Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 152

Ședința publică din 10 iunie 2009

PREȘEDINTE: Rujița Rambu

JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de MUNICIPIUL A prin PRIMARUL MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr. 124/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

PROCEDURA COMPLETĂ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 124 din 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta împotriva pârâtului Municipiul A, prin Primar.

În consecință, instanța a obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată privind notificarea nr. 265/2001 formulată de reclamantă în sensul restituirii în natură a apartamentelor nr. 2, 3, 4, 5 din imobilul situat în A, str. - - nr. 3, înscris în CF 76219 și 67222 A; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 528,87 lei reprezentând diferența dintre suma primită cu titlu de despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 și suma reprezentând valoarea reactualizată a apartamentului nr. 1; a respins cererile vizând predarea către reclamantă apartamentului din A,--7 înscris în CF 65603 A și plata daunelor cominatorii.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării nr. 265/2001, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 300.000 lei/zi de întârziere în sensul restituirii apartamentelor nr. 2, 3, 4, 5 din imobilul situat în A,- înscris în CF 67219-67222 A; obligarea pârâților la a-i preda cu titlul de restituire în echivalent imobilul compus din teren situat în A,--7 înscris în CF 65603 A, cu nr. top 1922/2.2 în suprafață de 471 mp și nr. top 1922/2a.3 în suprafață de 381 mp, aflate în proprietatea Statului Român - Municipiul A, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, ca imobile la schimbul imobilului situat în A,-.1, care a fost înstrăinat de către Statul Român; să se dispună Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară după rămânerea irevocabilă a sentinței. Prin precizarea de acțiune depusă la data de 25 iunie 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la a se pronunța prin dispoziție motivată asupra notificării formulate, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 300.000 lei/zi de întârziere în sensul restituirii în natură a apartamentelor nr. 2, 3, 4, 5 din imobilul situat în A,- înscrise în CF 67219-67222

A mai solicitat compensarea sumei datorate de către reclamantă în valoare de 73.627,87 lei primită ca despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pentru imobilul din A str. - nr. 3, actualizată cu indicele de inflație conform raportului de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză de către experta contabilă, cu suma de 72.099 lei cuvenită reclamantei ca măsuri reparatorii la valoarea de piață pentru apartamentul nr. 1 din același imobil, care a fost înstrăinat de Statul Român și care nu mai poate fi restituit în natură.

În motivare a invocat calitatea sa de moștenitor al foștilor proprietari tabulari ai imobilului ce a făcut obiect al notificărilor nr. 265/2001 și 266/2001, notificări ce nu au fost soluționate până în prezent.

Prin notele scrise depuse, pârâții Municipiul A și Primăria Municipiului A au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei și prematuritatea precizării de acțiune.

Din probele administrate raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a reținut că Municipiul A prin Primar are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe de altă parte, reclamanta este unic moștenitor(nepoată) al foștilor proprietari tabulari ai imobilului și soția care au dobândit imobilul notificat cu titlu de vânzare-cumpărare și de la care acesta a fost preluat în baza Decretului 92/1950.

Prin notificările nr. 265/2001 și 266/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură ori echivalent sau acordarea de despăgubiri.

Prin Hotărârea 7/2000 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 112/1995 au fost acordate despăgubiri în cuantum de 311.514.703 lei pentru imobilele din A,- și - - nr. 3. În ceea ce privește acest din urmă imobil, reclamanta a arătat că este posibilă restituirea în natură a apartamentelor nr. 2, 3, 4, 5 din edificat, pentru apartamentul nr. 1 solicitând să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent; pe cale de întâmpinare, Municipiul Aaa rătat că este de acord cu această solicitare.

Din raportul de expertiză extrajudiciară depus în cauză, instanța a reținut că suma de 312.602.000 primită de reclamantă actualizată cu indicele de inflație reprezintă în prezent 72627,87 lei iar valoarea de circulație a apartamentului nr. 1 ( ce nu poate fi restituit în natură, fiind vândut) este de 72099 lei, diferența fiind de 528,87 lei.

Cererea de predare către reclamantă a imobilului din A,--7 înscris în CF 65603 Aaf ost respinsă, câtă vreme imobilul nu a fost în proprietatea antecesorilor reclamantei și nu figurează pe lista imobilelor ce pot face obiect al restituirii în echivalent.

Pentru aceste considerente, reținând incidența disp. art. 24, 26 din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen pârâtul Municipiul A, prin Primar, care a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Arad, invocând disp. art. 297 al. 1 teza întâi Cod pr. civ.

Ca motiv de apel, pârâtul a invocat doar faptul că hotărârea a fost pronunțată în baza unei expertize extrajudiciare cu încălcarea principiului contradictorialității și fără ca instanța să se pronunțe motivat asupra utilității efectuării unei expertize judiciare, fiind încălcat, astfel, dreptul pârâtului la apărare și la un proces echitabil.

În drept au fost invocate disp. art. 282 și urm. Cod pr. civ.

Pe cale de întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apelului arătând, în esență, că apelantul invocă propria culpă pentru a obține recunoașterea unui drept procesual.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, văzând și disp. art. 295 alin. 1 Cod pr. civ. și limitele caracterului devolutiv al apelului, față de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

Pe calea apelului, pârâtul nu a contestat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 ci exclusiv eficiența dată de instanță unei expertize extrajudiciare și modalitatea în care instanța și-a însușit concluziile expertului.

În primul rând, instanța reține că disp. art. 297 al. 1 teza întâi Cod pr. civ. prevăd că desființarea cu trimitere se dispune în situația în care în mod greșit prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului.

Or, după cum rezultă din dispozitivul hotărârii atacate, pricina a fost soluționată pe fond. Pe de altă parte, afirmata soluționare cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității nu se încadrează în cazul de desființare prevăzut de norma legală invocată de pârât.

În continuare, este de observat că ulterior depunerii precizării de acțiune de către reclamantă, pentru termenul din 24.09.2008 (fila 141 dosar fond) pârâtul a depus note de ședință prin care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei și prematuritatea precizării de acțiune. Totodată, pârâtul a invederat că pentru dovedirea cuantumului actualizat al sumelor încasate în baza Legii nr. 112/1995, "petenta va trebui să solicite instanței efectuarea unei expertize judiciare" (fila 145 dosar fond).

O asemenea susținere nu echivalează, însă, cu o cerere în probațiune în sensul art. 115 pct. 3 Cod pr. civ. Pe de altă parte, nici la termenele ulterioare pârâtul nu a formulat o astfel de cerere de probațiune.

Nici la termenul din 04.03.2009 când instanța a acordat cuvântul în fond pârâtul nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare ci a arătat doar că "susține notele de ședință depuse" (fila 165 dosar fond).

În consecință, cum instanța nu a fost sesizată cu o cerere de probațiune legal formulată, sunt neîntemeiate susținerile apelantului privind nepronunțarea asupra acestei cereri și nemotivarea afirmatei respingeri a ei, astfel că, atât principiul contradictorialității cât și dreptul la apărare au fost respectate în cauză.

Nici criticile potrivit cu care raportul de expertiză extrajudiciară vizează suma actualizată până în luna decembrie 2007 în condițiile în care litigiul a fost soluționat la 11.03.2009 nu se constituie în motive de schimbare sau desființare a sentinței.

Aceasta pentru că expertul a avut în vedere, la data întocmirii raportului de expertiză (anul 2008), indicele de inflație corespunzător anului 2007; pe de altă parte, nici cu privire la acest aspect pârâtul nu a formulat în primă instanță o cerere de probațiune, conform celor mai sus arătate.

Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 246 Cod pr. civ. și văzând limitele în care a fost sesizată, instanța va respinge apelul declarat de Municipiul A prin Primarul Municipiului A, împotriva sentinței civile nr. 124/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Pe calea întâmpinării depuse, reclamanta a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cum la dosar nu s-a depus vreo dovadă în sensul art. 1169 cod civil cu privire la existența și cuantumul cheltuielilor pretinse, în baza art. 1169 Cod civil, art. 274 Cod pr. civ. instanța va respinge ca nedovedită cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de MUNICIPIUL A prin PRIMARUL MUNICIPIULUI A, cu sediul în A,-, jud. A, împotriva sentinței civile nr. 124/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul procedural ales în A,-,. 7 - la cabinet avocat -, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Respinge ca nedovedită cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Un exemplar se comunică părților:

Reclamantei

, cu domiciliul procedural ales în A,-,. 7 - la cabinet avocat -

MUNICIPIUL A prin PRIMARUL MUNICIPIULUI A, cu sediul în A,-, jud.

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A, idem

Red. -15.06.2009

Tehnored., 5 ex./23.05.2009

Tribunalul Arad, Judecător:

Președinte:Rujița Rambu
Judecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Timisoara