Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 143
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.619 din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr.4030/30.07.2007, contestatoarea a solicitat anularea Dispoziției de respingere a notificării nr. 4374/2007 emisă de Primarul Municipiului P
În motivarea cererii, a învederat următoarea situație de fapt:
Prin notificarea nr. 492/13.11.2001 a solicitat retrocedarea unei suprafețe de 1000 mp și a unei construcții, imobile - situate în-, P N, care au aparținut autorilor săi și au fost preluate de către stat.
Astfel, bunica sa, a cumpărat, în 1936, un imobil situat în-, devenită ulterior,-, compus din patru camere, un antret, atenase și teren aferent așa cum rezultă din actul -.
Ulterior, tatăl său Gac umpărat, în continuarea proprietății ce aparținea bunicii contestatoarei, o suprafață de 300 mp conform acutului nr. 1230/1942 și cum cele 2 proprietăți erau învecinate aceștia s-au gospodărit împreună.
Notificarea i-a fost respinsă, în mod greșit, întrucât deși, inițial a depus la dosar actul de proprietate doar pentru 300 mp, ulterior, a depus și celelalte acte care dovedeau că autorii săi au fost proprietarii bunurilor notificate.
Primarul Municipiului PNa formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Petenta a făcut dovada dreptului de proprietate și a preluării abuzive pentru suprafața de 300 mp teren situat în P N,- potrivit tabelului nominal anexă la decretul nr. 31/1983.
Notificarea are ca obiect suprafața de 1000 mp teren (800+200) și construcție în suprafață de 100 mp situați in P N,-.
În legătură cu imobilul nu a făcut nici o dovadă.
Petenta susține prin acțiunea formulată că la data notificării a depus numai actul pentru 300 mp și ulterior a depus la secretariatul comisiei și celelalte acte, dar nu face nici o dovada în acest sens.
Prin adresa nr. 27435 din 14.02.2003 i s-a comunicat faptul că documentele depuse sunt insuficiente și i s-a solicitat depunerea acestora.
Întrucât imobilul solicitat prin notificare (str. - nr.3) are o altă adresă decât imobilul expropriat (str. - nr. 51), iar petenta nu a făcut, în nici un fel, dovada identității între cele două imobile prin Dispoziția nr. 4374/25.06.2007 s-a dispus respingerea notificării nr. 492/2001.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copii: acte de vindere - cumpărare nr. 654/03.03.1936 și nr. 1230/1942; dispoziția nr. 4374/2007 emisă de Primarul Municipiului P N; adresa nr. 18233 D/2006 emisă de Consiliul Local - Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P N; extrase de plan cadastral; act de expropriere nr. 31/1983; notificarea nr. 492/200; adresa nr. 83/17.01.2002 emisă de " Calor"; certificat nr- emis de notariatul de Stat Județean N; testament autentificat sub nr. 7723/1987; acte de stare civilă; certificat de moștenitor nr. 570/1977; decizia nr. 474/1993 a tribunalului Bacău; schițe de plan ale imobilelor din- și 96; act de veșnică vânzare din nul 1916; autorizație de construcție emisă in anul 1940 de Primăria Orașului P N; genealogic; declarație de notorietate autentificată sub nr. 427/2009; extrase de rol fiscal; certificate de moștenitor nr. 72/2001.
În cauză, s-a dispus, la solicitarea contestatoarei efectuarea unei expertize topografice.
Prin sentința civilă nr.619/C/6.07.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -au dispus următoarele:
S-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-, județul B, împotriva Dispoziției nr. 4374/2007 emisă de Primarul Municipiului P N, pe care o anulează și în consecință:
S-a admis, în parte, notificarea nr. 492/13.11.2001și s-a constatat că notificatoarea, în calitate de moștenitoare a defunctului G este îndreptățită a beneficia, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 10/2001 de măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafață de 300 mp teren situată în P N,-, expropriată prin Decretul nr. 31/1983 și care nu poate fi restituită în natură, pentru care, la data exproprierii s-au încasat despăgubiri în cuantum de 675 ROL.
S-a constatat că notificatoarea - în calitate de moștenitoare a defunctei bunici - este îndreptățită a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent - conform dispozițiilor art. 1 și 11 din Legea nr. 10/2001 și pentru cota de 1/2 dintr-un imobil situat în P N,-, compus din: suprafața de 282 mp teren; o construcție cu destinație de locuință (construită din paianță, fundație din piatră, acoperită cu tablă), în suprafață construită de 121,75 mp; o anexă în suprafață construită de 70,50 mp și 33. împrejmuiri (gard), expropriate prin Decretul nr. 31/1983, care nu mai pot fi restituite în natură și pentru care s-au încasat despăgubiri în cuantum total de 31.973 lei ROL (634 lei (ROL) pentru teren și 31.339 lei (ROL) pentru construcții.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului P N să emită o nouă dispoziție dată în soluționarea notificării nr. 492/13.11.2001 de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele sus - menționate.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Primarului Municipiului P N la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.492/2001 contestatoarea (născută ) a solicitat restituirea, în natură, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, a unei suprafețe de 1000 mp teren și a construcțiilor situate pe acesta compuse dintr-o casă din cărămidă acoperită cu tablă și 2 magazii anexe imobile fostă proprietate a tatălui său G și bunicii, expropriate de către stat.
Prin dispoziția nr. 4374/2007 Primarul Municipiului PNa respins notificarea cu motivarea că petenta face dovada dreptului de proprietate și a preluării abuzive pentru suprafața de 300 mp teren situat în P N- - expropriată prin Decretul nr.31/1983 însa, notificarea privește un imobil din- - și nu s-a făcut dovada identității între cele două imobile.
Din probele administrate în cauză a reieșit că imobilul situat în P N- și cel din- erau învecinate și au aparținut familiei contestatoarei.
Astfel, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 1230/1942, tatăl contestatoarei G, a cumpărat suprafața de 300 mp teren situat în-, printre vecini figurând și proprietatea numitei (mama cumpărătorului), în cuprinsul contractului menționându-se că această proprietate vecină provine de la.
Verificând actul de vânzare - cumpărare nr. 645/1936, se deduce că a cumpărat de - o casă de locuit compusă din patru camere, antreu, atenase și teren aferent, (a cărei întindere este prevăzută în actul de veșnică/vânzare nr. 166/910), situat în-.
Din actul de veșnică/vânzare nr. 166/910, sus-menționat, rezultă că cumpărase, la rândul lui, imobilul vândut, de la (persoană menționată și în actul nr. 1230/1942).
Din extrasele de rol fiscal ale imobilelor din perioada 1966-1983 emise de Consiliul Local - Direcția de taxe și Impozite a Municipiului P N, rezultă că G figura înscris cu 300 mp teren situat în P N,- (deși în contractul din 1936 - apărea nr. 71, ceea ce însemna că, în timp, imobilele s-au renumerotat). De asemenea, în decretul de expropriere nr. 31/1983, G apare expropriat cu 300 mp teren situați în-.
Din extrasele de rol fiscal pe anii 1958 - 1970 - rezultă că imobilul numitei era situat pe-, pentru ca începând cu anul 1970, același imobil să apară înscris pe-, cu mențiunea că a fost expropriat prin Decretul nr. 31/1983.
Cu ocazia efectuării expertizei topografice, expertul ( G) a identificat fosta proprietate a defunctului G înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1230/1942 și a defunctei înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 645/1938, din schița anexă întocmită reieșind că cele două proprietăți erau învecinate, în prezent, fiind ocupate de construcții și lucrări de utilitate publică.
Împrejurarea că imobilul, situat in- este unul și același cu imobilul situat în- devenit ulterior, - nr. 96 - si că acesta se învecina cu terenul deținut de G pe- (devenit 51) - rezulta și din schița de plan (aflată la fila 72 dosar și care este anexă la un contract de vânzare-cumpărare (nr.1522/1958) - prin care vinde fiicei sale, o cotă parte indiviză de din imobilele compuse din 281,78 mp teren și 100,60 mp construcții, pe schița făcându-se mențiunea că imobilele sunt situate în "str. - nr. 3 (fost - -)".
Se observă de pe aceeași schiță că acele imobile se învecinau și cu proprietatea lui
Or, toate cele de mai sus demonstrează că atât tatăl contestatoarei cât și bunica acesteia au deținut, în proprietate, imobile situate în- și- astfel că, specificarea, de către contestatoare în cuprinsul notificării, a locului de amplasare a celor două imobile ca fiind pe- se datorează faptului că, în timp, atât denumirea străzilor cât și renumerotarea imobilelor au suferit modificări, iar ca urmare a faptului că imobilele erau învecinate, contestatoarea a omis sa mai precizeze și denumirea străzii pe care se afla situat imobilul tatălui său (respectiv, -).
În ceea ce privește dovada calității contestatoarei de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, s-a constatat că notificarea este întemeiată, doar, în parte.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, autorul contestatoarei Gaf ost expropriat prin Decretul nr. 31/1983-cu suprafața de 300 mp teren situat în- (fiind înscris în anexă la decret la poziția 55) pentru care, la data exproprierii, potrivit adresei nr. 83/17.01.2002 emisă de C Calor P N, a încasat despăgubire in valoare de 675 lei.
Cum notificatoarea este fiica fostului proprietar G (decedat la 22.03.1991) și potrivit testamentului autentificat sub nr. 7723/7 august 1987 de Notariatul de Stat Județean B și deciziei civile nr. 474/20.04.1993 a tribunalului Bacău - aceasta are calitatea de moștenitoare legală și testamentară a autorului său, rezultă că este îndreptățită a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat.
Cum s-a dovedit că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât, (așa cum a evidențiat expertul desemnat în cauză), este ocupat de lucrări de utilitate publică, respectiv: blocuri de locuințe ( și S4), străzi (), spațiu aferent blocului de locuit (), contestatoarea urmează a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 10/2001, din care urmează, se deduce contravaloarea despăgubirilor încasate anterior.
Cu privire la imobilul ce a aparținut bunicii contestatoarei ( ), așa cum s-a reținut mai sus, aceasta a avut în proprietate o casă de locuit compusă din patru camere si anexe situate pe- (devenit - nr.3 și un teren aferent, în suprafață de aproximativ 300 mp (aspect ce rezultă din extrasele de rol fiscal, întrucât în contractul de vânzare-cumpărare nr. 654/1936 nu este prevăzuta întinderea terenului ci doar elemente de identificare a acestuia), din care, în anul 1958 i-a vândut fiicei sale o cotă indiviză de 1/2, împrejurare ce rezulta atât din schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1952/1958, cât și din fișa întocmită în anul 1983 - cu ocazia exproprierii imobilului (prin decretul nr. 31/1983) și din extrasele de rol fiscal.
Astfel, din schița sus-menționată - rezultă că - a vândut fiicei sale cota de dintr-un imobil compus din suprafața totală de 281,78 mp din care 100,60 suprafață clădită și 181,18 mp linie suprafață neclădită (situat la acea dată pe-), astfel că, acestea au devenit proprietare pe cote-părți.
Din fișa imobilului întocmită cu ocazia exproprierii - rezultă identitatea dintre imobilul situat (în anul 1958 pe-) și cel situat (în anul 1983) pe-, atât ca urmare a identității întinderii suprafeței de teren și a suprafeței construcțiilor, cât și plecând de la faptul că în fișa întocmită la expropriere - este menționat ca și an al construcției casei, anul 1925, iar forma construcției (din fișă) coincide cu cea din schița întocmită în anul 1958.
Deși în fișa imobilului apare menționată, la rubrica: "proprietar" această persoană figurând și în decretul de expropriere nr. 31/1983, din susținerile contestatoarei și actele de stare civilă rezultă că această persoană era fiica numitei, care nefiind căsătorită a continuat să locuiască cu mama sa în imobilul acesteia.
Cum, în anul 1963 a decedat, la data exproprierii, s-a menționat ca preluarea s-a făcut de la, care, de altfel, era și moștenitoarea mamei sale și locuia în imobil.
De altfel, în extrasul de rol fiscal, deși, după anul 1963 trebuia să figureze moștenitorii fostului proprietar, se observă că la imobilul din-, (despre care se face și mențiunea că a fost expropriat prin Decretul nr. 31/1983), figurează tot, cu toate că, în mod normal, ar fi trebuit să figureze și care era coproprietară a imobilului - atât prin cumpărare cât și prin succesiune.
Având în vedere că, potrivit celor reținute mai sus imobilul expropriat era deținut în coproprietate ( în cote de câte ) atât de bunica contestatoarei cât și de, iar după decesul lui vocație succesorală aveau (pentru cota de din imobil) copiii acesteia respectiv: G (tatăl contestatoarei, () și - cum G era decedat la data intrării în vigoare a legii nr. 10/2001 iar celelalte două fiice, care erau în viața, nu au formulat notificare rezultă că, notificatoare - culege întreaga cotă de ce a aparținut defunctei - așa cum prevăd dispozițiile art. 4 (4) din Legea nr. 10/2001.
În ce privește restul cotei de din imobilul situat în-, întrucât aceasta era, la data exproprierii, proprietatea numitei, la data apariției Legii nr. 10/2001, (întrucât aceasta era în viață, decedând, ulterior, la 12 decembrie 2007) aceasta era, singura îndreptățită a solicita restituirea, neavând nici o relevanța faptul că numele său nu figura în decretul de expropriere, deși era coproprietară, întrucât exproprierea opera "in rem" și nu "in personae".
În aceste condiții, având în vedere că dispozițiile art. 4(1) din Legea nr.10/2001 prevăd că în cazul imobilelor deținute în coproprietate, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește pe cote părți ideale, cum nu a uzat de dreptul său, în conformitate cu prevederile legii speciale, cota de coproprietatea sa nu poate fi culeasă de contestatoare, chiar dacă așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.16/2008, aceasta a devenit și moștenitoarea defunctei (), deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are.
Dispozițiile art.4 (4) din Legea nr.10/2001, invocate de contestatoare, sunt aplicabile doar în situația indiviziunii și nu a coproprietății.
De altfel, notificarea contestatoarei vizează doar bunurile fostă proprietate a lui și nici nu putea viza bunurile ce au aparținut lui, cât timp aceasta, până în anul 2007 fost în viață.
În consecință, tribunalul a constatat că notificarea nr.492/2001 este întemeiată pentru cota de din imobilul situat în- compus din 282 mp teren și construcțiile amplasate pe acesta (și descrise în fișa imobilului întocmit în anul 1983) fostă proprietate a defunctei și expropriate prin Decretul nr.31/1983 de la.
Cum, expertiza a concluzionat că imobilele construcții au fost demolate, iar terenul este ocupat de lucrări de utilitate publică (Blocul F 13), contestatoarea urmează a beneficia tot de măsuri reparatorii în echivalent, din care se vor deduce contravaloarea despăgubirilor încasate la data exproprierii.
Față de cele reținute, tribunalul a admis contestația, a anulat dispoziția emisă și a admis, în parte, notificarea, în sensul celor reținute mai sus.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art.1 și 11 din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii în echivalent pot consta, atât în compensarea cu alte bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor - nici una din acestea nefiind posibil a fi stabilite de instanță, tribunalul a obligat Primarul Municipiului P N să emită o nouă dispoziție și să procedeze, în conformitate cu dispozițiile legale, în funcție de natura măsurilor acordate sau propuse.
Cererea contestatoarei de a obligare a Primarului Municipiului P N la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, deoarece acesta nu este în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pentru respingerea notificării, cât timp aceasta este lacunară și nu cuprinde denumirile străzilor pe care se aflau imobilele la datele exproprierii, iar actele depuse, în dovedire, se refereau la alte imobile decât cele cerute, iar până la emiterea dispoziției nu a făcut dovezi care să clarifice aceste aspecte, acesta fiind făcute abia în instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Apelul a fost motivat printr-un memoriu depus la dosarul cauzei la 29.09.2009.
Apelanta a criticat sentința pentru nelegalitate (greșita aplicare a legii), invocând în susținerea apelului următoarele:
Pârâtul trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată deoarece a cunoscut încă din faza administrativă a soluționării notificării locația proprietăților revendicate de către reclamantă.
Trebuia să se dispună restituirea în natură conform art.10 al.2 din Legea nr.10/2001, pentru suprafața de 156 mp care este liberă de construcții, identificați în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză pe conturul - 88 mp, respectiv - 68 mp.
În subsidiar apelanta a invocat faptul că s-ar fi putut acorda o suprafață de aceeași valoare și întindere în altă zonă din Municipiul P
Intimatul-pârât a depus întâmpinare la apel (filele 18-21 dosar) prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, invocând în esență următoarele apărări:
Contestatoarea solicită restituirea în natură a celor două suprafețe de teren ce reprezintă spații verzi, însă terenurile cu o astfel de destinație sunt exceptate potrivit prevederilor Legii nr. 10 / 2001 republicată de la restituire.
In acest sens, atât în documentațiile de urbanism cât și potrivit prevederilor nr. 525 / 1995 - republicată pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism s-a prevăzut în jurul blocurilor de locuințe obligația asigurării unor spații verzi.
Astfel, art. 34 din nr. 525/1996 și anexa 6 la Regulament prevede necesitatea asigurării unei suprafețe de spațiu și plantat de minim 2 mp/locuitor, de aici rezultând suprafețele de teren afectate spațiilor verzi în jurul blocurilor. De altfel, existența spațiilor verzi în jurul construcțiilor este absolut necesară pentru asigurarea exploatării normale a acestora.
Prin restituirea în natură a terenurilor ce reprezintă spații verzi se îngrădește astfel funcțiunea construcțiilor, situație care rezultă în mod evident din schița la raportul de expertiză efectuat.
În mod corect s-a respins și capătul de cerere privind obligarea noastră la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se poate reține culpa noastră procesuală, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pentru respingerea notificării, cât timp aceasta este lacunară și nu cuprinde denumirile străzilor pe care se aflau imobilele la data exproprierii, iar actele depuse în dovedire se refereau la alte imobile decât cele cerute. Astfel se poate observa că notificarea are ca obiect suprafața de 1000 mp teren și construcție situate în P N,-, iar in Decretul nr. 31/1983 figurează expropriat un imobil situat în P N,-. Până la data emiterii dispoziției, contestatoarea nu a clarificat aceste aspecte ceea ce a determinat respingerea notificării prin dispoziția primarului.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Apelul este fondat pentru considerentele ce succed.
În ceea ce privește fondul cauzei Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a art.10 al.2 din Legea nr.10/2001, astfel că motivul de apel invocat de reclamantă care face referire la modul de soluționare a cauzei pe fond este într-adevăr nefondat.
Art.10 al.2 din Legea nr.10/2001 republicată prevededouăcondițiicumulativepentru restituirea în natură a terenurilor pe care s-au aflat construcțiile preluate în mod abuziv și anume: ca terenul să fi fost la momentul apariției legii liber și să nu fie afectat servituților legale șialtor amenajări de utilitate publicăale localităților urbane sau rurale. Aceasta înseamnă că existența doar a uneia dintre aceste condiții face să nu existe pentru foștii proprietari ai imobilelor dreptul la restituirea în natură.
Sintagma amenajări de utilitate publică este definită de pct.10.3 din nr.HG250/2007 și de pct.10.1 din nr.HG498/2003. Ea cuprinde și amenajările de spații verzi, inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit. În acest sens sunt și prevederile art.34 din nr.HG525/1996.
Prin urmare cele 2 suprafețe de teren la care face referire apelanta nu puteau fi restituite în natură, fiind potrivit legii doar aparent libere (a se vedea în acest sens și art.57 al.2 lit.c din Ordinul nr.1430/2005).
Mai mult decât atât din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că prin restituirea celor 2 suprafețe de teren s-ar îngrădi funcțiunea blocurilor și.
Este adevărat că art.1 al.2 din Legea nr.10/2001 prevede și posibilitatea restituirii în natură prin compensare cu bunuri de aceeași natură și valoare, însă probatoriul administrat în cauză nu confirmă existența în patrimoniul unității administrativ-teritoriale a unor terenuri disponibile care ar fi putut fi acordate reclamantei în compensare.
Locurile de parcare din jurul blocurilor nu constituie terenuri disponibile deoarece și ele fac parte din noțiunea de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale.
Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere accesoriu cu privire la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă.
Culpa procesuală a pârâtului rezultă din faptul că pe de o parte identificarea corectă a terenurilor solicitate de către reclamantă se putea face chiar din faza administrativă cu minimă diligență din partea acestuia, iar pe de altă parte pe tot parcursul judecării cauzei pârâtul a solicitat respingerea în tot a acțiunii.
Este adevărat că notificarea este lacunară însă nu se poate reține că ar fi fost imposibilă identificarea terenurilor în condițiile în care ea cuprinde mențiunea că "terenurile formau un singur trup", iar din contractul de vânzare-cumpărare nr.1230/4.06.1942 anexat la aceasta rezultă că unul dintre vecinii imobilului cumpărat era.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul celor reținute în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.619 din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI P
Schimbă în parte sentința apelată cu privire la soluționarea capătului de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească contestatoarei suma de 1.100 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înlătură din sentința apelată mențiunea contrară.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Grosu Valerica
GREFIER,
Politic
Red.sent. -
Red.dec.apel -
Tehnored. - 4 ex.
18.01.2010
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Grosu Valerica
