Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 164
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, sect. 1, str. -, nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 88 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, cu domiciliul în Tg. J,-, jud. G, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta petentă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că apelanta petentă a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea apelului, întrucât țara din care intimata a fost returnată și-a exprimat dorința ca aceasta să nu mai intre pe teritoriul său.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea formulată la data de 26 martie 2009, petenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Danemarca pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru intimata.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Danemarca la data de 10.03.2009 în baza Acordului de readmisie, ratificat prin Legea nr.66/2000, încheiat de România cu această țară.
S-a făcut trimitere la dispozițiile art.5 și 38 din Legea Nr.48/2005 și art.2 din Protocolul Adițional nr.4 al O, precizându-se că în procesul verbal întocmit în punctul de trecere al frontierei, se afirmă că intimata vindea când a fost reținută de poliția daneză în urma unui control de rutină, fiind returnată în România.
Prin decizia civilă 88 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Gorjs -a respins cererea.
Tribunalul a reținut că intimata a fost returnată din Danemarca având în vedere procesul verbal încheiat la data de 10.03 2009, potrivit căruia intimata a ieșit legal din țară în data de 15.12.2008, a tranzitat Ungaria, Austria, iar pe teritoriul danez a vândut până în data de 06.03 2009, când a fost reținută de poliția din Danemarca.
S-a arătat că dispozițiile Legii nr.248/2005 trebuie analizate în contextul legislației europene și a directivei 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, pentru cetățenii Uniunii și membri familiilor acestora, în raport de care cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de maxim 3 luni fără nici o condiție sau altă formalitate, cu excepția cerinței de a poseda o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.
În speță, pârâta a ieșit din țară legal, deținând un pașaport valabil, iar șederea sa în Danemarca nu a fost dovedită că a fost pentru o perioadă mai mare de 3 luni, având în vedere că a tranzitat și alte state, membre În plus motivul returnării nu este clar evidențiat de actele depuse la dosar, faptul că intimata vindea pe teritoriul danez putând fi interpretat și în sensul că intimata își asigura resursele de subzistență, fără a deveni o pentru statul respectiv.
Art.2 din Protocolul Adițional nr.4 al O, al cărui conținut l-a menționat petenta în cererea sa prevede situațiile de excepție pentru care se limitează exercitarea dreptului la liberă circulație iar statul membru UE pe al cărui teritoriu se află cetățeanul altui stat membru trebuie să asigure sprijinul pentru intrarea în concordanță a acestuia cu legislația internă și prevederile comunitare, respectiv să acorde toate facilitățile pentru a obține vizele necesare care să le confere legalitatea deplină a șederii și după expirarea celor 3 luni, în intervalul cărora nu se cer alte formalității în afara unui pașaport sau carte de identitate valabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, arătând că sunt incidente dispoz. art. 38 lit. a din legea 248/2005 potrivit cărora se poate restrânge dreptul la liberă circulație al cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea. Această măsură se înscrie în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 35 din Constituție și a făcut obiectul controlului Curții Constituționale, prin deciziile 855/28.11.2006, nr. 901/5.12.2006. Legea 248/205 asigură implementarea prevederilor constituționale și ale art. 29 din Declarația Universală a drepturilor omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art. 2 din Protocolul nr. 4 la CEDO.
Apelanta a arătat că dreptul la liberă circulație nu este unul absolut, că poate face obiectul unor restrângeri care sunt justificate de interesul public și că cetățenii români au obligația stabilită prin art. 5 din legea 248/2005 de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul unui stat.
S-a criticat soluția instanței care a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a dispune măsura restrângerii dreptului pârâtei la liberă circulație și nu s-au luat în considerație cele prevăzute în procesul verbal întocmit la punctul de trecere a frontierei.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Art.38 din legea 248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate dintr- altă țară în baza unui acord de readmisie, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, potrivit art. 148 alin.2 și 4 din Constituție.
Această prioritate este instituită și prin art. 10 din Tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile, chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice așa cum sunt formulate.
Examinând prevederile legii 248/2005, se constată că pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate ( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene), este suficient ca acesta să fi fost returnat dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește, expres și limitativ, doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la circulație pentru pârâtă este justificată de faptul că aceasta a vândut pe teritoriul statului danez.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene (Hotărârea Rutili, din 28.10.1975, Hotărârea Bouchereau, din 27.10.1977 și Hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretare, măsurile luate în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38 trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, pentru a fi justificate, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În pronunțarea hotărârii preliminare din 10.07.2008, în procedura MAI- Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din CE de Tribunalul Dâmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din directiva 2004/38 nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În speță, condițiile mai sus enunțate nu sunt incidente. Simplul fapt că pârâta nu se afla în derularea unui contract de muncă nu duce la concluzia că prezența sa pe teritoriul statului danez constituie o amenințare la adresa siguranței publice a acestui stat. În aceste condiții, măsura ce se solicită a fi luată nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație de care se bucură toți cetățenii Uniunii.
Față de dispozițiile comunitare arătate, sunt nefondate referirile făcute de apelant la dispozițiile constituționale, cât timp legea internă, la care trimite norma legii fundamentale, nu este în concordanță cu norma comunitară.
Aceeași concluzie se desprinde și din interpretarea art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO.
Tribunalul a apreciat corect că nu sunt incidente prevederile art. 27 din directiva nr. 2004/38/CE, și prin urmare, nu se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație pentru pârâtă.
Apreciind că dispozițiile legale arătate au fost corect aplicate, în temeiul art. 296, cod pr. Civ. se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul formulat de petenta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în str. - nr. 29 sect. 1 împotriva sentinței civile nr. 88 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în Tg. J,-, jud.G, -.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
4ex/21.05.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
