Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 161/
Ședința publică din 23 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: --- -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de reclamanții, domiciliată în B,-,.40,.D,.121, sector 1, domiciliat în B,-,.29,.2,.62, sector 3 și de pârâtul ORAȘUL -PRIN PRIMAR, cu sediul în, strada - lui, nr.306, județul V, împotriva sentinței civile nr.1138 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în, strada - lui, nr.306, județul
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelurilor s-au desfășurat în ședința publică din data de 16 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, 23 2009, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, rin p. cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr.983/2005, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Orașul și Primarul Orașului, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr.644/29.10.2004, emisă de primarul orașului, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite în calitatea lor de beneficiari ai Legii nr.10/2001, stabilirea drepturilor pentru imobilul ce a aparținut autorului comun, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului Gh., decedat la data de 26.05.1991, în calitate de nepoți de frate, iar calitatea lor de moștenitori a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr.2185/1992. Autorul lor a deținut anterior în proprietate un imobil compus din 1500. teren și o casă de locuit cu o suprafață construită de circa 150. din care 15. terasă, imobil ce a fost preluat abuziv de către stat. În anul 1950, imobilul a trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului de naționalizare nr.92/1950, iar, după naționalizare, acesta a fost folosit ca locuință de serviciu. Ulterior construcția a fost demolată.
Dispoziția nr.644/29.10.2004 stabilește despăgubiri mult inferioare față de valoarea reală a imobilului, motiv pentru care s-a solicitat anularea acesteia și stabilirea drepturilor cuvenite pentru imobilul ce intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Reclamanții au precizat și completat cererea, la fila 30 din dosar, în sensul ca, la capătul 2, să se stabilească drepturile bănești ce li se cuvin pentru imobilul ce a aparținut autorului lor. S-a formulat, de asemenea, un nou capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâților să soluționeze notificarea lor și în ceea ce privește solicitarea de a li se atribui o altă suprafață de teren pe raza localității, în locul celei care a aparținut autorului lor, pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Prin sentința civilă nr.237/18.04.2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.983/2005, a fost respinsă ca nefondată contestația, cu motivarea că instanța de judecată nu poate obliga la plata unor despăgubiri bănești pentru imobilul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii, mai mari decât cele stabilite prin dispoziția emisă, deoarece instanța se pronunță doar cu privire la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și nu asupra cuantumului acestor măsuri.
Evaluarea despăgubirilor bănești se poate realiza la nivelul Comisiei centrale de evaluare, iar stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor nu are temei legal.
S-a reținut, de asemenea, că reclamanții au posibilitatea să urmeze procedura specială - art.40 din Legea nr.10/2001 - instituită de lege cu privire la cuantumul despăgubirilor bănești pe care urmează să le primească pentru imobilul în litigiu.
Prin decizia civilă nr.14/A/18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.237 din 18 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.983/2006, a fost desființată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Vâlcea.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, prin modul de soluționare al cauzei, prima instanță a încălcat principiul dreptului de apărare.
Astfel, dosarul a avut un prim termen de judecată la data de 5.04.2005, când s-a amânat soluționarea pricinii la data de 26.04.2005, pentru ca apărătorul ales al reclamanților să ia cunoștință despre întâmpinarea depusă la dosar de către pârâți; la termenul din data de 18.04.2006, instanța nu a analizat în nici un mod cererea de repunere pe rol, deși se impunea acest lucru, în sensul clarificării temeiului juridic al măsurii suspendării și al existenței sau inexistenței împrejurărilor care au determinat această măsură; pentru termenul de judecată din data de 18.04.2006, apărătorul ales al reclamanților a formulat o cerere de amânare a cauzei, întrucât la acest termen se afla în imposibilitate de a se prezenta în instanță, fiind angajat în alt dosar al Înaltei Curți de Casație și Justiție (60), însă instanța, în mod cu totul nejustificat, fără nici o motivare, a respins cererea de amânare, încălcând astfel principiul dreptului de apărare, drept care este consacrat prin art.24 din Constituția României și garantat în tot cursul procesului; instanța a încălcat și prevederile art.156 alin.2 Cod procedură civilă, care o obligau, în situația în care a respins cererea pentru lipsă de apărare, să amâne pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Prima instanță a respins acțiunea în baza unei excepții, reținând că nu instanța poate stabili cuantumul despăgubirilor, ci Comisia centrală de evaluare, fără a avea însă în vedere data emiterii deciziei contestate și data formulării contestației, date ce sunt anterioare modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005; anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, în temeiul dispozițiilor art.31-36 din Legea nr.10/2001, instanța putea stabili valoarea de circulație a imobilului, în raport cu care, ulterior, să fie acordate despăgubirile.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1138 din 18 decembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis în parte cererea formulată de reclamanții și, astfel cum a fost precizată, a anulat în parte dispoziția nr. 644/29.10.2004, emisă de Primarul Orașului, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor calculate în favoarea reclamanților și a stabilit drepturile ce li se cuvin acestora pentru imobilul ce a aparținut autorului lor, Gh., decedat la data de 26.05.1991, la suma totală de 271.451 lei, din care: 101.451 lei pentru terenul în suprafață de 1000. și 170.000 lei pentru casa cu 3 camere și dependințe situată pe terenul menționat.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere din precizarea de la fila 30 dosar, referitor la obligarea pârâților să soluționeze notificarea lor și în ceea ce privește solicitarea de a li se atribui o altă suprafață de teren pe raza localității în locul celei care a aparținut autorului lor, pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă și au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin notificarea nr.71/17.07.2001, trimisă inițial Prefecturii Județului V și redirecționată de aceasta către Primăria Orașului, reclamanții și au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.10 și art.33 din Legea nr.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de la unchiul lor Gh., născut la 7 octombrie 1908, decedat la data de 26 mai 1991, imobil ce a fost situat în, pe fostul bulevard - -, actualmente - lui, nr.559 și compus din construcție - casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1500.
Dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra imobilelor solicitate a fost făcută cu actul de donațiune din anul 1946 (fila 10 din dosarul atașat nr.514/2004), dovada preluării abuzive a bunurilor a fost făcută cu anexa la Decretul de naționalizare nr.92/1950, iar dovada calității de moștenitor a reclamanților rezultă din certificatul de moștenitor nr.2185/24 1992, aspecte necontestate de pârâți.
Prin dispoziția nr.644/20.10.2004, emisă de Primarul orașului, s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1000. și s-a oferit persoanelor îndreptățite suma de 882.047.000 lei (ROL), în limita căreia urmau a fi acordate măsuri reparatorii constând în: titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
În ceea ce privește însă, valoarea bunurilor ce urmează a fi restituite prin echivalent, prin decizia civilă nr.14/A/18 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, s-a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru instanța de rejudecare, că, fiind vorba de o dispoziție emisă anterior modificării Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, instanța de judecată are îndatorirea de a stabili, în baza unor expertize tehnice, care este valoarea de circulație a imobilelor ce fac obiectul pricinii, în situația în care se contestă această valoare.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit în apel d e expertul, necontestat de părți, a rezultat că valoarea de circulație a terenului în litigiu este de 101.451 lei (RON), dacă suprafața acestuia ar fi considerată de 1000. și de 154/712 lei (RON), dacă suprafața luată în considerare ar fi de 1525.
De asemenea, din raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării de către expertul, rezultă că valoarea casei de locuit, cu 3 camere, cu suprafața construită de 105. din care 10. cerdac, demolată, situată pe amplasamentul Hotelului, în -,- (fost bulevardul - -) este de 170.000 lei (RON).
Așa cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.568/22 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.514/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr.4000/18 aprilie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 și 8 și art.33 din Legea nr.10/2001, imobilele naționalizate prin Decretul nr.92/1950 fiind considerate preluate în mod abuziv.
S-a mai reținut că, pe de o parte, dispoziția a fost dată în mod corect de Primarul orașului, iar pe de altă parte, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, iar nu în bani.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în mod corect Primarul orașului a stabilit că măsurile reparatorii vor consta în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, iar nu în bani, așa cum solicită reclamanții.
Este adevărat, a reținut tribunalul, că în cuprinsul deciziei nr.4000/18 aprilie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, se face vorbire de posibilitatea reclamanților de a obține despăgubiri bănești, însă, pe de o parte, instanța a atins această problemă numai tangențial, nefiind învestită cu soluționarea acestei probleme, iar pe de altă parte, nu ne aflăm în ipoteza reglementată de art.24 din Legea nr.10/2001, astfel cum era el în vigoare la momentul emiterii deciziei (actualul art.26 din Legea nr.10/2001), construcția nefiind deținută de pârâți, ci demolată.
În al treilea rând, s-a reținut că suprafața terenului pentru care se vor acorda despăgubiri în echivalent trebuie să fie determinată prin raportare la singurul act care o menționează, respectiv actul de donațiune din anul 1946, aflat la fila 10 dosarului nr.514/2004 al Tribunalului Vâlcea. Acesta menționează că terenul donat lui Gh. are o suprafață de circa 1.000. dar precizează și lungimile a două laturi: latura de la răsărit, de 15,57. și latura de la miază noapte, de 98.
Considerând că terenul avea formă de dreptunghi, reclamanții au solicitat măsuri reparatorii pentru suprafața de 1.500. (1.525. astfel cum a fost calculată de expertul ).
Instanța nu a putut reține însă, că terenul ar fi avut această ultimă suprafață, pentru două motive: suprafața terenului este menționată în chiar cuprinsul actului ca fiind de 1.000. iar nu de 1.500. și că nu există niciun fel de mențiune în act sau alte dovezi din care să rezulte că terenul avea formă de dreptunghi și aceleași dimensiuni și pe celelalte două laturi, pentru a fi îndreptățiți să considerăm că suprafața trebuie să fie determinată prin înmulțirea lățimii cu lungimea.
Pentru aceste argumente, instanța a apreciat că, în mod corect, măsurile reparatorii au fost dispuse, prin dispoziția atacată, numai pentru suprafața de 1000. iar nu pentru suprafața de 1.500 sau 1.525.
În fine, instanța a apreciat că acordarea, în compensare, a unui alt teren pe raza localității nu este posibilă, întrucât nu s-a făcut dovada existenței, pe raza localității, a unor astfel de terenuri libere. De altfel, apărătorul reclamanților a precizat că nici nu mai insistă în acest ultim capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, precum și pârâtul Orașul, prin primar.
În motivarea apelului formulat, reclamanții au susținut că prima instanță, în mod greșit a stabilit despăgubiri numai pentru o suprafață de teren de 1.000. și nu pentru 1.500. reținând, din cuprinsul actului de donație din anul 1946, doar o suprafață de circa 1.000, iar nu de 1500 mp, astfel cum aceasta a fost identificată și evaluată de ing. (121 dosar fond).
Instanța de judecată trebuia să țină seama de suprafața de 1.500, rezultată din cuprinsul actului de proprietate, întrucât părțile care au tranzacționat la acea vreme au ținut să precizeze expres care este deschiderea terenului și care este adâncimea, și, în aceste circumstanțe, în lipsa unor alte dovezi, care nu s-ar fi putut găsi decât la pârâtă (eventual un plan cadastral anterior anului 1950) nu s-ar putea reține că e vorba despre o suprafață de 1.000. A reține doar suprafața de 1.000. înseamnă a înlătura în mod nejustificat mențiunile din actul de proprietate cu privire la dimensiunile terenului.
Prin urmare, reclamanții au solicitat a se ține seama de raportul de expertiză, în varianta în care se reține că autorul lor a deținut un teren de circa 1500. și să se stabilească valoarea despăgubirilor la 154.712,77 lei, în funcție de această suprafață.
Prin apelul său, pârâtul Orașul - prin Primar, a susținut că, în speță, Comisia Locală de Aplicarea Legii nr.10/2001 nu are calitatea prevăzută de lege pentru a stabili cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia fiind în mod greșit soluționată de instanța de fond.
La termenul de judecată din data de 9 martie 2009, Curtea a admis apelanților-reclamanți și proba cu expertiză tehnică prin care a dispus să se determine întinderea terenului în litigiu și configurația acestuia, având în vedere și vecinătatea proprietății numiților și G, ce nu a fost afectată de sistematizare și să verifice, în eventualele cărți cadastrale anterioare anilor 1950, întinderea suprafeței de teren și amplasamentul acesteia.
La termenul de judecată din data de 22 iunie 2009, instanța a încuviințat apelanților-reclamanți cererea de completare a raportului de expertiză, în sensul stabilirii valorii suprafeței de teren identificate.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, precum și probatoriul administrat în apel, Curtea constată că apelul reclamanților este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelul pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin notificarea nr.71/17.07.2001, trimisă inițial Prefecturii Județului V și redirecționată de aceasta către Primăria Orașului, reclamanții și au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.10 și art.33 din Legea nr.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de la unchiul lor Gh., născut la 7 octombrie 1908 și decedat la data de 26 mai 1991, situat în, pe fostul bulevard - -, actualmente - lui, nr.559 compus din construcție - casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1.500 mp.
Dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra imobilelor solicitate a fost făcută cu actul de donațiune din anul 1946 (fila 10 din dosarul atașat nr.514/2004), dovada preluării abuzive a bunurilor o constituie anexa la Decretul de naționalizare nr.92/1950, iar dovada calității de moștenitor a reclamanților rezultă din certificatul de moștenitor nr.2185/24 1992.
Prin dispoziția nr.644/20.10.2004, emisă de Primarul orașului, s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului casă de locuit și teren aferent, în suprafață de 1.000 mp. se ridică la suma de 882.047.000 lei (ROL), în limita căreia s-au propus acordarea de măsuri reparatorii constând în: titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Instanța de fond a admis în parte contestația formulată de reclamanți și a anulat în parte dispoziția în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor calculate acestora în calitate de beneficiari ai Legii nr.10/2001, stabilind drepturile ce li se cuvin pentru imobilul ce a aparținut autorului lor Gh., decedat la data de 26.05.1991, la suma totală de 271.451 lei din care 101.451 lei pentru terenul în suprafață de 1.000 mp. și 170.000 lei pentru casa cu trei camere și dependințe situată pe terenul menționat.
Pentru a aprecia în acest sens, instanța de fond a reținut că, deși reclamanții au solicitat măsuri reparatorii pentru suprafața de 1.500 mp. nu se poate considera că terenul ar fi avut această ultimă suprafață, întrucât, în chiar cuprinsul actului de proprietate se face referire doar la 1.000 mp. și nu la 1.500 mp. neexistând nici un fel de mențiune în act sau alte dovezi din care să rezulte că terenul avea altă formă și alte dimensiuni.
În apel însă, expertul desemnat de instanță a efectuat lucrarea tehnică de specialitate topografie, iar terenul lotului nr.1 solicitat în cauză de reclamanți, conform actului de donație din 12.09.1946, a fost identificat, măsurat și calculat ca având suprafața de 1.514 mp. cu vecinii: la și - moștenitori și, la - b-dul - -, actual str. - lui, iar la - lotul nr.2 - Gh.Gh.-stabilit printr-o altă expertiză conform planurilor din 8.08.1953.
Pentru a determina cu certitudine suprafața terenului, expertul a avut în vedere faptul că lotul nr.5 - Gh. nu a fost afectat de detalii de sistematizare, casa există, iar gardul către vecinul acesteia, prezent la expertiză, nu a suferit modificări, astfel că, pe toate laturile au existat limite bine determinate în teren, respectiv elemente vechi de hotar, în raport de care este posibilă evidențierea suprafeței reale a terenului( a se vedea filele 343-346 dosar apel).
Concluzia lucrării de specialitate efectuată în apel fiind aceeași cu concluzia lucrării de specialitate întocmită la instanța de fond în ceea ce privește suprafața terenului constatată în fapt, pe baza mențiunilor din actul vechi de proprietate privitoare la laturi(prin înmulțire cărora se determină de fapt suprafațe unui teren) și vecinătăți, Curtea urmează a lua act de aceasta și, admițând apelul reclamanților, va schimba în parte sentința, în sensul că va stabili drepturile ce li se cuvin reclamanților pentru terenul în suprafață de 1.500 mp. în loc de 1.000 mp. în valoare de 154.712,74 lei, valoare stabilită prin raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, cu privire la care apelanții au achiesat prin chiar cererea de apel.
Curtea nu va avea în vedere valoarea suprafeței de teren stabilită de către expert, în apel, la suma de 837.242 lei, considerând că principiul disponibilității procesuale se aplică și în fața instanțelor de control judiciar ordinar, iar această critică, privind valoarea terenului nu a fost adusă sentinței prin apelul declarat de reclamanți, ci dimpotrivă, aceștia au solicitat admiterea apelului în ceea ce privește suprafața solicitată prin notificare, de aproximativ 1500 de mp. la valoarea stabilită de către instanța de fond.
În ceea ce privește apelul formulat de Primarul Orașului, acesta este nefondat, instanța de fond determinând în mod corect, față de data emiterii deciziei contestate și data formulării contestației, ambele anterioare modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, cuantumul măsurilor reparatorii ce se vor acorda.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, în temeiul dispozițiilor art.31-36 din Legea nr.10/2001, instanța putea stabili valoarea de circulație a imobilului, în raport cu care, ulterior, se acordau despăgubirile.
Prin urmare, în situația în care se contestă această valoare, instanța are îndatorirea de a stabili, pe bază de probe care este valoarea reală de circulație a imobilelor ce fac obiectul pricinii, iar după stabilirea acestei valori, Comisia Centrală de Evaluare urmează va concluziona cu privire la cuantumul despăgubirilor.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.1138 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, va schimba în parte sentința în sensul că va stabili drepturile ce li se cuvin reclamanților pentru un teren în suprafață de 1.500. în loc de 1.000. în valoare de 154.712,74 lei.
Va menține în rest sentința.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Orașul - prin Primar, și, în baza art.274 Cod procedură civilă îl va obliga pe apelantul-pârât Orașul să plătească apelantului-reclamant suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu expert), potrivit chitanțelor de la filele 328 și 384 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, domiciliată în B,-,.40,.D,.121, sector 1 și, domiciliat în B,-,.29,.2,.62, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1138 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în,-, județul
Schimbă în parte sentința în sensul că stabilește drepturile ce li se cuvin reclamanților pentru un teren în suprafață de 1.500. în loc de 1.000. în valoare de 154.712,74 lei.
Menține în rest sentința.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul ORAȘUL - prin Primar, cu sediul în, strada - lui, nr.306, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul-pârât Orașul să plătească apelantului-reclamant suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. /16.12.2009
/GM/8 ex.
Jud. fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
