Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.16
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - - B,--17, împotriva sentinței civile nr. 473 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru pârâta intimată -" " SRL, lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că au sosit relațiile solicitate de instanță și totodată se înmânează avocatului pârâtei intimate copia notelor de ședință formulate de reclamanta apelantă.
Instanța pune în discuție cererea formulată de reclamanta apelantă privind comunicarea tuturor înscrisurilor depuse de pârâtă sau cerute de instanță, pentru a-și exprima punctul de vedere referitor la acestea, precum și cererea de refacere a raportului de expertiză efectuat în cauză, în sensul reactualizării remunerației, precum și a altor obligații la plată.
Avocat, pentru pârâta intimată, arată că, dacă este dată oportunitatea comunicării către reclamantă acestor relații, este de acord a se acorda un nou termen în acest sens. Cât privește refacerea raportului de expertiză cerut de reclamantă consideră că nu se impune, atâta timp cât nu s-a contestat expertiza și nu s-au formulat obiecțiuni.
Instanța, respinge cererile formulate de apelantă prin nota de ședință cu privire la comunicarea înscrisurilor depuse pentru termenul de astăzi, întrucât acestea au fost depuse deja de părți, astfel că nu reprezintă probe noi, și nici nu se impune refacerea raportului de expertiză.
Constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece din înscrisurile existente la dosar cât și din expertiza efectuată de expertul (fila 185 dosar fond), rezultă că în perioada 01.05.2004 - 30.04.2005 pârâta nu a făcut efectiv încasări de abonamente și nu a obținut nici un fel de profit, astfel că nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de remunerații pentru drepturi de autor prin utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față,constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamanta Bac hemat în judecată pârâta " " B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu, în perioada cuprinsă între 01.05.2004 - 30.04.2005, sume ce se vor stabili în urma efectuării unei expertize contabile, precum și a sumelor reprezentând penalități legale de întârziere în plata obligațiilor ce revin pârâtei. S-a solicitat obligarea pârâtei la publicarea integrală a sentinței în mijloace de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala acesteia, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 8/1996, din HG nr. 143/2001 și din Decizia nr. 149/2003, pârâta avea obligația să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor în calitate de distribuitor de programe de televiziune prin cablu, începând cu data de 29.04.2004, când a fost autorizată conform dispozițiilor legale.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile necompetenței materiale a Secției civile a tribunalului dea soluționa cauza, a netimbrării și a prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei a susținut că a fost autorizată să retransmită programe de televiziune prin cablu abia de la data de 01.06.2005.
Prin sentința civilă nr. 473 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Botoșania respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Legea nr. 504/2002, pârâta putea utiliza stațiile de emisie și rețelele de telecomunicație aflate în jurisdicția României, în scopul difuzării sau retransmisiei oricărui serviciu de programe pe/de pe teritoriul României, numai după obținerea autorizației tehnice de funcționare eliberată de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației. Întrucât pârâta a primit o astfel de autorizare abia la data de 25.05.2005, în perioada indicată de reclamantă nu a furnizat servicii de programe de televiziune și nu a încasat abonamente pentru astfel de servicii, aspect confirmat prin expertiza tehnică judiciară dispusă în cauză, astfel că pârâta nu avea obligația de a plăti către reclamantă remunerația prevăzută de art. 1065din Legea nr. 8/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a susținut că în mod greșit au fost reținute de către prima instanță apărările pârâtei, întrucât aceasta a obținut autorizație de retransmisie de la la data de 29.04.2004, anterior fiind emise avizul de retransmisie emis de sub nr. A 1060/02.10.2003 și Autorizația tehnică de funcționare emisă de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației sub nr. 883/16.01.2004, astfel că aceasta putea desfășura activitatea sa specifică în conformitate cu dispozițiile art. 73 din Legea nr. 504/2002, anterior datei de 01.06.2005. În perioada invocată de reclamantă, pârâta a retransmis programe de televiziune prin cablu ca "perioadă de probă", neconcordanțele dintre instituțiile Statului Român cu atribuții în domeniul autorizării activităților de retransmitere a programelor prin cablu, neputând duce la sancționarea reclamantei care și-a întemeiat solicitările și cheltuielile de judecată avansate pe informațiile pe care le-a primit.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul ca fiind neîntemeiat.
Din analizarea și interpretarea sistematică a dispozițiilor articolelor 58, 60, 73, 74, 77, 78 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, instanța reține că pentru a putea desfășura în conformitate cu dispozițiile legii activități de retransmitere de programe de televiziune prin cablu pârâta avea obligația de a obține anterior începerii activității atât licență audiovizuală și autorizație de retransmisie din partea Consiliului Național al Audiovizualului, cât și licență de emisie și autorizație tehnică de funcționare din partea Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației.
Solicitările către aceste instituții se fac în conformitate cu dispozițiile legii sus-arătate, fără ca cele patru tipuri de autorizări să poată fi obținute simultan de la autoritățile competente. Din cuprinsul articolelor nr. 57 și 65 din Legea nr. 504/2002, rezultă cu claritate că aceste autorizări se obțin succesiv, existând posibilitatea obținerii cu întârziere a acestor autorizări din motive imputabile sau neimputabile solicitantului.
În prezenta cauză, din relațiile comunicate de către cele două autorități, Consiliul Național al Audiovizualului și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, instanța reține că pârâta a obținut toate autorizările necesare pentru funcționare începând cu data de 25 aprilie 2002 (data emiterii licenței de emisie pentru radiodifuziune/televiziune transmisă prin cablu nr. C 3181 ) și până la data de 25 aprilie 2005 (data emiterii autorizației tehnice de funcționare nr. IS - C 005 ). Întârzierea cu care a fost emisă această ultimă autorizație s-a datorat modificării actelor normative incidente și volumului mare de activitate acumulat la nivelul I, cererea pârâtei fiind înregistrată sub nr.21212/21.10.2003. În conformitate cu aceleași relații, activitatea pârâtei nu a fost desfășurată anterior autorizării, cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel că nu au fost constatate abateri de către instituțiile abilitate și nu au fost aplicate sancțiuni contravenționale (83 - 87).
Constatând că apelanta nu a făcut dovada desfășurării de către pârâtă a unor activități în urma cărora să fi obținut venituri în raport de care să datoreze remunerații către artiștii interpreți sau executanți pentru utilizarea de fonograme în perioada 01.05.2004 - 30.04.2005, astfel cum a reținut și prima instanță, în baza art. 297 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 1065din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, instanța urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - - B,--17, împotriva sentinței civile nr. 473 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
29.02.2008/ex.4
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
