Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de intimatul Municipiul B prin primar, împotriva sentinței civile nr. 308 din data de 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1.02.2010, când partea prezentă au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 8.02.2010, iar apoi pentru astăzi, 15.02.2010.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 308/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă contestația formulată de contestatorii și -a, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar.
A dispus anularea dispoziției nr. 1522/25.02.2009 emisă de Primarul Municipiului
A respins cererea contestatorilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin Dispozitia nr.8616/13.03.2007 emisa in temeiul dispozitiilor Legii 10/2001, s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de despagubire in conditiile legii speciale contestatorilor din prezenta cauza pentru imobilul situat in B, str.- - inscris in CF 27607 B, nr.top.6350/5/2/5/1-teren in suprafata de 385,20 mp.
S-a retinut ca notificatorii au calitatea de persoane indreptatite, fiind mostenitorii fostului proprietar al cotei de, iar imobilul a trecut in proprietatea statului cu titlu de confiscare in baza sentintei civile nr.3381/1967.
Aceasta dispozitie nu a fost atacata in instanta.
Ulterior, prin Dispozitia nr.1522/25.02.2009 a Primarului Municipiului B s-a respins notificarea formulata de contestatori intrucat imobilul in cauza a fost confiscat ca pedeapsa complementara pentru infractiunea de specula, si astfel nu face obiectul Legii 10/2001, dispunandu-se totodata revocarea Dispozitiei anterioare nr.8616/2007.
Prin solutionarea initiala a notificarii de catre intimata, aceasta a pronuntat o dispozitie care a fost acceptata de catre beneficiari, nefiind atacata. Revocarea ulterioara a acesteia de catre emitent nu mai este posibila pe cale administrativa, chiar daca s-ar constata erori in emiterea sa, ci doar poate fi supusa controlului judecatoresc.
Astfel, dispozitia de restituire emisa de catre persoana juridica notificata in temeiul Legii 10/2001 este un act de drept privat, respectiv act de drept civil, chiar daca se emite in cadrul unei proceduri administrative. Astfel, nu este intrunita conditia autoritatii, nefiind emis in regim de putere publica, pentru a fi considerat un act administrativ si este emis in temeiul unei legi de repaartii care a dat nastere unor raporturi juridice noi intre persoanele indreptatite la restituite si unitatile notificate.
In consecinta dispozitia nu are caracterul unui act administrativ pentru a putea fi revocata de emitent, ci este un act juridic civil, de drept privat, care, odata emis, nu mai poate fi revocat de catre emitent, itrand in circuitul civil, ci doar supus controlului instantei judecatoresti. In acelasi fel s-a pronuntat si Inalta C de Casatie si Justitie prin decizie Sectiei civile si de proprietate intelectuala nr.103/2005 intr-o speta in care imobilul in cauza fusese ulterior inclus pe lista bunurilor nerestituibile in natura.
de considerentele expuse, instanta de fond a retinut ca Dispozitia ulterioara de revocare a dispozitiei initiale si de respingere a notificarii, revenindu-se practic asupra solutiei initial pronunțate, este nelegala.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e apelantul Municipiul B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța nu a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor Normelor Metodologice de aplicare a legii 10/2001 nu constituie preluare abuzivă și nu fac obiectul legii, confiscarea unor bunuri de către stat, ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea unor infracțiuni economice.
Se solicită în continuare, a se constata că din sentința penală nr. 1035/1961 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului S, menținută prin decizia penală nr. 3097/1961 a Tribunalului Regional B, rezultă în mod neechivoc faptul că imobilul revendicat de către notificatori, respectiv cota de din imobil a fost confiscată ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de speculă, săvârșită de antecesorul notificatorilor.
Se mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 21.6 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, dispozițiile primarilor unităților administrativ-teritoriale se centralizează pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ulterior exercitării controlului de legalitate de către aceasta, iar în cazul în care se apreciază că acestea au fost ilegale, vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ, de Instituția Prefectului. Astfel în mod corect s-a dispus revocarea Dispoziției Primarului nr. 8616/2007, întrucât notificatorii au avut o atitudine culpabilă prin aceea că nu au înaintat la dosarul administrativ sentința penală, deși sarcina proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire, le revenea acestora.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate în apel, instanța apreciază că apelul nu este fondat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a procedat la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
Astfel prin dispoziția Primarului Municipiului B, nr. 8616/2007, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de titluri de despăgubiri în condițiile legii speciale, contestatorilor și -
Ulterior, prin dispoziția Primarului Municipiului B nr. 1522/25.02.2009 a fost revocată dispoziția inițială nr. 8616/2009, motivat de faptul că notificatorii nu sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât imobilul pentru care au fost cerute despăgubiri, a intrat în proprietatea Statului român cu titlu de confiscare, ca urmare a pedepsei complementare, a unei pedepse cu închisoarea aplicată fostului proprietar de CF.
Instanța de fond, în mod corect a arătat că dispoziția Primarului emisă în acest sens, nu este un act administrativ, în exercitarea autorității administrative, ci este un act juridic civil, care reglementează raporturi de drept privat și care nu poate fi supus regulilor aplicabile actelor administrative.
Prin urmare, dispoziția ulterioară emisă de Primarul Municipiului B, privind revocarea deciziei inițiale, ce face obiectul prezentei contestații, este nelegală, fiind emisă în regimul juridic al unui act de drept privat și nu de drept administrativ.
Chiar apelanta în cuprinsul motivelor de apel arată că, potrivit dispozițiilor art. 21.6 din Normele Metodologice, în cazul în care se apreciază că dispozițiile primarilor sunt ilegale, acestea vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantei, potrivit cu care incidența prevederilor art. 1.3 lit. c din Normele metodologice de aplicarea legii 10/2001, a survenit ulterior emiterii dispoziției de primar 8616/2007, impunându-se astfel revocarea prin dispoziția de Primar nr. 1522/25.02.2009, întrucât la data emiterii dispoziției inițiale erau în vigoare Normele Metodologice, iar situația imobilului în litigiu ar fi trebuit să fie cunoscută de unitatea deținătoare, sau ar fi trebuit să depună suficiente diligențe pentru a cunoaște acest lucru.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că apelul nu este fondat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe va fi păstrată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul Municipiul B prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 308/3.12.2009 a Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în 156 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./16.03.2010
Tehnoredact./18.03.2010/ 5 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu
