Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 15
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta Primăria comunei - prin primar, jud. S împotriva sentinței civile nr. 832 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr. 1619/C/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții intimați icescu, icescu și, asistați de avocat, lipsă fiind apelanta, pârâții intimați Statul român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, Prefectura Județului S - prin prefect și reclamanta intimată icescu.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocatul reclamanților intimați, arată că aceștia nu mai posedă ordinul de plată, în original,cu care pretind că au achitat contravaloarea expertizei și nu mai insistă în plata acestor cheltuieli.
Instanța constatând apelul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanții intimați a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat, să se constate că intimații sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, la valoarea actuală, cu menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat conform chitanței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12 aprilie 2005, reclamanții icescu, icescu, icescu și au solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei, prin primar să le facă ofertă de restituire prin echivalent, la valoarea de 2.595.000.000 lei stabilită prin expertiză pentru imobilele preluate abuziv de stat de la autorul lor.
În motivarea cererii au arătat că prin decizia nr.81/1951 dată de fostul S Popular al Raionului Câmpulung M au fost rechiziționate de la autorul lor - icescu, o moară țărănească cu apă inclusiv corpurile de clădiri constând în magazie de furaje, casă de locuit cu mobilier din lemn masiv și toate bunurile mobile și componente de funcționare a morii menționate în cuprinsul deciziei.
Prin procesul-vcrbal din 27 august 1950, s-a mai preluat în mod abuziv și trecut în proprietatea statului un gater cu 12 pânze (ferăstrău de apă) și toate accesoriile menționate în inventarul din 27 iulie 1950.
Asupra acestor bunuri icescu a dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare, conform contractului încheiat la data de 09 martie 1942, fiind înscris în CF nr.2988 a comunei cadastrale .
După apariția Legii nr.10/2001 au notificat primăria, însă după repetate discuții s-a ajuns la încheierea procesului-verbal de divergență nr.616 din 07.02.2005, prin care li se aduce la cunoștință reclamanților că pot să-și valorifice pretențiile pe cale judecătorească.
La termenul din 20.10.2005, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând despăgubiri bănești pentru bunurile menționate, avându-se în vedere și noile modificări aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005.
După administrarea probelor, Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr.832/27.10.2005 a admis acțiunea față de Primăria, obligând-o să facă reclamanților ofertă de restituire prin măsuri reparatorii constând în despăgubiri la valoarea de 2.595.000.000 lei (vechi) stabilită de expertul, pentru imobilele înscrise în nr.2988 a comunei cadastrale.
Sentința a fost criticată în apel d e pârâtă pentru greșita interpretare și aplicare legii. A arătat că Decretul 184/1949, în baza căruia bunurile în discuție au fost rechiziționate de la autorul reclamanților nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001 și, oricum, nu se impunea acordarea de despăgubiri pentru bunurile mobile indicate.
Prin decizia civilă nr.73/5.05.2003, Curtea de APEL SUCEAVAa admis apelul și a schimbat în parte sentința, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 2.455.000.000 lei în loc de 2.595.000.000 lei.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că decretul nr.184/1949 cade sub incidența Legii nr.10/2001, iar cererea reclamanților se circumscrie dispozițiilor art.2 și 10 alin.6 din această lege;
Că obiectele de mobilier indicate de reclamanți nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 6 alin.1 din Legea 10/2001, raportat la art. 468 Cod civil, încât nu pot face obiectul legii speciale.
Admițând recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4274/28.05.2007 a casat decizia Curții de Apel și a trimis cauza acestei instanțe spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cauză nu s-au administrat probele necesare dovedirii tuturor susținerilor conform art. 1169 cod civil și nu s- efectuat o expertiză pentru evaluare, în raport de criteriile prev. de art.10 alin.6 din Legea nr.10/2001.
Reinvestită astfel, Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, raportat la art. 2 alin.1 lit. g și b, fac obiect al restituirii în condițiile legii imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 de către stat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit de art. 6 alin.1 din Legea nr.213/1998, precum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administrației de stat.
În speță, prin decizia nr. 81/1951 a fostului S Popular al Raionului Câmpulung M au fost rechiziționate de la autorul reclamanților - icescu, o moară țărănească cu apă, inclusiv corpurile de clădire constând în: magazie de furaje, casă de locuit (inclusiv mobilierul de lemn masiv) și toate componentele de funcționare a morii menționate în cuprinsul deciziei (filele 6 - 7 fondat fond).
De asemenea, prin procesul verbal din 27.08.1950 s-a preluat de la același autor un gater cu 12 pânze (ferăstrău de apă) și toate accesoriile indicate în inventarul din 27.07.1950 (4 și 5 dosar fond).
Prin urmare, în raport de data preluării bunurilor și în lumina dispozițiilor legale sus-menționate corect prima instanță a apreciat că pretențiile reclamanților - succesori ai defunctului proprietar deposedat, cad sub incidența dispozițiilor reparatorii ale Legii 10/2001.
Nu s-au produs dovezi privind pretinsa plată de despăgubiri pentru imobilele rechiziționate, sarcina probei revenind pârâtei, conform dispozițiilor art.1169 Cod civil, așa încât o astfel de critică urmează a fi înlăturată.
Cu referire la critica privind cuantumul despăgubirii, stabilite curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.6 din Legea nr.10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Față de dispozițiile art. 31 alin. (3) din lege și de îndrumările instanței de control judiciar, obligatorii conform dispozițiilor art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, în rejudecarea apelului s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii de piață a imobilelor (34 - 47 dosar).
Potrivit concluziilor expertizei, necontestate de pârâtă în termenul prevăzut de art.212 Cod procedură civilă, valoarea actualizată a construcțiilor - gater cu 12 pânze, moară de apă cu valțuri, magazie furaje și alimente și casă de locuit - este de 526.174,74 lei.
Nu au format obiect al evaluării bunurile mobile indicate în acțiune, care, potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.10/2001 raportat la art.468 Cod civil, nu fac obiectul despăgubirii. De altfel, în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere reclamanții nu au mai insistat în această cerere.
În considerarea celor ce preced, Curtea urmează a admite apelul și a schimba în parte sentința atacată, stabilind că reclamanții sunt îndreptățiți a fi despăgubiți pentru imobilele preluate de la autorul lor.
Regimul stabilirii și plății despăgubirilor este cel reglementat de dispozițiile cuprinse în titlul VII din Legea nr.247/2005.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. 296 teza a II a Cod procedură civilă, potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta Primăria comunei - prin primar, jud. S împotriva sentinței civile nr. 832 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr. 1619/C/2005).
Schimbă în parte sentința civilă nr.832 din 27 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava.
Admite în parte acțiunea.
Constată că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Dact. ex.9
05.02.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
