Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1445/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.148
Ședința publică de la 9 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 304/12.12.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte " ROMÂNIA" și "ROCAR" prin lichidator judiciar " MANAGAMENT "
Obiectul cauzei - contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în calitate de reprezentant al apelantei - reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr. 42438/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 14), " ROMÂNIA", reprezentată de consilier juridic, în baza împuternicirii nr. 13/2008 (fila 13) și "ROCAR", prin lichidator judiciar " MANAGAMENT ", reprezentată de apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 12).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei depune un set de acte - practică juridică în materie.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Apărătorul apelantei - reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, față de următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art. 297 din Codul d e procedură civilă, solicită desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În opinia sa, în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 45 alin.5 din Legea nr.10/2001, cu privire la prescripția dreptului la acțiune, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă după termenul limită stabilit de legiuitor.
Astfel a fost încălcat dreptul la un proces echitabil potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât cele două contracte au fost încheiate după expirarea termenului prevăzut de art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001.
Consilierul juridic al intimatei - pârâte " ROMÂNIA" solicită respingerea apelului.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Solicită amânarea cauzei pentru a putea formula concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul "ROCAR" prin lichidator judiciar " MANAGAMENT " solicită respingerea apelului
În cauză sunt aplicabile prevederile prescripției dreptului la acțiune potrivit dispozițiilor legii speciale
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele ROCAR, prin lichidator PRICE MANAGEMENT CONSULANTS și ROMÂNIA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2505/21.10.2003, modificat prin actul adițional la acesta autentificat sub nr. 3068/17.12.2003 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3069/17.12.2003 și obligarea pârâtelor la restituirea în natură a terenului în suprafață de 232. situat în B,- (fostă-), sectorul 5, precum și cheltuieli de judecată.
La data de 13.06.2006, reclamanta a formulat o cerere modificatoare a acțiunii introductive, prin care a solicitat introducerea ca și capăt principal de cerere a contestației împotriva dispoziției nr. 159/23.05.2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului menționat în acțiune.
La data de 7.09.2006, pârâta ROMÂNIA a formulat cerere de chemare în garanție a ROCAR, solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii principale, să fie obligată chemata în garanție să restituie contravaloarea terenului actualizată cu rata inflației conform art. 1344 Cod civ. și despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a evicțiunii.
La termenul din 7.11.2006, reclamanta a depus o cerere rectificatoare, prin care a arătat că să solicită să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare menționate în cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din 6.02.2007, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea dispoziției nr. 159/23.05.2006 și formarea unui nou dosar în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 304/12.02.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele ROCAR (în faliment), prin lichidator PRICE MANAGMENT și ROMÂNIA
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, a găsit-o întemeiată, având în vedere că, prin cererea formulată, reclamanta a solicitat, la data de 11.05.2006, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2505/21.10.2003 și nr. 3069/17.12.2003, în speță fiind incidente dispozițiile art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001, în care se menționează că dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit prin nr.OUG109/2001 și respectiv prin nr.OUG 145/2001 până la data de 29.04.2006.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23.04.2008, a declarat apel reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 12.06.2008.
În motivare, aceasta a arătat că instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 cu privire la prescripția dreptului la acțiune, dacă acțiunea a fost introdusă după data termenului limită acordat de către legiuitor prin nr.OUG109/2001 și nr.OUG 145/2001, anume sfârșitul anului 2002.
Cele două contracte a căror nulitate a solicitat a fi constatată sunt încheiate după expirarea termenului limită permis de lege, anume contractul de vânzare-cumpărare nr. 2505 fost autentificat la data de 21.10.2003 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 3069 fost autentificat la data de 17.12.2003, deci cu mult peste termenul stabilit prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a apreciat că termenul limită ar fi cel de la data de 29.04.2006, acțiunea fiind redactată la data de 29.04.2006 și înregistrată la instanță la data de 11.05.2006.
Apelanta a mai arătat că a menționat că anterior vânzării acestor terenuri în anul 2003, intimata-pârâtă ROCAR a avut cunoștință că pentru terenul apelantei-reclamante, dar și pentru alte terenuri învecinate cu terenul acesteia, existau cereri de restituire formulate în baza Legii nr.10/2001, situația fiind de notorietate, în sensul că era cunoscută de această instituție dar și de celelalte instituții implicate în procesul de retrocedare, însă cu rea-credință intimata-pârâtă nu a procedat la obținerea niciunei adrese din partea Agenției pentru Valorificarea Activelor Statului, din cadrul Primăriei Municipiului B, toate acestea pentru ca această intimată-pârâtă să poată vinde terenurile fără nici o interdicție.
Față de temeiul și condițiile vânzărilor a căror nulitate absolută apelanta a cerut a fi constatată, sunt incidente dispozițiile art.3 (1) și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dispoziții invocate la momentul solicitării respingerii excepției invocate de către intimatele-pârâte, însă față de care instanța de fond nu a dat nicio interpretare și nici nu s-a menționat dacă aceste susțineri au fost consemnate sau nu la momentul dezbaterilor.
Prin hotărârea instanței de fond, s-a creat posibilitatea unei îmbogățiri fără just temei a intimatelor-pârâte, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 481 Cod civil, art. 44 din Constituția României și dispozițiile art.1 din Protocolul adițional la CEDO.
De asemenea, apelanta-reclamantă a arătat că a invocat și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că intimatele-pârâte au dat dovadă de rea-credință la momentul încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, precum și că a dovedit că despre încheierea acestor contracte a aflat abia la sfârșitul anului 2005, moment de la care trebuia ca instanța să ia în considerare începutul termenului de prescripție a invocării nulității absolute.
În drept, apelanta-reclamantă și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă și pe celelalte dispoziții legale menționate în cererea de chemare în judecată.
La data de 30.10.2008, a formulat întâmpinare intimata-pârâtă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
În motivare, a arătat că având în vedere prevederile art. 45(5) din Legea nr.10/2001, la termenul din data de 12.02.2008, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiunea pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2505/21.10.2003 și nr. 3069/17.12.2003.
Își menține acest punct de vedere întrucât, prin derogare de la dreptul comun, Legea nr.10/2001 stabilește un termen de prescripție de 18 luni.
În dovedirea susținerilor sale, apelanta reclamantă a depus la dosar, în fotocopie, adresa nr. 57/22.02.2006 emisă de Rocar, iar intimata România a depus: notificare înregistrată sub nr. 93/24.03.2006 la această societate, proces verbal încheiat la data de 16.11.2005 la sediul Management Consultants, invitație din 7.11.2005 emisă de Rocar, cererea înregistrată sub nr. 201/16.02.2005 la aceeași societate, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3952/8.02.1930 de fostul Tribunal I - Secția notariat, notificarea adresată de reclamantă Prefecturii Municipiului B și certificat de moștenitor nr. 913/108/13.12.1976 eliberat de fostul Notariat de stat Sector
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Este adevărat că, potrivit art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, rin p. derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune privind actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Se deduce astfel că termenul de prescripție începe să curgă la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, respectiv 14.02.2001. Termenul a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și 145/2001 și a expirat la data de 14.08.2002, anterior introducerii cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze. În aceste condiții,
Pe de altă parte, un principiu de drept cu forță juridică superioară, întrucât derivă din dreptul de acces la justiție, este conținut de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, conform căruia: "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
Celelalte texte de lege care stabilesc diverse momente de la care începe să curgă termenul de prescripție constituie, în realitate, aplicații ale acestui principiu.
Astfel, în materia cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute sau relative a unui act juridic civil, art. 9 din Decretul nr. 167/1958 stabilește că: "Prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență, începe să curgă de la data când aceasta a încetat. În caz de viclenie ori eroare sau încelelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului".
2. Din probele administrate în cauză reiese că reclamanta a aflat despre existența celor două contracte de vânzare cumpărare care formează obiectul cauzei la data de 16.11.2005, când s-a prezentat la sediul Management Consultants și Comisia internă pentru analizarea notificărilor din cadrul Rocar, cu ocazia dezbaterilor asupra notificării sale formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, i-a adus la cunoștință împrejurarea că terenul corespunzător imobilului în suprafață de 232. situat în B,-, sector 5, nu se mai află în proprietatea acestei societăți aflate în lichidare, ci a fost vândut către România
Fiind vorba despre un fapt negativ nedeterminat, reclamanta nu putea dovedi și că nu a cunoscut despre existența celor două contracte și, implicit, despre existența cauzei de anulare, anterior acestui moment.
3. Raportat la momentul la care reclamanta a aflat despre înstrăinarea terenului, respectiv 16.11.2005, introducerea acțiunii la data de 11.05.2006 a avut loc anterior împlinirii termenului de prescripție de 18 luni.
Față de aceste considerente, reținând pe baza probelor administrate în apel că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, precum și că, prin admiterea excepției, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea urmează ca, în temeiul art. 296 și 297 alin. 1.pr.civ. să admită apelul, să desființeze sentința civilă apelată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă, domiciliată în B, str. -. - G nr.13,.17,.3,.113, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 304/12.02.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte, cu sediul social în B,-, sector 5 și ROCAR, cu sediul social în B,-, sector 5 prin lichidator PRICE MANAGMENT, cu sediul în B,--5, -,. 5, sector 5.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. /Th.dact.
6 ex/07.05.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
