Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 152/
Ședința publică din 27 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta, domiciliată în Pitești, str. - -, -A, scara A,.15, județul A, împotriva sentinței civile nr.91 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă -, lipsind intimații-pârâți Primarul Municipiului Pitești, Municipiul Pitești și Prefectura
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apelanta reclamantă -, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelanta reclamantă -, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea cererii și repunerea în termen potrivit disp. art.103 Cod procedură civilă. Arată că cererea nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, întrucât a avut mai multe probleme familiale și nu a primit nici un răspuns la cererea adresată Prefecturii
CURTEA
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24 ianuarie 2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Pitești, Municipiul Pitești și Prefectura Județului A, solicitând repunerea în termenul "de trimitere" a notificării prevăzut de art.36 pct.2 și art.21 din Legea nr.10/2001, având ca obiect acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit situat în Pitești,-, județ
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul în discuție, compus din suprafața de 200 teren, casă de locuit compusă din 6 camere și dependințe împreună cu anexele gospodărești amplasate pe teren, a fost proprietatea sa, fiind dobândit în baza certificatului de moștenitor, imobil ce a fost expropriat în baza Decretului nr.94/1996, în prezent construcțiile fiind demolate.
A mai arătat reclamanta că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 a fost plecată din țară, respectiv în Canada, pe o perioadă de 6 luni, iar în această situație a apelat la mama sa, cerându-i să întocmească notificarea și să o înainteze prin intermediul executorului judecătoresc, fapt ce a fost confirmat de autoare că s-a și întâmplat.
Mama reclamantei, a decedat la data de 30iunie 2001, iar în termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 pentru depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, respectiv la data de 14 august 2002, reclamanta a înaintat Prefecturii Județului A, aceste înscrisuri.
Cu toate acestea, după data de 10 ianuarie 2003, verbal, i s-a comunicat reclamantei că notificarea nu a fost înregistrată în termenul prevăzut de art.21 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.91 din 4 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamantă, reținând următoarele:
Conform dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, în forma inițială, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor, pot notifica în termenul prevăzut de acest act normativ persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol, nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dispoziția legală menționată a fost declarată a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin mai multe decizii, ultima decizie fiind nr.319/13.03.2008 a Curții Constituționale României.
Termenul prevăzut de art.21 alin.1 din Legea 10/2001 -nemodificată, pentru notificarea persoanei juridice deținătoare este un termen de decădere și nu de prescripție.
Spre deosebire de termenele de prescripție extinctivă, termenele de decădere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în termen.
Sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, pe când prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune.
Termenul prevăzut de art.21 alin.1 din Legea 10/2001, nemodificată, este incompatibil cu instituția repunerii în termen, rațiunea instituirii lui fiind preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta, iar acest termen, ce a fost prelungit succesiv cu 3 luni, în baza nr.OUG109/2001 și nr.OUG145/2001, a expirat de mult, respectiv la data de 14.02.2002.
Analiza și determinarea naturii juridice a termenului prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, exclude orice discuție privind temeinicia cererii de repunere în termen, în raport cu dispozițiile art.19 din Decretul nr.167/1958.
Pe de altă parte, sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, în timp ce decăderea prevăzută de art.103 alin.1 Cod procedură civilă, text de lege pe care de asemenea reclamanta și-a întemeiat acțiunea, are ca efect pierderea unui drept procedural ce nu a fost exercitat în termenul legal imperativ, fără a aduce atingere dreptului subiectiv civil.
În speță, reclamanta nu a făcut nici o dovadă că a înaintat în termenul prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, nemodificată, notificarea prin intermediul executorului judecătoresc și chiar dacă s-ar trece peste formalismul dispozițiilor art.21 alin.3 din aceiași lege, esențial fiind ca pretenția persoanei îndreptățite la restituirea imobilului să fi fost adusă la cunoștința efectivă a unității deținătoare, s-a constatat că notificarea adresată Prefectului Județului Aaf ost formulată cu mult peste termenul limită prevăzut de lege, respectiv la data de 12 august 2002.
Față de aceste considerente, cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.92/4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat apel, în termen legal, reclamanta - care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru faptul că în mod greșit tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada înaintării notificării în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 pentru suprafața de 200 situată în Pitești,-, județ A sau pentru acordarea de despăgubiri bănești atât pentru imobilul casă cât și pentru teren, în situația în care acesta ar fi în prezent ocupat de construcții sau afectat de detalii de sistematizare.
De asemenea, apelanta a precizat că a fost plecată din țară o perioadă mare de timp și că nu a primit nici un răspuns oficial de la Prefectura A, deși a solicitat acest lucru.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș și pe fond admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Analizând sentința civilă atacată în raport de critica formulată în apel și din ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea constată următoarele:
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat notificare pentru imobilul din litigiu la data de 12 august 2002, așa cum rezultă din înscrisurile de la fila 5 dosar fond, privind confirmarea de primire a acestui act de către Prefectura Județului
Termenul legal până la care puteau fi înaintate și înregistrate notificările în baza Legii nr.10/2001 a fost 14 februarie 2002, astfel că se observă că petenta a depășit acest termen legal.
Potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, persoanele fizice proprietare a imobilelor notificate pot cere restituirea acestora în natură sau despăgubiri în termenul prevăzut de acest act normativ, termen care a curs până la data de 14 februarie 2002.
Conform art.21 alin.5 din actul normativ menționat mai sus, nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent și este un termen de decădere și nu de prescripție, astfel că reclamantei i s-a stins dreptul de a solicita despăgubiri pentru imobilul din litigiu.
În concluzie, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001 republicată.
Pentru aceste motive, în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.92 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Pitești, str.- -, - 5 A,.A,.15, județ A, împotriva sentinței civile nr.92 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județ A și PREFECTURA JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești, nr.1, județ
Definitivă.
Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/08.07.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
