Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.153
Sedința publică din 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 620/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul apelant prin avocat și pârâții intimați prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului apelant a solicitat comunicarea întâmpinării, depusă prin serviciul Registratură la data de 17.06.2008, și amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării pentru reprezentantul reclamantului apelant, a respins cererea de amânare și a dispus emiterea unei adrese către Primarul municipiului cu privire la situația tuturor cauzelor în care Primăria și Primarul municipiului T se constituie părți în dosar, adresă prin care i se va aduce la cunoștință faptul că actele necesare soluționării cauzei se depun la data termenului de judecată și nu în termen util pentru a lua cunoștință de conținutul acestora, procedura fiind îngreunată de semnarea acestora, cu solicitarea de a lua măsuri pentru ca actele să ajungă în timp util, atrăgându-se atenția d-lui primar cu privire la importanța întâmpinării.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant, având cuvântul, a făcut referire la dispozițiile art. 4 din Decretul nr. 32/1954, potrivit cărora bunurile ce soții le au la data intrării în vigoare a Codului familiei devin comune sau proprii, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii criticate în sens obligării Primarului să dispună restituirea cotei de părți din imobilul în litigiu, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate, învederând că dispoziția Primarului Municipiului T este legală și temeinică.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.620/28.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr.2555/12.09.2007 emisă de Primarul municipiului T, în baza 10/2001-republicată, ca urmare a notificării formulate de către reclamant, care solicitase restituirea în natură a unei conte de din imobilul situate în T,-, evidențiat în CF 5548 T, nrt.top.12519.
Instanța de fond a constatat că imobilul revendicat pe procedura specială a 10/2001, situat în T,-, evidențiat în CF 5548 T, nrt.top.12519, a fost proprietatea defunctului și a soției acestuia, născută, în cote părți egale. Cota de parte a fost proprietatea personală a lui, dobândită prin moștenire, în timp ce cealaltă cotă de proprietate de din imobil a fost dobândită de soția acestuia, prin cumpărare, la data de 24.03.1935, sub durata căsătoriei.
Imobilul a fost naționalizat în anul 1956, în baza Decretului nr.92/1950, iar ulterior a fost apartamentat. Apartamentele nr.10 și 12 au fost înstrăinate în baza - către foștii chiriași Marca și, contractile de vânzare-cumpărare nefiind anulate până în present, în timp ce restul apartamentelor figurează în continuare în proprietatea Statului, fiind ocupate de chiriași, persoane fizice și persoane juridice.
Tribunalul a mai constatat că reclamantul a formulat notificare în termen, la data de 17.07.2001, prin care a solicitat restituirea în natură a întregului imobil, iar prin Dispoziția nr.2555/12.09.2007 s-a dispus restituirea în natură către reclamant, în calitate de persoană îndreptățită, a unei cote de parte din apartamentele nr.1,2,3,4,5,6,7,8,9,11,13,17 (faptic nr.14), 16 (faptic nr.15) și nr.1,2 și 3 din imobilul situat în T,-, evidențiat în CF 5548 T, nrt.top.12519, împreună cu terenul aferent acestor apartamente și în concordanță cu cota de 172 parte. Totodată, prin aceeași dispoziție, pentru apartamentele nr.10 și 12s-a propus acordarea de despăgubiri în cotă de, în condițiile Titlului VII din 247/2005.
În ceea ce privește calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, tribunalul a reținut că aceasta trebuie să fie analizată din perspective disp.art.3 alin.1 lit. a și art.4 alin.2 din 10/2001-republicată, în condițiile în care reclamantul este moștenitorul unuia dintre cei doi foști proprietari tabulari.
Raportat la acest aspect, instanța de fond a constatat că, potrivit cărții funciare, imobilul a fost proprietatea defuncților și a soției acestuia, născută, în părți egale, la momentul în care s-a operat preluarea abuzivă, adică în anul 1956.
Din certificatul de calitate de moștenitor prezentat de către reclamant, emis la data de 18.07.2002, s-a constatat că domnul are calitatea de moștenitor legal al defunctului, decedat la data de 26.0.31973, în calitate de nepot de unchi, pe linie paternă.
În aceeași ordine de idei, s-a constatat că reclamantul nu a prezentat dovezi din care să rezulte că ar fi și moștenitorul celuilalt coproprietar, respective a defunctei, născută, care a decedat ulterior soțului, respectiv la data de 04.07.1979. Astfel, nu se pune problema ca doamna să fi fost moștenită de soț și să opereze o retransmitere a cotei de proprietate din imobil către.
De aceea, tribunalul a concluzionat că reclamantului I se cuvine să preia doar o cotă de parte din imobil, respectiv o cotă identică cu dreptul de proprietate al antecesorului său -, pe care acesta o deținuse anterior naționalizării din 1956.
Tribunalul a mai reținut că deși contestatorul a solicitat aplicarea retroactivă a dispozițiilor Codului familiei, în privința celeilalte cote de parte din imobil, potrivit cu art.4 din 32/1954, respective în privința cotei de parte deținută în proprietate de către, care a re regim de bun comun întrucât a fost dobândit sub durata căsătoriei, totuși aceste reguli nu sunt incidente în cazul reclamantului întrucât acesta nu a făcut dovada regimului matrimonial căruia soțiii au înțeles să supună bunurile deținute în comun de fiecare dintre ei, în condițiile în care a achiziționat cealaltă cotă de parte în anul 1935.
Mai mult decât atât, a mai reținut tribunalul, a decedat ulterior soțului ei, astfel că nu se poate reține existența vreunui drept al reclamantului la măsuri reparatorii întrucât domnia sa nu este și moștenitorul defunctei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a I se atribui în natură unități locative determinate, tribunalul a concluzionat că acest lucru nu se poate realiza în acest moment, în raport cu prevederile 10/2001-republicată, care consacră regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, în forma în care se găseau acestea la momentul preluării. Iar în speță, imobilul ce a fost preluat de la antecesorul reclamatului se afla la acel moment în regim de coproprietate, cote de câte parte pentru fiecare soț, fără a fi individualizată material partea deținută de fiecare dintre aceștia, urmând ca ieșirea din indiviziune să fie realizată ulterior, în condițiile art.673/1 și urm pr.civ.
Tribunalul a constata că un argument suplimentar este oferit și de faptul că în cartea funciară nu s-a procedat la apartamentarea imobiulului, cid oar la o împărțire în fapt pe unități locative distincte, fiind necesară efectuarea unor expertise în vederea evaluării și determinarea unor unități locative independente.
În sfârșit, instanța de fond a mai constatat că apartamentele nr.10 și 12 au fot vândute chiriașilor în baza 112/1995, iar contractile de vânzare-cumpărare sunt în continuare valabile întrucât nu au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, astfel că față de disp.art.18 lit.c din --republicată, Primarul a procedat corect atunci când a propus acordarea de despăgubiri bănești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, susținând în principal faptul că instanța de fond a comis o eroare atunci când a refuzat să dispună retrocedarea în natură a unei cote de din întregul imobil.
În această ordine de idei, apelantul a susținut că o cotă de 1/2 parte din imobilul a fost bun propriu al antecesorului său - - dobândit de acesta cu titlu de moștenire, în timp ce cealaltă cotă de parte din imobil, dobândită de soția acestuia prin cumpărare în anul 1935 s-a transformat în bun comun în devălmășie, ca efect a adoptării Decretului nr.32/1954 de introducere a Codului familiei, și care la art.4 prevedea transformarea automată a bunurilor soților în bunuri comune, chiar dacă au fost achiziționate anterior anului 1954 și indiferent de existența sau inexistența unor regimuri matrimoniale în privința acelor bunuri.
Cu alte cuvinte, apelantul a susținut că în virtutea principiului comunității de bunuri, antecesorului reclamantului - i se mai cuvenea o cotă de din cota de ce a aparținut inițial soției acestuia -, începând din anul 1954, deci cu doi ani înainte de a opera naționalizarea. Mai exact, cota tabulară de parte na defunctei avea regim de bun comun în anul 1956, atunci când a intervenit naționalizarea.
Curtea, analizând apelul declarat de reclamant, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.296 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat.
Astfel, curtea va constata că singurul motiv de apel cu care a fost investită această instanță se axează pe controversa juridică privind dreptul reclamantului de a culege J din cota tabulară de parte din imobil ce a aparținut inițial doamnei, soția antecesorului reclamantului - defunctul, ca efect al intervenirii regimului comunității de bunuri, instituit în anul 1954.
Curtea va constata că această afirmație a reclamantului - appelant este corectă, în principiu, în sensul că această cotă de proprietate de parte dobândită prin cumpărare în anul 1935 de către soția domnului s-a convertit în bun comun, începând cu anul 1954, în raport cu disp.art.4 din Decretul nr.32/1954 și a avut acest regim și în anul 1956, la momentul naționalizării abuzive în baza 92/1950.
Însă, esențial din această perspectivă este regimul succesoral aplicabil în speță, în condițiile în care antecesorul reclamantului a decedat în anul 1973, anterior soției, care a decedat în anul 1979. În anul 1956, la momentul naționalizării, cota de 1/2 parte ce a aparținut inițial doamnei, cu titlu de bun propriu, prin cumpărare, avea regimul de bun comun în proprietate devălmașă, fără a fi identificate sau identificabile cotele părți indivize ale acestei jumătăți.
Regimul de bun comun în devălmășie al cotei de parte a încetat abia prin moartea domnului, survenită în anul 1973, iar partea devălmașă a acestuia din respectiva cotă de s-a transmis soției supraviețuitoare -, moștenitoare legală și rezervatară a defunctului ei soț, fiind astfel complet exclusă o retransmisie a succesiunii în sens invers, așa cum susține reclamantul - apelant, de la cel decedat ulterior, la cel decedat anterior. Or, cum reclamantul - apelant nu are și calitatea de moștenitor a defunctei, decedată în anul 1979, acesta nu poate justifica drepturi cu privire la cota de parte ce a aparținut acesteia, antecesorul apelantului predecedând în anul 1973.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.620/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 620/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 IUNIE 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
Se comunică:
Reclamant apelant:
- - T, Bv. nr.10,. D,. 5
Pârâții intimați:
-Primarul Municipiului T
-Consiliul Local al Municipiului T
RED.P/24.06.2008
DACT.S/2ex/24.06.2008
INST.FOND- - Tribunalul Timiș
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
