Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în C,. Nouă, str. -,. 200 E 2,. 11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 380 din 05 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. în format vechi 2150/CIV/2005), în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă, lipsind intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
La interpelarea instanței, apelanta reclamantă a precizat că a formulat o nouă notificare în anul 2006.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a arătat că o notificare a fost formulată și de fostul soț al apelantei reclamante.
A solicitat suplimentarea probatoriului prin: proba cu înscrisuri, din care să rezulte situația reală a terenului, respectiv expertize extrajudiciare; precum și prin proba cu o nouă expertiză tehnică, dat fiind faptul că terenul în litigiu nu a fost corect identificat.
S-a susținut că nu s-a răspuns la obiecțiunile formulate, nefiind identificată suprafața de 190. din cei 533. planșele expertizelor nu se coroborează, iar expertul desemnat în dosarul de fond nu a avut în vedere la realizarea lucrării și înscrisurile depuse de părți.
Astfel, s-a făcut o greșită identificare a terenului, avându-se în vedere de către expert două expertize privind vecinii de la și N, nu și pe cei de la și nu s-a avut în vedere faptul că înscrisul sub semnătură privată invocat drept titlu se menționează la terenul nu se învecinează doar cu, ci și cu alte persoane.
A depus expertiză extrajudiciară, efectuată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, privind pe unul dintre vecinii terenului în litigiu, dosar care nu a fost soluționat irevocabil
A mai solicitat și proba cu martori, vecini ai terenului, pentru a se determina poziționarea suprafeței solicitate.
Curtea a respins cererea de suplimentare a probatoriului prin probele cu înscrisuri, expertiză tehnică și testimonială, considerând că nu sunt utile cauzei.
A considerat că expertiza tehnică extrajudiciară depusă la acest termen nu este relevantă, întrucât hotărârea pronunțată în dosarul nr- nu este irevocabilă.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că nu s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 533. așa cum a fost menționată în chitanța sub semnătură privată. Din această suprafață, a fost expropriată suprafața de 190. aferentă construcției.
A arătat că notificarea a fost formulată înaintea modificării Legii nr. 10/2001, când se putea face dovada dreptului de proprietate prin orice mijloc de probă.
A mai arătat că nu s-a identificat în mod corect terenul. Expertul nu a putut identifica acest teren, iar expertul a interpretat în mod greșit actele de proprietate. Terenul nu se învecinează în partea de N doar cu, nici în actul de proprietate al vecinului nefiind făcută vreo mențiune că s-ar învecina în partea de V cu. Expertul nu putea să identifice terenul pe baza expertizelor tehnice efectuate în alte dosare și care sunt contestate chiar de beneficiarii acestora.
A pus concluzii de admitere a apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 20.04.2005, a contestat oferta făcută de Primăria Municipiului C privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, solicitând restituirea suprafeței de teren de 190 mp, situată pe- din C, susținând că suma de 258.000.000 lei oferită ca măsuri reparatorii pentru terenul preluat de stat este foarte mică, iar terenul este liber.
La data de 28.06.2005, reclamanta a depus o precizare de acțiune, solicitând obligarea Consiliului Local C și a Primarului Municipiului C să emită dispoziție privind restituirea în natură au alte măsuri reparatorii pentru terenul situat pe-, sub sancțiunea unor daune cominatorii pe zi de întârziere.
La 3.05.2006, reclamanta a arătat că s-a emis Dispoziția nr. 7116/29. 03. 2006, prin care i s-a respins cererea pentru restituirea în natură a terenului și a precizat acțiunea ca fiind contestație împotriva acestei dispoziții.
La 26.07.2006 reclamanta a mai depus o precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să solicite restituirea suprafeței de 533 mp, care a fost dobândită prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 29 iunie 1975 precum și despăgubiri pentru case demolate.
Prin sentința civilă 380 din 5 decembrie 2008 Tribunalului Doljs -a admis în parte contestația precizată, s-a respins cererea privind anularea Dispoziției nr.7116/2006 emisă de pârâți și restituirea suprafeței de 533mp teren.
S-a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul-construcție compus din două camere, bucătărie, sală, pivniță descris în procesul-verbal de preluare din 10 02 1980.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea 268/N/2001, adresată primarului Municipiului C, reclamanta a solicitat restituirea unui teren în suprafața de 190 mp, precum și a unei case compuse din două camere, bucătărie, sală, pivniță, situată pe-. Aceeași suprafață a fost solicitată și prin cererea adresată primarului la 24.10. 2002.
Prin Decretul nr. 78/1979 a fost expropriată de la reclamantă și soțul său, suprafața de 190 mp, aceeași suprafață fiind prevăzută și în procesul verbal de preluare din 10. 02. 1980 și în procesul verbal de evaluare și acordare a despăgubirilor din 26. 04. 1979.
Prin Dispoziția 7116/2006 reclamantei i s-a recunoscut îndreptățirea la măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru o suprafață de 190 mp.
Tribunalul a constatat că reclamanta nu are acte doveditoare ale proprietății, întinderea dreptului său de proprietate cu privire la suprafața de teren pretinsă nu poate fi mai mare de 190 mp, cât este prevăzut în actul normativ de preluare și actele de autoritate privind punerea în aplicare a măsurii preluării.
S-a arătat că actul sub semnătură privată încheiat în anul 1975, invocat de reclamantă drept act doveditor al proprietății, este un antecontract de vânzare - cumpărare, care nu este translativ de proprietate și nu face dovada dreptului de proprietate al autoarei, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, reclamanta nici nu a solicitat prin notificarea adresată primăriei o suprafață mai mare de 190 mp, iar terenul fiind ocupat de utilități publice, nu se poate dispune restituirea acestuia in natură, ci măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul acestora urmând să fie stabilit de Comisia Centrală din cadrul ANRP.
Instanța a apreciat întemeiată cererea prin care s-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată, compusă din două camere, bucătărie, sală, pivniță, imobil care este descris în procesul verbal de preluare din 10. 02. 1980, considerându-se că în temeiul art. 11 alin 5 din Legea 10/2001 se impune acordarea de despăgubiri și pentru acest imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, motivând că instanța nu a observat faptul că reclamanta a formulat o nouă notificare după intrarea în vigoare a legii 247/2005, care a repus persoanele îndreptățite în termen pentru introducerea unor noi notificări, astfel că nu a fost corect analizată acțiunea modificatoare. S-a arătat că dispoziția 7116/2006 a fost emisă ca urmare a repunerii în termen a reclamantei.
Apelanta a susținut că a dovedit prin actul sub semnătură privată că la data apariției decretului de naționalizare era posesoarea unei suprafețe de 533. teren și întreaga suprafață a trecut în proprietatea statului, nu numai 190. Apelanta a invocat hotărârea judecătorească prin care vânzătorul a fost obligat să-i restituie suma de bani reprezentând diferența între valoarea întregului teren și valoarea terenului preluat de stat, fiind instituit și un drept de retenție în favoarea reclamantei.
S-a dat ca exemplu situația vecinilor reclamantei, și, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață dovedită prin înscris sub semnătură privată, iar în cazul reclamantei nu s-a considerat că actul prezentat era translativ de proprietate.
S-au criticat concluziile raportului de expertiză, arătându-se că nu a fost corect identificat terenul, că lucrarea nu a fost efectuată în prezența reclamantei, că greșit nu s-a încuviințat proba cu martori și cercetarea locală pentru a se dovedi amplasamentul real al terenului.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Reclamanta a adresat primăriei notificarea nr. 268/2001, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 190. și construcția demolată, imobile preluate de stat prin expropriere, conform Decretului 78/1979.
Fostul soț al reclamantei, coproprietar al imobilului în litigiu, a formulat cererea nr. 15092/22.02.2006 către primărie, invederând că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei și că el nu a formulat notificare la apariția legii 10/2001.
La rândul său, reclamanta formulat cererea cu nr. 40919/24.10.2002, precizând cuantumul măsurilor reparatorii pe care le solicită, însă nu modificat notificarea inițială în ceea ce privește identificarea terenului și mărimea suprafeței acestuia.
Inițial, primăria a emis Dispoziția 4594/19.03.2003, înaintând dosarul către prefectură cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, aplicând dispozițiile art. 36 din legea 10/2001, în forma în vigoare la data respectivă. După modificarea legii, competența de a soluționa notificarea nu a mai aparținut prefecturii, astfel că entitatea inițial investită a emis Dispoziția 7116/ 29.03.2006, în cuprinsul căreia s-a făcut referire expresă la notificarea din anul 2001, iar nu la cererea adresată în anul 2006.
Potrivit art. 22 din legea 10/2001, persoanele îndreptățite în sensul art. 3 și 4 din lege aveau posibilitatea de a formula notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de stat în termen de un an de la apariția legii, adică până la 14.02.2002.
Legea 247/2005 nu a adus modificări acestui termen și nici nu a operat o repunere în termenul de adresare a notificărilor, așa cum susține reclamanta, modificările aduse legii 10/2001 privind, în special, procedura de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii, nicidecum termenul de adresare a notificărilor.
Așadar, tribunalul a reținut corect că notificarea fost formulată pentru suprafața de 190. și pentru construcție, iar nu pentru 533. Art. 22 alin 2 din legea 10/2001 impune ca notificarea să cuprindă elementele de identificare ale imobilului, adică inclusiv amplasamentul acestuia, prin adresă și componența ( teren, suprafață, construcție).
Unitatea investită soluționat notificarea în limitele investirii sale, având în vedere și suprafața care rezultă din toate actele de preluare de către stat, stabilind măsuri reparatorii pentru 190. teren.
Reclamanta pretinde în mod greșit că a avut calitatea de proprietar al suprafeței de 533., cu privire la care a încheiat la 29.06.1975 un înscris sub semnătură privată. Valoarea juridică a acestui înscris este aceea a unui antecontract de vânzare cumpărare, care nu are efect translativ al dreptului de proprietate, ci dădea dreptul reclamantei și soțului său, în calitate de beneficiari cumpărători, de a cere încheierea în viitor a actului autentic.
Anterior apariției decretului 78/1979, reclamanta și soțul său au promovat împotriva promitenților vânzători o acțiune pentru rezoluțiunea antecontractului, admisă prin sentința civilă 5331 din 8 mai 1979 Judecătoriei Craiova. Ca efect al acestei hotărâri judecătorești, s-a desființat convenția, reclamanta a renunțat benevol la dreptul de a cere perfectarea unui contract de vânzare cumpărare iar dreptul de retenție ce a fost recunoscut până la achitarea sumei de 35 000 lei nu conferă dreptul de proprietate și nici chiar pe cel de a poseda imobilul.
În atare condiții, reclamanta nu este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii pentru suprafața de 533. întrucât nu avea calitatea de proprietar anterior preluării de către stat, calitate cerută de art. 3 din legea 10/2001.
În condițiile art. 23 din legea 10/2001 și art. 23.1 din HG -, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică. Normele metodologice enumeră printre acestea și actul sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950, în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri.
Din conținutul acestor texte rezultă cu claritate că actul sub semnătură privată încheiat de reclamantă în anul 1975, cu privire la care s-a dispus rezoluțiunea, nu constituie înscris doveditor al proprietății, simplul fapt al folosirii imobilului până la data exproprierii nefiind de natură a crea în patrimoniul reclamantei un drept de proprietate.
Cât timp reclamantei i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 190. și pentru construcție, în propria cale de atac nu i se poate înrăutăți situația, fiind în acest sens prev. art. 296
Critica privind efectuarea expertizei în lipsa reclamantei nu poate fi primită, întrucât reclamanta avea obligația de a învedera primei instanțe la primul termen după depunerea lucrării faptul că nu a fost convocată de expert în condițiile art. 208 Deși lucrarea a fost depusă la 26.09.2008 iar la termenul din 17 octombrie 2008 reclamanta a depus concluzii față de expertiză, s-au criticat doar aspecte de fond, fără a se susține că reclamanta nu a participat la măsurători sau nu a fost convocată.
De altfel, procesul verbal întocmit de expert cu ocazia efectuării expertizei a fost semnat de reclamantă, ceea ce face dovada că aceasta a fost prezentă la identificarea terenului de către expert.
Faptul că instanța nu a încuviințat administrarea unor probe suplimentare, cu martori sau cercetare locală, pentru a stabili amplasamentul terenului așa cum susține reclamanta nu atrage nelegalitatea sau netemeinicia sentinței, deoarece potrivit art. 167 probele se încuviințează numai dacă sunt apreciate de instanță ca fiind utile, concludente și pertinente iar probele solicitate nu erau utile.
Expertul a avut în vedere la identificarea terenului vecinătățile înscrise în actele prezentate de reclamantă, respectiv înscrisuri sub semnătură privată din anul 1971 și 1975, precum și actele depuse la primărie la soluționarea notificării pentru restituirea terenului din-, contract de vânzare cumpărare privind dobândirea terenului din-. S-a concluzionat că terenul dobândit în anul 1971 se afla între străzile - - și (-), potrivit vecinătăților din înscris iar reclamanta și fostul său soț au dobândit parcela dinspre sud, care se învecina cu imobilul din-, aflat în posesia numitei. S-a avut astfel în vedere poziționarea terenului prin raportare la situația terenurilor învecinate, inclusiv cel al vecinilor despre care se face vorbire în motivele de apel, constatându-se că o parte din terenul acestui vecin a rămas liber, fiind posibilă retrocedarea. Parcela aflată în continuare este ocupată de bulevardul, trotuar și alei de trecere, ca și terenul solicitat de reclamantă.
Susținerile reclamantei privind greșita identificare a terenului sunt nefondate, deoarece expertul a avut corect în vedere că terenul în litigiu se află în partea de sud a celui din-, așa cum rezultă din înscrierea vecinătăților în actele reclamantei, iar nu în partea de nord.
Apreciind criticile ca nefondate, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, apelul se va respinge ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C,str. -,. Nouă, bloc 200 E 2,.11,în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUN. C și PRIMĂRIA MUN. C, cu sediul în C, str. - nr. 7, județul D, împotriva sentinței civile nr. 380 din 5 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored GI
5ex/26.05.2009
Jud fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
