Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 16

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Spânu

JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu

Grefier: - - -

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în C,- ( fostă- ), județ D, împotriva sentinței civile nr. 320 de la 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții SC " " SA C, cu sediul în C,-, județ D, ASOCIAȚIA PANIFICAȚIE D, cu sediul în C,-, județ D, cu chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,- - 11, având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat reprezentând apelanta reclamantă și avocat reprezentând intimatul pârât SC " " SA C, lipsind intimata pârâtă ASOCIAȚIA PANIFICAȚIE D, intimata chemată în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Avocat a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială nr. - seria - O/27.01.2010 și chitanța nr. 179 /27.01.2010 reprezentând onorariu asistență juridică.

Avocat a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială nr. 92013/27.01.2010 și întâmpinare ce a fost comunicată apelantei reclamante, prin apărător.

Avocat a luat cunoștință de conținutul întâmpinării în ședința publică.

Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat, reprezentând apelanta reclamantă, a susținut oral motivele de apel în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probatorii.

A susținut că temeiul juridic al acțiunii l-au constituit prevederile art. 21 din 10/2001 republicată, dar s-a făcut trimitere și la decizia nr. XX din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Avocat reprezentând intimatul pârât SC " " SA Cap us concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A susținut că SC SA a emis Dispoziția nr. 222/2006 pe care a și comunicat-o părților adverse și care nu a fost contestată. La emiterea acestei dispoziții au fost respectate dispozițiile art. 25 din 10/2001, SC SA pronunțându-se motivat asupra cererii de restituire în natură ce face obiectul notificărilor 19/N/2002, respectiv 20/N/2002.

Cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX/2007, a susținut că partea pe care o reprezintă nu a contestat această decizie dimpotrivă, în executarea acesteia s-a emis dispoziția.

A mai susținut că restituirea în natură nu este posibilă întrucât, pe de o parte SC SA era o instituție integral privatizată la data intrării în vigoare a 10/2001, iar pe de altă parte terenul revendicat nu este liber.

CURTEA:

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC " " SA C, ASOCIAȚIA PANIFICAȚIE D să se constate că este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenurile în suprafață de 209 și 207 mp situate în C,-, să se dispună restituirea în natură a acestora, iar în cazul în care nu se pot restitui în tot sau în parte, să fie obligate pârâtele la stabilirea de măsuri reparatorii, precum și la întocmirea documentației necesare acordării măsurilor reparatorii și înaintarea sa către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilele a căror restituire o solicită au aparținut tatălui său, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5850/1945, și au fost expropriate prin nr. 603/1965 și 537/1972.

A mai arătat că prin sentința civilă nr. 1408/2005 pronunțată de Tribunalul Dolj au fost obligate pârâtele din prezenta cauză să emită decizie motivată privind dosarele de notificare prin care a solicitat restituirea acestor imobile, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că acestea au calitate de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, iar decizia nr. 222/2006 emisă în timpul acestui din urmă proces este ineficientă, întrucât această decizie a fost avută în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea recursului.

Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta nu a atacat dispoziția nr. 222/2006, iar pe fond să se constate că restituirea în natură a imobilelor solicitate nu este posibilă.

A depus și o cerere de chemare în garanție a AVAS B, motivat de faptul că această instituție răspunde pentru evicțiune, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

La termenul de judecată din 28.05.2009 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a AVAS B, care a depus întâmpinare la data de 17.06.2009 prin care a solicitat nulitatea cererii de chemare în garanție, întrucât nu s-a motivat în drept această cerere, a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj - Secția civilă, competentă să soluționeze cererea fiind Tribunalul București - Secția comercială, excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, excepția lipsei calității procesuale active a SC SA C, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în garanție.

Prin sentința civilă 320 din 8 octombrie 2009 Tribunalului Doljs -a respins acțiunea ca inadmisibilă și s-a respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 222/2006 emisă de către pârâtele SC SA și Asociația și Panificație D s-a stabilit că imobilele ce fac obiectul prezentei cauze nu se pot restitui în natură, întrucât nu sunt libere, fiind edificată pe ele actuala Fabrică de pâine, iar pentru măsuri reparatorii competența aparține APAPS, actual AVAS B, respectându-se astfel procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Această dispoziție a intrat în circuitul civil prin comunicarea ei inclusiv reclamantei, nu a fost anulată ori revocată, astfel încât conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 produce efecte juridice. S-a concluzionat că nu pot fi analizate cererile de restituire a terenului liber și cea privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru primul capăt de cerere pârâtele pronunțându-se în sensul imposibilității restituirii în natură, iar pentru cealaltă declinându-si competența în favoarea AVAS

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, motivând că tribunalul a ignorat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile 1408/2005, prin care pârâtele au fost obligate să emită decizia cu privire la notificările înaintate de reclamantă, în temeiul art. 20 din legea 10/2001. S-a susținut că nu produce efecte juridice dispoziția 222/2006 prin care pârâta SC SA și-a declinat competența către AVAS și că aceasta are un conținut identic cu dispoziția 5300/2004 care a fost anulată de instanțe.

S-a arătat că dispoziția 222/2006 era emisă la data când ÎCCJ a soluționat recursul împotriva sentinței 1408/2005 și dacă ar fi considerat că respectiva dispoziție soluționează fondul cauzei, ar fi respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.

S-a invocat și incidența deciziei XX din 19.03.2007 a ÎCCJ.

Pentru termenul din 28.01.2010 pârâta SC SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

Apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv presupuse parcurgerea unei proceduri speciale, prevăzută de legea 10/2001, care debutează, potrivit art. 22 din lege, prin notificarea persoanei juridice deținătoare a bunului.

Art. 25 din legea 10/2001 stabilește obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile, prin dispoziție motivată sau decizie, asupra cererii de restituire în natură, stabilind calitatea celui ce a înaintat notificarea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, precum și natura măsurilor reparatorii. În ipoteza în care decizia se emite după intrarea în vigoare a legii 247/2005 și nu se dispune restituirea în natură, dosarul este înaintat Comisiei Centrale, urmând ca aceasta să evalueze imobilul și să stabilească valoarea despăgubirilor.

Prin decizia XX din 19 martie 2007, pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respinge a cererilor de restituire în natură a imobilelor, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În speță, notificările nr. 19/2002 și 20/2002 adresate de reclamantă au fost înaintate de Primăria Municipiului C către SC SA spre soluționare, prin dispozițiile nr. 9688/20.11.2003 și nr. 6669/16.07.2003. La rândul său, pârâta a înaintat notificările către AVAS, prin dispoziția 552/2004, considerând că aceasta este instituția publică implicată în privatizare și are obligația de a răspunde cererii reclamantei.

Această ultimă dispoziție a fost atacată de reclamantă iar prin sentința civilă 1408 din 21 septembrie 2005 Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia 156 din 20 februarie 2006 Curții de APEL CRAIOVA și irevocabilă prin decizia 7420 din 25 septembrie 2006 ÎCCJ au fost obligate pârâtele să emită decizie motivată privind notificările înaintate de reclamantă.

Pârâta SC SA a emis dispoziția 222 din 13 martie 2006 prin care a stabilit că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură și că obligația de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent revine AVAS, conform art. 27 din legea 10/2001, comunicând acestei instituții actele care priveau dosarul reclamantei. Practica, pârâta a reluat conținutul dispoziției 554/2004.

Tribunalul a considerat în mod greșit că a fost executată obligația de a răspunde notificării prin emiterea dispoziției 222/2006, încălcând astfel puterea lucrului judecat de care se bucură hotărârile judecătorești pronunțate anterior și care trebuiau puse în executare.

Pârâta a răspuns doar parțial notificărilor, în sensul că a respins cererea de restituire în natură, dar nu a stabilit dacă reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii și dacă sunt aplicabile prevederile Titlului VII din legea 247/2005, practic nefiind recunoscut un drept rezultând din aplicarea legii 10/2001.

În lipsa unui răspuns al unității deținătoare, competentă potrivit legii, instanța este obligată să soluționeze pe fond cererea, în raport de cele dispuse prin Decizia XX/ 2007 ÎCCJ.

Ca urmare, acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă, cauza fiind greșit soluționată în temeiul unei excepții, deoarece instanța trebuia să constate că notificarea a fost soluționată doar parțial. Reclamanta a solicitat direct instanței să constate că este persoană îndreptățită, instanța având competența de a se pronunța, indiferent dacă obligația de a răspunde notificării aparținea pârâtelor sau chematei în garanție.

Constatând că în mod eronat nu s-a intrat în cercetarea fondului, iar excepția avută în vedere de tribunal nu este întemeiată, potrivit art. 297 alin. 1 se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat reclamanta, cu domiciliul în C,- ( fostă- ), județ D, împotriva sentinței civile nr. 320 de la 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții SC " " SA C, cu sediul în C,-, județ D, ASOCIAȚIA PANIFICAȚIE D, cu sediul în C,-, județ D, cu chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,- - 11.

Desființează sentința civilă nr. 320 de la 08 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red./tehnored. GI

6ex/29.01.2010

Jud fond

Președinte:Dan Spânu
Judecători:Dan Spânu, Gabriela Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Craiova