cu domiciliul în S, str. -, nr. 115, jud. O, ambii domiciliați în S,-, - 19,. D,. 6, jud. O, cu domiciliul în B, sect. 5,-,. 79,. 1,. 30, cu domiciliul în B, str. -, nr. 154, jud. B, cu domiciliul în S,-, jud. O, cu domiciliul în, bd. -, nr. 33,. 1,. C,. 15, jud. O, (), cu domiciliul în S,-, jud. O, împotriva sentinței civile nr. 1881 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant moștenitor, apelantul reclamanat, apelanții reclamanți, asistați de avocat, același avocat reprezentând și apelanții reclamanți, (), și consilier juridic, reprezentând intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, lipsind apelanta reclamantă moștenitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimata pârâtă, ce a fost comunicată părților prezente.
Apelantul reclamant moștenitor a învederat instanței că sora sa, a renunțat la moștenirea mamei apelanta reclamantă, depunând certificat de moștenitor în acest sens.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, (), a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că deși s-a reținut că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite pentru suprafața de 5145. și construcțiile aferente, însă instanța nu a considerat că este îndrituită să stabilească cuantumul despăgubirilor, deși era obligată să răspundă tuturor cerințelor părților. Înalta Curte de Casație și Justiție a dat îndrumării privind analizarea tuturor motivele de recurs, prin decizia de casare. A arătat că se impune restituirea în natură a suprafeței de teren aflat între blocuri, acesta fiind liber, așa cum rezultă din concluziile tuturor experților tehnici desemnați în cauză. În ceea ce privește cele două tomberoane de pe teren, acestea sunt amplasate chiar la stradă, și nu se poate reține că reprezintă amenajări de utilitate publică. În ceea ce privește invocarea faptului că pe terenul revendicat se află spațiu, a arătat că este vorba în fapt de câțiva crescuți și nu sunt amplasate bănci.
Totodată, prin delimitarea terenului liber ce ar putea fi restituit reclamanților, experții au respectat limitele legale pentru blocuri. La raportul de expertiză instituția pârâtă nu a formulat obiecțiuni. A precizat că în cauză sunt aplicabile prevederile legii Legii nr. 10/2001.
A mai susținut că instanța de fond a omis să cerceteze capătul de cerere formulat distinct de către moștenitorii lui, conform certificatului de moștenitor din 1957. Astfel, chiar dacă exproprierea a avut loc pentru întreaga suprafață de teren, a avut un act de donație pentru suprafața de 145. și pentru locuința amplasată pe această suprafață. Moștenitorii acestuia au făcut dovada faptului erau proprietari, iar exproprierea s-a făcut pe numele bunicului lor. A pus concluzii de admitere a apelurilor, modificarea sentinței și restituirea terenului liber identificat prin expertiza tehnică, iar pentru restul suprafeței să se acorde despăgubiri.
Apelantul reclamant moștenitor și apelantul reclamant au pus aceleași concluzii de admitere a apelurilor.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, a arătat că terenul ce se solicită a fi restituit în natură a avut destinația de spațiu, încadrându-se în prevederile HG250/2007, fiind afectat de utilități publice. În raportul de expertiză, expertul menționează că terenul este spațiu, din acest motiv instituția pârâtă nu a formulat obiecțiuni la lucrare. A considerat că în mod corect s-a făcut aplicabilitatea prevederilor OUG114/2007 și Legii nr. 24/2007. Totodată, în mod corect a fost respins capătul de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, întrucât în conformitate cu Decizia nr. 52/4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că prevederile art. 16 nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. A solicitat respingerea apelurilor.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la 5.12.2005, reclamanții, au chemat în judecată Primăria Municipiului S, solicitând anularea Dispoziției nr. 3417/02.11.2005 și acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 5145. și trei construcții.
Reclamantul a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii săi,.
Prin sentința civilă nr. 570/29.06.2006, pronunțată de Tribunalul O l t, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu Primăria Municipiului S, a fost anulată Dispoziția nr. 3417/02.11.2005, emisă de Primăria S, constatându-se că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru suprafața de 5145 mp. teren situat în intravilanul Municipiului S și pentru locuința expropriată.
Pentru a proceda astfel, Tribunalul Olta reținut că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Sentința menționată a fost confirmată de Curtea de APEL CRAIOVA care prin decizia nr. 16/15.01.2007 a respins apelurile declarate de reclamanți, ca nefondate.
Împotriva deciziei Curții de APEL CRAIOVA au exercitat calea de atac a recursului, moștenitoare a reclamantei și reclamanții, R., și E. criticând-o pentru motive de nelegalitate, deoarece decedase în anul 2003, fără a fi introduși în cauză moștenitorii acesteia.
Prin decizia 6917/19.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de recurenta, a fost casată decizia atacată, s-au admis apelurile declarate de reclamanți, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O l t, reținându-se că într-o astfel de situație instanțele aveau obligația să introducă în cauză moștenitorii părții decedate.
A fost constatat nul recursul declarat de, R, și E, întrucât nu a fost depus la instanța de apel, ci direct la instanța de recurs.
S-a reînregistrat cauza pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
Prin sentința civilă 1881 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Olts -a admis în parte acțiunea, s-a anulat Dispoziția nr. 3417 din 2.11.2005 emisă de Primăria Municipiului S și s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri pentru suprafața de 5145 mp. teren situat în intravilanul Municipiului S județul O și pentru locuința expropriată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 3417 din 2.11.2005 emisă de pârâtă, s-a respins notificarea formulată de reclamanți, motivat de faptul că aceștia, pe de o parte, nu au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 3 al.1 lit. coroborat cu art. 4 al.2 din Legea 10/2001 și, pe de altă parte, nu fac dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor solicitate și nici dovada trecerii acestora în proprietatea statului conform art. 23 din Legea 10/2001 - republicată.
Cu actele de stare civilă depuse la dosar, reclamanții au făcut dovada faptului că sunt persoane îndreptățite la restituire în baza dispozițiilor Legii 10/2001, iar cu procesul verbal din 27 decembrie 1957, registrul agricol, fișa matricolă de clădiri și terenuri, procesul verbal de evaluare datat 7 septembrie 1962 emis în temeiul 1676/1959 și decizia 156/1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Regional A s-a dovedit și dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafața de 5145 mp și a unei construcții - precum și trecerea acestora în proprietatea statului.
S-a apreciat că terenul nu poate fi restituit în natură, chiar dacă prin raportul de expertiză s-a concluzionat că o parte din teren nu este ocupată de construcții, deoarece terenul liber de construcții este situat între blocuri, constituie spațiu - cu arbori de diferite specii - platformă betonată, tomberoane de depozitare a gunoiului menajer și în condițiile art. 10 din legea 10/2001 nu poate fi restituit în natură.
S-a arătat că, urmare a modificărilor aduse Legii 10/2001, instanța nu mai este îndrituită să analizeze și să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, reclamanții trebuind să urmeze procedura administrativă prevăzută în Capitolul din Titlul VII; măsurile reparatorii întinderea acestora, modalitatea de acordare aparțin organismelor înființate conform Titlului VIII Cap. V din Legea 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri toți reclamanții.
În motivarea apelului declarat de și s-a susținut că în mod greșit nu s-a restituit în natură suprafața identificată de expert ac fiind teren liber, respectiv 1526. fiind ignorate dispoz. art. 10 din legea 10/2001, precum și hotărârea pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului în cauza Țovaru împotriva României în care se arată că fondul proprietatea nu este funcțional. Reclamanții au susținut că din întreaga suprafață de teren o parcelă de 145. fusese donată de autorul comun lui.
, și au susținut trei motive de apel.
Prima critică a vizat soluționarea cererii de restituire în natură a suprafeței de 15526. identificată de expert ca fiind liberă de construcții, susținându-se că instanța a făcut o greșită aplicare a dispoz art 9,10 și 11 din legea 10/2001. Reclamanții au arătat că terenul nu este afectat de investiții de utilitate publică, nu este spațiu amenajat, ci este ocupat de câțiva care au crescut, de o platformă betonată și de două tomberoane, amplasate de primărie în timpul primului ciclu procesual.
Prin cea de a doua critică s-a susținut că în mod greșit nu a fost stabilit de instanță cuantumul măsurilor reparatorii, tribunalul făcând o greșită aplicare a dispoz. art. 26 alin 3 din legea 10/2001, instanța având posibilitatea să constate calitatea de persoană îndreptățită și să stabilească și cuantumul despăgubirilor. S-a arătat că reluarea judecății într-o etapă administrativă ar duce la prelungirea cursului procesului, ceea ce contravine dispoz. art 6 din CEDO și art 21 din Constituția României.
Reclamanații apelanți au criticat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de stabilire a calității de persoane îndreptățite separat pentru reclamanții, în ceea ce privește suprafața de 145. și construcția ce au constituit dreptul propriu al autorului lor,.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor.
Apelanta a decedat, fiind introdus în cauză moștenitorul său, care a făcut dovada acceptării succesiunii cu certificat de moștenitor.
Apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Legea 10/2001 republicată instituie prin art. 1, art. 7 alin 1 și 2 și art. 9 principiul restituirii în natură a imobilelor, însă scopul legii a fost acela de stabili măsuri reparatorii în interesul proprietarilor și atunci când restituirea în natură nu este posibilă, în această situație fiind dispoz. art. 11 alin. 3 și 4 din lege.
Ori de câtre ori imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost preluat prin expropriere sunt avute în vedere dispoz. art. 11 din legea 10/2001, iar nu cele ale art. 10, astfel că referirile făcute de apelanți la incidența dispoz. art. 10 sunt fără relevanță, îndreptățirea lor la restituirea în natură a terenului fiind analizată prin raportare la art. 11. Așa cum s-a dovedit prin procesul verbal de evaluare din 7 sept. 1962 și prin expertiză, imobilul fost preluat de stat prin expropriere, aspect susținut și de reclamanți prin acțiune și notificare.
Potrivit acestui text, se acordă măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile expropriate, ocupate integral de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea sau pentru terenurile afectate de servituți legale sau amenajări de utilitate publică.
În aplicarea acestor norme legale, este esențial să se lămurească dacă scopul exproprierii a fost atins și dacă imobilul este, total sau parțial, liber și neafectat de utilități publice. Nu se poate dispune restituirea în natură atunci când terenul solicitat este ocupat efectiv de obiective de investiții sau când este necesar bunei utilizări a acestora, potrivit standardului obligatoriu sau obișnuit pentru destinația construcțiilor, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.
În speță, terenul ce a aparținut autorilor reclamanților a fost expropriat în anul 1962, fiind construite blocuri de locuințe, identificate prin expertizele ce au fost realizate în ambele cicluri procesuale. Lucrările aflate pe teren răspund satisfacerii unor utilități publice, în sensul normelor legale aplicabile, chiar dacă o parcelă cu suprafața de 1256. și alta de 270. au fost apreciate de expert ca teren liber, în sensul că nu există construcții sau conducte care să traverseze sau subtraverseze terenul. Prima parcelă are lungime maximă de 40 și lățimea de 9, pe ea sunt plantați pomi și este amplasată o platformă pentru depozitarea gunoiului menajer iar cea de a doua parcelă are lățimea de 4 și lungimea de 26. Aceste dimensiuni, în special lățimea parcelelor, nu sunt suficient de mari pentru a asigura atât folosința utilă a terenurilor aferente blocurilor, cât și exploatarea terenului de către particulari.
Suprafețele respective se află între blocurile de locuințe și fac parte din zona de utilitate a acestora pentru că se integrează într-un ansamblu arhitectonic urbanistic. Ele nu pot fi restituite în natură, fiind necesare bunei utilizări a locuințelor iar existența unor spații libere între blocuri este corespunzătoare normelor edilitare, care se opun la ocuparea integrală a terenurilor cu construcții.
În același timp, potrivit OUG114/2007 și Legii nr. 24/2007 destinația terenurilor prevăzute ca spații verzi în planurile urbanistice nu poate fi modificată.
Prima instanță a procedat corect atunci când a stabilit generic dreptul reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, fără a cuantifica aceste măsuri. Critica adusă de apelanți dovedește că aceștia fac o confuzie între posibilitatea instanței de a analiza pe fond notificarea, chiar atunci când nu a primit răspuns de la unitatea deținătoare, și posibilitatea de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii.
După ce unitatea deținătoare a respins notificarea în temeiul nor excepții( considerând că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite), instanța a analizat fondul cauzei, stabilind nu numai calitatea reclamanților de persoane îndreptățite conform art. 4 din legea 10/2001, dar și că terenul a fost preluat abuziv și că nu se poate restitui în natură, acordându-se măsuri reparatorii prin echivalent.
În ce privește cuantificarea acestor măsuri, art. 16 din Titlul VII al legii 247/2005 dispune că stabilirea și acordarea lor este de competența Comisie Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. În aplicarea acestor dispoziții, ÎCCJ a pronunțat decizia 52/4 iunie 2007( publicată în Monitorul Oficial la 22.02.2008), soluționând recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că prevederile art. 16 nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii 247/2005. S-a stabilit că doar pentru dispozițiile emise anterior acestei date instanțele au competența de a stabili valoarea măsurilor reparatorii, însă, per a contrario, dat fiind principiul aplicării imediate a legii noi, pentru dispozițiile emise după intrarea în vigoare a legii, valoarea despăgubirilor se stabilește de Comisia Centrală iar împotriva dispoziției comisiei persoana nemulțumită poate formula plângere la instanța de contencios administrativ.
Cum cele stabilite prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art. 329, iar dispoziția atacată în speță a fost emisă la 2.11.2005, instanța nu are competența de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii, proba administrată la tribunal pentru evaluarea terenului fiind inutilă pentru acest ciclu procesual.
Dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană și cele ale art. 21 din Constuitția României sunt înțelese greșit de apelanți, deoarece cursul procedurii de față privește doar recunoașterea calității lor de persoane îndreptățite și stabilirea modalității de acordare a măsurilor reparatorii, cuantumul acestora fiind o procedură separată, reglementată ca atare de lege.
Apelurile sunt fondate în ce privește critica privind individualizarea terenului pentru care se acordă măsuri reparatorii, pe categorii de moștenitori.
Potrivit art. 3 și art. 4 alin. 2 din legea 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive iar potrivit art. 4 alin n cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
În speță, autorul a avut în proprietate o suprafață de teren de 5145. precum și două construcții, din care a donat fiului său, suprafața de 145. și o casă de locuit cu 2 camere și sală, contractul de donație fiind întocmit în formă autentică, la data de 27.11.1957.
La data exproprierii, a fost preluat întregul imobil, construcții și teren, pe numele autorului inițial, deși el aparținea unor persoane diferite. În cuprinsul notificării, reclamanții și autorii lor au arătat modalitatea de dobândire a imobilului de către și și au solicitat stabilirea măsurilor reparatorii distinct pentru fiecare dintre proprietarii deposedați.
Prima instanță a ignorat dispoz. art. 3 și 4 din lege, stabilind măsuri reparatorii pentru toți moștenitorii lui, pentru întreaga suprafață de 5145. și pentru locuință, fără a avea în vedere actul de donație.
Soluția tribunalului urmează a fi schimbată în parte, în sensul că se va constata că toți reclamanții apelanți sunt moștenitori ai autorului, care a avut în proprietate doar suprafața de 5 000. și o locuință, în timp ce reclamanții, (), moștenitori ai defunctului, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru restul suprafeței, de 145. și pentru casa cu 2 camere și sală identificată în contractul de donație.
Potrivit art. 296 c, apelurile se vor admite, se va schimba în parte sentința în sensul celor arătate, urmând a fi menținute restul dispozițiilor referitoare la admiterea în parte a acțiunii și la identificarea terenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanții - decedată având ca moștenitor pe, domiciliat în S, str. -, nr. 111, jud. O, cu domiciliul în S, str. -, nr. 115, jud. O, ambii domiciliați în S,-, - 19,. D,. 6, jud. O, cu domiciliul în B, sect. 5,-,. 79,. 1,. 30, cu domiciliul în B, str. -, nr. 154, jud. B, cu domiciliul în S,-, jud. O, cu domiciliul în, bd. -, nr. 33,. 1,. C,. 15, jud. O, (), cu domiciliul în S,-, jud. O, împotriva sentinței civile nr. 1881 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, având ca obiect legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința civilă în sensul că se constată îndreptățirea tuturor reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 5000. teren și construcții. Constată îndreptățirea reclamanților, (moștenitori ai reclamantului ) la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 145. și construcția cu 2 camere și sală aflată pe acest teren.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
12 ex/28.04.2009
Jud. fond.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Nela Drăguț
