Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 154
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile nr. 1186/13 iunie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelant, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar chitanța -/02.10.2008 reprezentând dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 343 lei.
În ceea ce privește raportul de expertiză, arată că formulează obiecțiuni, depune la dosar cerere și notă cu 6 obiecțiuni, în 3 exemplare. Arată că expertul a făcut doar o pură afirmație când a arătat că primarul nu a făcut dovada preluării proprietății. La filele 7-8 din dosarul Tribunalului Iași se precizează că terenul se află în afara parcului și nu s-a făcut dovada preluării cu forme legale a suprafeței de teren ce a fost proprietatea mamei apelantului.
Instanța apreciază că nu este util a se reveni la expertul, având în vedere cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat precizează că apelantul, în calitatea lui de succesor, de descendent al unei persoane ce a fost expropriată în anul 1974, formulat cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, în termen util. Nimeni nu a contestat termenul formulării și nici persoana îndreptățită.
Susține că terenul din litigiu a fost proprietatea mamei apelantului, ca și alte proprietăți preluate printr-un act de expropriere, ulterior au fost demolate și construite blocuri pe și parcul din zona Podu.
Arată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, când o persoană solicită retrocedarea unei proprietăți nu aceasta trebuie să facă dovada susținerilor din dispoziția contestată ci primarul. Apelantul a susținut că imobilul proprietatea părinților săi teren de 245 mp cu construcția casă de locuit și anexe construite pe acest teren a fost preluat în mod abuziv, în 24 ore după preluare mama sa a fost mutată într-un bloc, apoi s-a demolat și nu s-a realizat ceea ce s-a pretins în actul de expropriere. Solicită a se avea în vedere încheierea de ședință de la fila 81 dosar fond în care instanța și-a dat seama că apelantul se găsește într-o situație deosebită în care finalitatea era câștigul de cauză acordat acestuia, în condițiile în care primarul nu a putut dovedi ceea ce apelantul a cerut în temeiul legii nr. 10/2001.S-a cerut primarului să demonstreze care sunt actele de înființare a parcului, eventual actele de expropriere, să demonstreze apartenența la domeniu public a acestui parc, care sunt limitele parcului.Reprezentantul primarului s-a obligat să prezinte documentele în acest sens.
Reprezentantul primarului a recunoscut în ședința publică din data de 14.02.2007 (fila 87 dosar fond) că nu se va găsi nici un alt document privind inventarul celor solicitate de instanță, la fila 88 dosar fond există un inventar al proprietăților care ar fi fost preluate abuziv în zona parcului, nu se va găsi strada -. Apelantul s-a întrebat cum este posibil să fie demolată casa părinților săi și să rămână în picioare construcția care era gard în gard cu locuința mamei lui și lipovenească.
Mai arată că, în cauză s-a administrat proba cu efectuarea unei expertize topo, apoi a fost refăcută lucrarea cu procedura legală de citare a părților.
Solicită a se aprecia că apelantul are dreptul la retrocedarea proprietății ce a aparținut mamei sale, a formulat cerere în acest sens în temeiul legii nr. 10/2001, nimeni nu a contestat că nu are dreptul legal de a-i fi retrocedată proprietatea. Consideră apărătorul că probele nu au fost corect interpretate și administrate la instanța de fond.
Solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1186/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, desființarea în tot a hotărârii. Depune la dosar copia chitanței nr. -/30.08.2007 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1700 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1186/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictor cu Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin dispoziția nr. 1898/9.06.2006 a Primarului Municipiului I emisă cu aplicarea prevederilor Legii 10/2001 s-a soluționat notificarea nr. 1296/N/2001 formulată de reclamantul, în sensul că s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 224. teren și pentru construcția demolată, motivat de imposibilitatea restituirii în natură, construcția fiind demolată iar terenul sistematizat, ocupat de parc.
Instanța a constatat că s-au aplicat prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv, s-au edificat construcții noi, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Sintagma "amenajări de utilitate publică" regăsită în cuprinsul prevederilor legale amintite, are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unei amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare, amenajări de spații verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini publice, piețe pietonale
Tribunalul reține din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing. (filele 69-73, 99-100 dosar) că terenul în litigiu situat în fosta- este amplasat în cadrul actualului parc Podu - strada - (schița anexă nr. 2 - fila 73).
În consecință instanța a apreciat că terenul în litigiu nu poate fi considerat "liber" în accepțiunea Legii nr. 10/2001, în mod corect dispunîndu-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent persoanei îndreptățite.
În ceea ce privește suprafața de teren pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, aceasta este de 224. întocmai cum s-a solicitat prin notificarea adresată de reclamant înregistrată sub nr. 1296/N/2001 (fila 29 dosar) și cu care autoarea reclamantului figurează înscrisă în matricola de clădiri a Sfatului Popular Oraș I nr. 87/1952 - secția financiară la poziția nr. 393 în- conform certificatului nr. 5992/31.05.1991 al Direcției Generale a Arhivelor Statului.
De asemenea, tribunalul a constatat neîntemeiată și cererea reclamantului de a se stabili valoarea de piață a imobilului demolat pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Aceasta întrucât prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 (lege de imediată aplicare situațiilor obiective) s-a modificat procedura administrativă de stabilire a cuantumului despăgubirilor în limita căruia se acordau măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilele imposibil de restituit în natură.
Forma republicată a Legii nr. 10/2001, reglementează pentru entitatea investită cu soluționarea notificării, și pentru instanța de judecată, competența de stabilire a calității de persoană îndreptățită și a existenței/nu a posibilității de restituire în natură a imobilelor și nicidecum cea de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari, etapă a procedurii administrative necontencioase care se realizează după procedura prevăzută de legea specială amintită mai sus.
Potrivit noilor reglementări, atât notificările soluționate prin emiterea unei dispoziții înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 în care s-au consemnat sume cât și notificările soluționate după această dată prin emiterea unei dispoziții cuprinzînd propunerea de acordare de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de acordare și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată - sunt înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, potrivit art. 26, alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată: dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, "să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Potrivit art. 16 alin. 5 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 se va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. 1 și 2, în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea "vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare", raport de evaluare în baza căruia Comisia Centrală va proceda "fie la emiterea deciziei reprezentînd titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare" (art. 16, alin. 7).
Persoana îndreptățită va putea să conteste această decizie în baza art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit căruia "deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor".
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul a respins cererea formulată de reclamant constatând că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
După expunerea situației de fapt, reclamantul a susținut că hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare.
Astfel, în opinia apelantului, instanța a preluat toate apărările pârâtului, ignorând ceea ce s-a statuat prin încheieri interlocutorii sau ceea ce a fost dovedit prin probele administrate în cauză.
A precizat apelantul că a făcut numeroase demersuri pentru a obține dovezi privind modul de preluare și regimul juridic al terenului în litigiu.
Instanța nu a tratat părțile din proces pe picior de egalitate. Deși din documentația depusă nu rezultă care sunt probele care atestau exproprierea sau înființarea, pe acest teren, a parcului, instanța a preluat toate susținerile pârâtului.
Instanța nu și-a exercitat rolul activ pentru a lămuri neconcordanța între inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public și schița depusă de reclamant.
Precizează apelantul că, potrivit schițelor întocmite de specialiștii topografi și a raportului de expertiză strada - nu a intrat în inventarul depus de pârât. Mai mult, din acea schiță reiese că s-ar regăsi pe amplasamentul actualului parc doar suprafața de teren pe care s-a aflat proprietatea.
Apelantul a mai susținut că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra următoarelor probe: adresa nr.14119/18.10.2002 emisă de, adresa Serviciului nr.1390/1.04.1991, adresa nr.17073/27.08.2003, adresa Primăriei I nr.52647/12.08.2002 și adresa din 1.04.2003.
Cu aceste înscrisuri apelantul susține că a dovedit atât dreptul de proprietate al reclamantului, în calitate de moștenitor, asupra terenului ce a aparținut mamei sale, în suprafață de 244. și nu de 224. cât și amplasamentul acestuia, respectiv faptul că spațiile verzi cuprinse în inventarul depus de pârât nu includ imobilul în litigiu.
În fine, apelantul a criticat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra naturii juridice a titlului statului.
Apelantul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, efectuarea unei cercetări locale, proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să identifice terenul în litigiu și să precizeze amplasamentul acestuia.
Instanța a respins ca nefiind utile proba testimonială și efectuarea unei cercetări locale și a administrat celelalte probe.
Examinând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat Dispoziția nr.1898/9.06.2006 emisă de pârât, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 244. pe vechiul amplasament, respectiv în I,-.
Instanța reține că prin Dispoziția nr.1898/9.06.2006 emisă de Primarul Municipiului I s-a respins cererea de restituire în natură a terenului și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale motivat de faptul că terenul este ocupat în prezent de parcul Podu-.
În prezenta cauză se contestă atât întinderea dreptului reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, respectiv faptul recunoașterii dreptului de proprietate doar cu privire la suprafața de 224. în loc de suprafața de 244. cât și modalitatea de despăgubire.
În ceea ce privește primul aspect, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că dispoziția contestată, referitoare la întinderea de 224. este legală.
Trecând peste faptul că prin notificare reclamantul a precizat suprafața terenului ca fiind de 224. (fila 29 dosar fond) Curtea observă că autoarea reclamantului a dobândit în proprietate, la data de 7.03.1939, prin cumpărare,J din imobilul compus din "circa 485. teren"(fila 32 dosar fond) și nu suprafața de 244. cum susține reclamantul. Coroborând acest înscris cu certificatul eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului nr.5992/31.05.1991, aflat la fila 39 dosar fond, din care rezultă că numita, autoarea reclamantului, figurează înscrisă în matricola de terenuri și clădiri, cu suprafața de 224. situată în-, Curtea constată că aceasta este suprafața de teren pentru care reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii, apelantul neputând dobândi prin succesiune o suprafață de teren mai mare decât cea deținută de autoarea sa.
Instanța va respinge ca fiind nefondată critica apelantului privitoare la încălcarea dreptului său la apărare.
Verificând dosarul de fond atașat, Curtea reține că reclamantul a avut posibilitatea de a lua la cunoștință de întâmpinarea și documentația depusă de pârât și totodată de a administra probele solicitate, care au fost încuviințate în totalitate de către instanța de fond. Astfel, prin încheierea din 8 noiembrie 2006, instanța a admis proba cu înscrisuri precum și efectuarea unei expertize topometrice. De asemenea, instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamant la expertiza tehnică de specialitate efectuată la cererea sa, solicitând expertului să răspundă până la termenul din 16.05.2007.
Faptul că, în urma administrării acestor probe, instanța a reținut netemeinicia acțiunii, însușindu-și punctul de vedere al pârâtului, potrivit cu care terenul se află amplasat în perimetrul parcului, nu are în niciun caz semnificația încălcării acestui drept, cum greșit susține apelantul.
În ceea ce privește considerentele hotărârii, Curtea constată că ele cuprind atât motivele de fapt cât și cele de drept ce au condus instanța la adoptarea soluției. Instanța de fond a analizat atât critica referitoare la întinderea dreptului de proprietate al reclamantului, cât și pe cea referitoare la amplasamentul terenului, făcând referire atât la probele administrate în cauză, cât și la dispozițiile legale relevante, respectiv la prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Adresele pretins a fi ignorate de către instanța de fond (14119/2002, 1390/1991, 17073/2003, 52647/2002 și adresa din 1.04.2003, aflate la filele 56, 58, 55, 54 și 53 dosar de fond) nu sunt utile cauzei întrucât fac referire la lipsa actelor de expropriere din arhivele instituțiilor emitente, ori în cauză s-a recunoscut calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, fiind supuse dezbaterii contradictorii a părților doar aspectele privind întinderea dreptului și amplasamentul terenului. Întrucât însă toate aceste înscrisuri nu fac referire nici la limitele suprafeței de teren deținute de și nici la locul situării acesteia nu poate fi primită susținerea apelantului potrivit căreia aceste înscrisuri fac dovada că mama sa a deținut suprafața de 244. care nu se regăsește în inventarul spațiilor verzi depus de pârâtă.
În ceea ce privește amplasamentul terenului, Curtea reține, din raportul de expertiză întocmit de expertul în apel (filele 73-75 dosar) că acesta se regăsește în amplasamentul actual al parcului Podu- și nu în afara limitelor acestuia, cum a susținut reclamantul.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus, confirmată de ambele expertize efectuate în cauză, la fond (expertiza ) și în apel, Curtea constată că terenul în litigiu nu este liber în accepțiunea Legii nr.10/2001 pentru a fi restituit în natură, cum corect a reținut instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Instanța reține că pentru a determina suprafețele de teren libere legiuitorul a avut în vedere identificarea eventualelor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, definind, prin art.10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 sintagma de amenajări de utilitate publică ca având în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume: căi de comunicație, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice și altele.
Întrucât pe locul fostei proprietăți a fost amenajat parcul Podu-, instanța nu poate primi susținerile apelantului potrivit cărora terenul poate fi restituit în natură.
Curtea nu poate primi nici critica referitoare la lipsa rolului activ al primei instanțe motivată de nelămurirea pretinselor neconcordanțe dintre inventarul bunurilor aparținând domeniului public și schița depusă de reclamant la termenul din 13.06.2007. Aceasta deoarece, pe de o parte, schița invocată de reclamant, întocmită de SC PROIECT, a fost transmisă de către instanță expertului pentru a răspunde la obiecțiuni, iar pe de altă parte inventarul invocat se referă în termeni generali la întreaga suprafață de 13234. reprezentând spații verzi, în interiorul căreia experții au plasat terenul revendicat.
În ceea ce privește pretinsa vecinătate a terenului revendicat cu imobilul construit și neconstruit din-, invocată de apelant în argumentarea amplasării acestuia în afara parcului amenajat, Curtea va respinge această susținere ca nefondată, expertiza concluzionând fără echivoc inexistența acestei vecinătăți (fila 20 dosar apel).
Nici critica privind nepronunțarea instanței de fond asupra naturii juridice a titlului statului nu poate fi primită, în cauză nefiind contestată preluarea abuzivă a imobilului de către stat, ci doar posibilitatea restituirii lui în natură.
Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiat apelul formulat de reclamant, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă să păstreze hotărârea apelată ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de - împotriva sentinței civile nr.1186/13 iunie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
05.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Viorica Olariu
