Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR 147
Ședința publică din data de 20 mai 2008.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatoarele, domiciliată în P, str. -. -. -, nr. 188, județul P, domiciliată în B, str. G-ral.,nr. 10, sector 1, intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P -prin reprezentant legal, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, împotriva sentinței civile nr. 948/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4857/2006, contestatoarele și, au solicitat anularea deciziei nr. 2578/3.05.2006 emisă de intimata Primăria Municipiului P, restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de circa 2400 mp. situat în P, str. -. -. - nr.267, județ P și constatarea dreptului la măsuri reparatorii pentru imobilul - construcție și teren ce nu poate face obiect al restituirii în natură prin compensare cu alte bunuri sau prin echivalent. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarele și au precizat că sunt descendentele directe ale defuncților și,împrejurare ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1779/23.06.1993, aceștia edificând o casă compusă din 4 camere și vestibul din cărămidă, acoperită cu tablă,pe terenul în suprafață de 3500 mp. situat în P, str.-.-.- nr.267, județ Acest bun era bunul propriu a lui fiind dobândit de aceasta de la mama sa zisă escu prin testamentul autentificat sub nr. 2139/20.05.1941 la Tribunalul Județului
Contestatoarele au mai arătat că autorul lor a fost colector de fier vechi la Societatea anonimă pentru colectarea și valorificarea deșeurilor, fiind obligat să renunțe la această calitate în cursul anului 1949, situație ce rezultă din adresa nr. 2487/11.06.1949 a Întreprinderii de Stat pentru și. -și sursa de venituri nu i s-au plătit nici ultimele colectări și adresându-se Ministerului d e Finanțe cu o cerere pentru a fi scutit de plata unei rămășițe de impozit, acesta nu a primit un răspuns favorabil. Această imposibilitate de plată a obligațiilor către stat a fost accentuată și de faptul că imobilul situat în P, str. -.-.- a fost ocupat de armata sovietică, iar după plecarea acestora, tatăl lor a fost obligat să plătească suma de - lei, reprezentând val. așa-ziselor îmbunătățiri aduse imobilului efectuate din fondurile Ministerului Afacerilor Interne pentru folosul armatei sovietice.
Prin sentința civilă nr. 1130/10 sept. 2007, Tribunalul Prahovaa admis în parte contestația precizată formulată de contestatoare, a anulat decizia nr. 2578/2006, fiind obligată intimata să emită dispoziția prin care s-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent contestatoarelor pentru terenul de 3500 mp. identificat prin raportul de expertiză, completat și evaluat la 927.500 lei și pentru construcția compus din 4 camere și vestibul, întocmită de expert.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 530/20 dec. 2007 desființat sentința de mai sus și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru soluționarea fondului reținându-se că în mod greșit instanța nu a intrat în cercetarea fondului modalitatea în care s-a soluționat cauza prin obligarea intimatei să emită o nouă dispoziție de restituire în natură.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Tribunalul a pronunțat sentința civilă nr. 948/19 martie 2008 prin care s-a admis contestația formulată de contestatoarele și în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului P prin Primar. S-a anulat dispoziția nr. 2578 emisă de intimată și s-a constatat dreptul la despăgubiri al contestatoarelor pentru imobilul-teren situat în P, str. -. -. -, nr. 267, județul P, identificat în raportul de expertiză și construcția -identificată prin raportul de expertiză. A mai fost obligată intimata la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 2578/3 mai 2007 intimata Primăria Par espins cererea notificată a contestatoarelor și privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P, str. -. -. -, nr. 267 cu motivarea că nu ar fi îndeplinite prev. art. 2 lit. d din Legea 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, nefăcându-se dovada unor măsuri abuzive impuse de stat în care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
În accepțiunea art. 2 lit. din Legea 10/2001 prin imobile preluate abuziv se înțeleg și cele ce au fost preluate de stat prin neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului sau cele considerate a fi abandonate în baza unor motive administrative sau a unei hotărâri judecătorești în perioada 6 martie 1945 - 22 dec. 1989.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că petentele sunt moștenitoarele defuncților și care a primit prin testamentul autentificat la nr. 1779/13 iunie 1993 terenul în suprafață de 3500 mp. situat în P, str. - -. -. -, nr. 252 pe care împreună cu soțul său a ridicat o construcție compusă din 4 camere și dependințe.
Imobilul a fost preluat potrivit înscrisurilor depuse, de către stat în baza Decretului 221/1951 și a sentinței civile nr. 160/17 sept. 1952 prin Decizia nr. 111/1954 a Sfatului Popular al orașului P pentru neplata unor impozite în sumă de 1762,90 lei.
După cum a rezultat din probele cu acte și expertize, administrate în cauză, construcția preluată a fost demolată, iar pe teren au fost ridicate blocuri de locuințe fiind incidente disp. art. 11 alin. 4 din Legea 10/2001 republicată, conform cărora în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întreg imobilul.
Împotriva sentinței civile nr. 948/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat apel contestatoarele, și intimata Primăria Mun. P - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, după descrierea situației juridice a imobilelor și soluțiilor pronunțate, contestatoarele învederează că, față de situația imobilului, au solicitat restituirea acestuia parte în natură, parte prin compensare și parte prin echivalent bănesc, contestația având mai multe capete de cerere, fiecare vizând o situație diferită. Cu toate acestea, apelantele precizează că instanța de fond nu a analizat toate aceste cereri ci a apreciat că, terenul fiind ocupat de construcții noi, nu poate fi restituit, având dreptul doar la despăgubiri.
De asemenea apelantele contestatoare motivează că instanța nu s-a pronunțat asupra celor solicitate și anume de a li se acorda în compensare alt teren liber, deși temeiul juridic pe care l-a invocat în sprijinul soluției la care s-a oprit prevedea, în primul rând, măsura compensării (art.11 alin.4), împrejurare care atrage desființarea sentinței (art. 297 alin.1 Cod pr.civilă).
Pe de altă parte, instanța de fond nu a respectat îndrumările deciziei nr. 530/20.12.2007 a Curții de Apel Ploiești, în sensul că trebuia să dispună anularea dispoziției și obligarea intimatei de a restitui terenul pe care l-a solicitat, parte în natură și parte prin compensare, putând fi acordate despăgubiri pentru construcțiile demolate. Mai mult, instanța de fond nu trebuia doar să constate dreptul persoanei îndreptățite la despăgubiri ci să stabilească cuantumul lor, situație ce contravine dispozițiilor art. 372 Cod pr.civilă.
Un alt motiv de apel, se referă la aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor art.11 alin.4 din Legea nr. 10/2001, acest text de lege vizând situația în care întreg terenul preluat este ocupat de construcții. Astfel, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, o mare parte din terenul respectiv este liber de construcții, fiind incidente dispozițiile art.11 alin.3.
motiv de apel privește critici referitoare la nerestituirea suprafețelor de 463 mp. spațiu și 902 mp. parcare, rezultați din raportul de expertiză, în condițiile în care pe acestea nu există amenajări speciale, iar potrivit Normelor de aplicare a Legii nr.10/2001 acestea se pot restitui nefiind de uz sau interes general.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar intimata a omis să comunice dacă există alte cereri de retrocedare sau dacă terenul în litigiu este exceptat de la restituire pentru a justifica refuzul autorității administrative de a da curs solicitării de retrocedare, arată apelanții.
În privința terenului de 2070 mp. solicitat în compensare, apelanții precizează că este liber de construcții, se află în continuarea celui care le aparține, fiind preluat tot de la autorii acestora, nu a făcut obiectul altor proceduri de restituire și le poate fi atribuit în natură.
În final, aceștia învederează că valoarea despăgubirilor în echivalent este de 90000 RON, pe motiv că trebuie raportată la valoarea bunului în momentul preluării lui de către stat, sumă actualizată la zi.
În motivarea apelului, intimata Primăria Municipiului P precizează că prin notificarea nr. 104/12.06.2001, contestatoarele au solicitat restituirea în natură a imobilului din P, str. -.-.- nr. 267, însă Comisia pentru analizarea și soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 a verificat întreaga documentație și a constatat că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.224/1951 pentru neplata impozitelor, conform sentinței civile nr.160/1952 a Tribunalului Ploiești modificată prin sentința nr. 1985/1953 a aceluiași tribunal.
În final, apelanta-intimată motivează că la dosar nu s-a depus nici un document din care să rezulte că împotriva lui s-au aplicat măsuri abuzive de către stat în privința imobilului respectiv.
Contestatoarele au formulat întâmpinare, solicitând în esență respingerea apelului declarat de intimată ca nefondat și făcând vorbire despre caracterul abuziv al preluării imobilului.
Curtea, analizând actele și lucrărilor dosarului, urmează să respingă ambele apeluri pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la apelul contestatoarelor și:
Referitor la primul motiv de apel, Curtea constată că potrivit notificării nr. 104/12.06.2001, contestatorii au solicitat pentru imobilul în litigiu în suprafață de 3500 mp. despăgubiri și nu teren liber în compensare. Abia în anul 2004 contestatoarea a solicitat ca pentru suprafața rămasă neconstruită să-i fie redată altă suprafață de teren, în altă parte, moment în care comisia, după data de 14.02.2002 (data depunerii notificărilor) și față de solicitarea expresă de acordarea de despăgubiri, nu mai avea obligația să propună măsuri reparatorii în echivalent.
Astfel, instanța în mod corect s-a raportat la conținutul notificării nr. 104/2001 și la verificarea legalității dispoziției contestate, ce se referă la acordarea de despăgubiri bănești.
Pe de altă parte, suprafețele de 436 mp. și 902 mp. expertizate de expertul topo, reprezintă spațiu și respectiv parcare, spații ce sunt necesare funcționării în condiții normale a blocurilor (locuințelor) construite pe teren, iar terenul liber solicitat în compensare în str. -, nu este cuprins în Hotărârea nr. 196/2006 a Consiliului Local al Municipiului P pentru terenuri disponibile în echivalent, în listă fiind numai terenuri agricole și nesolicitate de contestatoare.
De altfel, potrivit HG nr.1359/2001 terenul respectiv reprezintă domeniul public al Județului pentru interes public local.
Și motivul de apel referitor la neaplicabilitatea în cauză a art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 modificată și completată este nefondat, deoarece în cauză se aplică cu prisosință aceste dispoziții, cât timp terenul aferent spațiului și parcării au intrat în domeniul public al Județului P și ocupă funcțional terenul afectat de construcții.
Cu privire la nerespectarea deciziei nr. 530/2007 a Curții de Apel Ploiești, Curtea constată că instanța de fond s-a conformat dispozițiilor în discuție, deoarece s-a pronunțat asupra cererii formulate.
Referitor la menționarea în dispozitivul sentinței atacate a cuantumului despăgubirilor, în prezent potrivit Titlului VII - regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, s-a instituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care stabilește despăgubirile după o procedură specială.
Cu privire la apelul intimatei, Curtea constată că și acesta este nefondat, deoarece după cum rezultă din actele depuse la dosar, imobilul a fost preluat de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive luate de stat împotriva autorului acestora, prin încetarea mandatului de colector fie vechi (fila 22 dosar fond) și implicit lipsirea sa de cele necesare întreținerii familiei și imobilului.
Astfel, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.2 lit.d din Legea nr.10/2001 modificată și completată.
Văzând și dispozițiile art. 296 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, apelurile declarate de contestatoarele, domiciliată în P, str. -. -. -, nr. 188, județul P, domiciliată în B, str. G-ral.,nr. 10, sector 1 și de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI -prin reprezentant legal, cu sediul în P, B-dul. -, nr. 2-4, județul P, împotriva sentinței civile nr. 948/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Grefier șef secție
Red. RD /AB
5 ex./16.06.2008
f-
- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru
