Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta MIRA, domiciliată în B, sector 3, B-dul - -,.1B.1,.4, împotriva sentinței civile nr. 554/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.68/18.09.2009, lipsind intimata-pârâtă Comuna prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea depusă la dosar prin intermediul serviciului registratură la data de 8 octombrie 2009, intimata-pârâtă a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamantă învederează instanței că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerea apărătorului apelantei-reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că sentința pronunțată de instanța de fond este dată cu încălcarea legii, deoarece în mod greșit a respins cererea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru construcțiile aparținând autorului apelantei-reclamante, cu toate că din probele administrate in cauză rezultă cu certitudine calitatea de moștenitor a acesteia.
Precizează că, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, pârâta nu a făcut dovada că a comunicat notificarea și nici nu a adus la cunoștința reclamantei că SC SA este unitatea deținătoare a imobilului.
Apreciază ca fiind greșită sentința pronunțată de instanța de fond și în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru terenul aferent construcției, deoarece notificarea a fost formulată atât pentru construcții cât și pentru terenul aferent acestora, astfel că în mod corect cererea trebuia admisă.
Concluzionând, arată că în mod greșit terenul aferent construcțiilor nu a fost inclus în titlul său de proprietate, fiind reconstituit altor persoane.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 554/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, cu obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr.3947 la data de 17.10.2008, contestatoarea Mira a formulat contestație împotriva dispoziției nr.6063 emisă de intimata Primăria la data de 1.10.2008, prin care i-a fost respinsă cererea formulată în baza Legii nr.10/2001.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr.209/7.03.2008 a Tribunalului Buzău, intimata Primăria a fost obligată să emită o dispoziție prin care să-i soluționeze notificarea înregistrată sub nr.652/2001.
Prin adresa nr.6063/2008 i se comunică faptul că notificarea nu a fost depusă în termen și că unitatea care trebuia să o soluționeze era SC Săhăteni.
Referitor la primul motiv de respingere se arată că notificarea a fost depusă în termen legal la Prefectura B, care la rândul său a înaintat-o Primăriei. Această din urmă instituție însă nu a rezolvat-o, deși era obligată în acest sens prin hotărâre judecătorească și nici nu a făcut dovada că a înaintat notificarea și documentația aferentă societății deținătoare a imobilului, așa cum dispune Legea nr. 10/2001.
Precizează contestatoarea că prin documentația atașată notificării a dovedit că bunicii săi și au fost proprietarii bunurilor imobile și mobile menționate în notificarea 652/2001, pe care le-au donat fiului lor, notificatorul. În calitate de proprietar, tatăl său le-a adus o serie de îmbunătățiri și le-a folosit efectiv până în anul 1948, arată contestatoarea,când bunurile i-au fost preluate abuziv de către stat, fără forme legale.
Intimata, în conformitate cu disp.art. 115 Cod pr.civilă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că Prefectura B nu i-a înaintat notificarea spre soluționare și că, oricum, această notificare era tardiv formulată și trebuia adresată societății deținătoare a imobilului SC Săhăteni, aflată în acest moment în procedură de lichidare.
La primul termen de judecată contestatoarea precizat că înțelege să se judece în calitate de intimat cu comuna, reprezentată de primarul localității.
După administrarea probelor testimoniale, cu înscrisuri și expertiză topografică,la data de 27 mai 2009 Tribunalul Buzăua pronunțat sentința civilă nr.554 prin care respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că, în conformitate cu prev.art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată, autorul reclamantei - numitul a comunicat Prefecturii B notificarea nr.652/2001 prin care solicita acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 1 miliard lei vechi reprezentând c/val. bunurilor imobile și mobile preluate abuziv de stat în anul 1948, situate pe raza com. sat, jud.
În notificarea aflată la filele 9-10 dosar se menționează că bunurile notificate au aparținut părinților săi, și, care înainte de deces i le-au donat și cărora el le-a adus o serie de îmbunătățiri și le-a folosit efectiv până în anul 1948 când au fost preluate de stat abuziv, fără forme legale, fiind apoi administrate de IAS, jud.
Construcțiile au fost folosite inițial drept locuință pentru muncitorii sezonieri, după care au fost transformate în depozit și magazie, iar în final - demolate.
Se arată, de asemenea în notificare, că imobilul preluat era compus din suprafața de 2000 mp teren și construcții edificate pe acesta: corpul de casă principal format din 3 camere, sufragerie, geamlâc, și polată acoperită cu tablă, corp casă auxiliar format din 2 camere și bucătărie, acoperit cu tablă, bucătărie și sală masă bucătărie - construcții din cărămidă și cramă pentru vase și materiale de vinificație, grajd cu fânar la etaj pe toată întinderea sa, acareturi pentru păsări și oi, atelier de fabricat Ť. distilărie, vase din lemn pentru pregătitul și păstratul vinului, bunuri de uz gospodăresc cu care era dotată construcția.
Ulterior comunicării notificării, Prefectura Bas olicitat notificatorului, conform adresei nr.7949/647/01.07.2002, depunerea unor acte necesare soluționării notificării, iar după modificările aduse Lg.10/2001 prin Lg.247/2005, prin adresa nr.6594/20.03.2007 Prefectura B i-a comunicat că unitatea investită cu soluționarea notificării este Primăria.
La data de 17.01.2008, ca urmare a nesoluționării notificării, reclamanta Mira, în calitate de moștenitoare legală a notificatorului, decedat la 10.03.2002 - conform certificatului de moștenitor nr.36/03.03.2003 - fila 13 dosar, a solicitat obligarea Primarului com. să emită dispoziție motivată privind modul de soluționare a notificării, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Prin sentința civilă nr.209/07.03.2008 Tribunalul Buzăua dispus obligarea pârâtului Primarul com. să emită dispoziție motivată privind notificarea nr.652/2001 comunicată conform art.23 din Lg.10/2001 și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii.
Urmare a acestei hotărâri irevocabile, Comuna - prin Primar a emis dispoziția nr.6063/1.10.2008 prin care a respins notificarea formulată de autorul reclamantei cu motivația că imobilul notificat nu se află în administrarea sa, ci în administrarea SC Săhăteni, societate aflată în faliment, care a deținut activele IAS, indicând totodată și lichidatorul desemnat în procedura de faliment a societății, care deține arhiva societății comerciale.
Tribunalul a stabilit că, potrivit probelor administrate în dosar, intimata nu a fost niciodată deținătoarea imobilului notificat după preluarea sa de către statul român, imobilul aflându-se în patrimoniul IAS Săhăteni și apoi SC Săhăteni.
Instanța a reținut, sub acest aspect că, contestatoarea a dovedit, prin actele depuse, că a notificat și pe SC Săhăteni, societate ce a preluat activul și pasivul IAS Săhăteni, notificarea sa aflându-se în curs de soluționare.
Referitor la terenul ce face obiectul notificării, tribunalul a reținut că se află situat în extravilanul comunei, jud.B, în tarlaua 70 și a făcut, în temeiul Legii nr. 18/1991 obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea
acționarilor SC Săhăteni, fiind emis în acest sens titlul de proprietate nr.891/85 din 10.12.2002.
S-a constatat că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, acest titlu de proprietate a fost ulterior anulat, iar în prezent, dreptul de proprietate asupra terenului notificat a fost reconstituit, conform Legii 18/1991, numitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prev. de art.284 alin.1 Cod pr.civilă, contestatoarea, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În primul motiv de apel formulat, contestatoarea a susținut că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat despăgubiri bănești pentru construcțiile ce i-au aparținut autorului său, întrucât intimata nu a dovedit că imobilul nu s-a aflat în patrimoniul său, cu atât mai mult cu cât atât Tribunalul Buzău, cât și Prefectura B au obligat-o pe aceasta să-i soluționeze notificarea.
Precizează apelanta că intimata nu a dovedit că ar fi comunicat notificarea societății Săhăteni sau că i-ar fi adus la cunoștință calitatea de unitate deținătoare a acestei societăți.
Menționează apelanta, sub acest aspect, că instanța de fond a reținut greșit că ar fi notificat-o pe SC Săhăteni, purtând doar o corespondență cu această societate pentru a afla dacă intimata i-a comunicat notificarea.
În cel de-al doilea motiv de apel, vizând acordarea de despăgubiri pentru teren, apelanta a susținut că soluția instanței de fond este greșită, întrucât cererea sa era admisibilă.
De altfel, precizează apelanta, titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991, a fost ulterior anulat, iar dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea altor persoane.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a contestației.
În drept apelul a fost întemeiat pe disp.art. 282 și urm.Cod pr.civilă.
Intimata, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență, că soluția instanței de fond este legală, întrucât nu a deținut niciodată imobilul notificat, iar terenul menționat este situat în extravilan și a făcut obiectul Legii 18/1991.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Soluția instanței de fond de a nu acorda despăgubiri bănești contestatoarei, pentru construcțiile ce au aparținut autorului acesteia, este corectă, susținerile formulate în cadrul acestui prim motiv de apel fiind infirmate de actele dosarului de fond.
Se constată, sub acest aspect că, prin probele administrate la tribunal, intimata a dovedit că nu îndeplinește calitatea de unitate deținătoare a imobilului notificat, astfel cum aceasta este statuată de disp.art.21 din Legea 10/2001 republicată.
Astfel, în cuprinsul adresei nr.3778 datată 19.08.2008 ( fila 32 dosar fond) se menționează expres că imobilul notificat nu figurează în evidențele Primăriei comunei, iar aceste probe se coroborează cu depozițiile martorilor audiați la propunerea apelantei, aflate la fila 79 și 80 din dosarul de fond, care au arătat că imobilul a fost preluat de la autorul apelantei de către fostul, devenit ulterior IAS, împrejurare confirmată și de raportul de expertiză efectuat în prezența autorului apelantei în dosarul nr. 2245/2000 al Judecătoriei Buzău și în care s- constatat, deasemenea, că imobilul a fost preluat de către fostul IAS ( fila 71 dosar fond).
Totodată, se impune a se preciza că această situație a fost învederată chiar de către autorul contestatoarei, fiind menționată expres în notificarea aflată la filele 9 și 10 dosar fond, în care a arătat că imobilul preluat de stat s-a aflat în administrarea fostului IAS.
În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată în cadrul acestui motiv de apel, prin care se susține că intimata nu i-ar fi comunicat apelantei identitatea adevăratului deținător al imobilului, Curtea constată că este nefondat, această comunicare fiind efectuată prin adresa nr. 6063/01.10.2008 emisă de către intimată (fila 5 dosar fond) prin care apelanta era încunoștiințată că unitatea deținătoare a imobilului notificat este SC Săhăteni, care a preluat fostul IAS al localității.
Procedând astfel, instanța a respectat disp.art. 26 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, iar apelanta s- adresat lichidatorului judiciar al SC Săhăteni, dând curs adresei nr.6063/2008 emisă de intimată, solicitându-i să ia măsurile care se impun,în calitate de unitate deținătoare, față de notificarea nr. nr.-( fila 30 dosar fond).
În raport de conținutul explicit al acestei adrese efectuată de către apelantă, este evident infirmată susținerea sa, potrivit căreia instanța de fond ar fi reținut greșit că a notificat-o pe SC Săhăteni și că,în realitate, ar fi purtat doar o corespondență, pentru a afla dacă intimata i-a comunicat notificarea.
Nefondat este și cel de al doilea motiv de apel, întrucât în cauză s-a dovedit prin raportul de expertiză topografică efectuat la instanța de fond (filele 60-62) că terenul notificat se află în extravilanul localității și că a făcut obiectul Legii 18/1991.
Astfel, în raportul de expertiză precizat, se menționează că identificarea terenului ce face obiectul notificării s-a realizat în prezența apelantei și a reprezentanților intimatei, ocazie cu care s-a constatat că imobilul este amplasat în extravilanul localității și s-a aflat în patrimoniul SC Săhăteni. Se precizează în raport că asupra acestui teren s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform Legii 18/1991, inițial unuia dintre acționarii societății, numitul, pentru ca ulterior, titlul de proprietate nr.891/2002 emis în favoarea acestuia să fie anulat prin decizia civilă nr.905 din 17.11.2000 a Tribunalului Buzău, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei alte persoane, numitul.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că în mod corect, judecătorul fondului a aplicat și a dat eficiență dispozițiilor reglementate de art.8 din Legea 10/2001 republicată, care exclud de la aplicarea Legii 10/2001 atât terenurile intrate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, cât și pe cele al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991.
În considerarea acestor argumente, Curtea urmează ca în baza disp. art.296 Cod pr.civilă să respingă apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta MIRA, domiciliată în B, sector 3, B-dul - -,.1B.1,.4, împotriva sentinței civile nr. 554/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în com. jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
GREFIER,
- -
/VM
4 ex/29.10.2009
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
