Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.165
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de contestatorii, domiciliată în P, str.-, nr. 20, Cod poștal -, Județ P, decedat pe parcursul procesului, fiind continuat de, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P și, cu domiciliul ales în P, str. -, nr. 20, Cod poștal -, Județ P și de intimata - -, cu sediul în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței civile nr. 1664 pronunțată la 18 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova.
scutite de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantele-contestatoare asistată de avocat din Baroul Prahova, reprezentată de același avocat, apelantul-contestator personal și asistat de același avocat și apelanta-intimată - - reprezentată de avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul prezent personal declară că își însușește apelul declarat de defunctul, precum și confirmă mandatului avocatului.
Avocat pentru apelanta intimată depune la dosar un set de acte în copie xerox, respectiv sentința nr.488/2003 a Tribunalului Prahova, trei rapoarte de expertiză tehnică extrajudiciare, sentința civilă nr.34/2005 a Tribunalului Prahova, două ordine de plată, adresa nr.413/2005 a BEJ și planșe foto și arată că nu a putut obține actele privind structura acționariatului societății intimate dar se obligă să facă demersuri personal pentru depunerea acestora.
Avocat având cuvântul pentru apelanții contestatori, referitor la actele noi depuse la dosar, arată că acestea mai există la dosar, a luat cunoștință de planșele foto depuse și deci nu reprezintă acte noi.
Cu privire la actele privind structura acționariatului societății intimate în situația în care se amână cauza solicită a fi abilitați apelanții pentru a face demersuri în vederea depunerii acestora la dosar.
.//.
Curtea, din oficiu, invocă un motiv de nulitate de ordine publică, faptul că s-au aplicat greșit dispoz. art.50 din Legea 10/2001, instanța de fond nepronunțându-se pe fondul cererii reconvenționale.
Avocat având cuvântul pentru apelanta intimata - - declară că achiesează pe acest motiv de nulitate de ordine publică, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru judecarea pe fond a cererii reconvenționale, care era formulată în temeiul dispoz.10/2001 și nu trebuia timbrată.
Avocat având cuvântul pentru apelanții contestatori solicită respingerea motivului de nulitate de ordine publică, dat fiind faptul că la momentul când instanța a pus în vedere intimatei să timbreze cererea reconvențională, aceasta nu a contestat acest lucru și mai mult decât atât intimata nu a formulat apel și sub acest aspect.
Solicită respingerea excepției ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- la Tribunalul Prahova, contestatorii, și, în contradictoriu cu intimata - -, au solicitat anularea Dispoziției nr. 507/19.06.2006 emisă de intimată și obligarea acesteia să restituie, în natură, imobilul construcții și teren, în suprafață de 4 ha și 3569 mp, situat în comuna,. P-Câmpina.
În motivarea contestației s- arătat că sunt succesorii defunctului care, în baza actului de vânzare autentificat sub nr. 1490/1922, transcris sub nr. 4752/1922, dobândit în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în comuna,.P-Câmpina, județul P, compus din teren în suprafață de 43.569 mp și 3 corpuri de clădire constând în casă de locuit, magazii și garaj.
Se mai arată că imobilul trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 83/1949, actul de preluare fiind ineficient pentru că statul nu deținea un titlu valabil, motivat de faptul că proprietarul său era beneficiarul unei excepții instituită chiar de actul normativ care constituit temeiul preluării.
Contestatorii au mai susținut că decizia emisă de intimată este abuzivă și le prejudiciază grav drepturile legitime ale acestora pentru că au dreptul și calitatea de a pretinde restituirea în natură imobilului care trecut în proprietatea statului.
Au menționat contestatorii că obiect al actului de vânzare cumpărare din 17 iunie 1922 l- constituit doar locuința unifamilială, cu toate dependințele aflate pe terenul de 4 ha și 3569 mp, situată pe Șoseaua Națională P- Câmpina, iar dintr- simplă examinare acestor acte se poate observa că nu era vorba de un sau de exploatare agricolă, în sensul Decretului nr. 83/1949, ci doar de casă mai mare din mediul rural, cumpărata pentru
acoperi nevoile de locuit potrivit cu starea materială și componența familiei autorului reclamanților. În aceste condiții, autorului contestatorilor nu îi erau aplicabile prevederile Decretului nr. 83/1949, susțin contestatorii, pentru ca el să fie deposedat de bunul ce îi aparținea.
Au susținut contestatorii că, la momentul apariției legilor fondului funciar, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și cu privire la terenul în litigiu, dar cererea fost respinsă cu motivarea că terenul nu face obiectul acestor legi și, mai mult, intimata susținut că terenul nu face obiect al legii fondului funciar, situație în care și putut obține certificat de atestare dreptului de proprietate pe acest teren.
Contestatorii au mai arătat că s- susținut în cuprinsul dispoziției contestate că imobilul suferit asemenea transformări încât este unul cu totul nou, dar atâta timp cât statul nu are titlu valabil imobilul trebuie să le fie restituit.
Intimata formulat întâmpinare și cerere reconvențională potrivit art.115-119 pr.civilă.
Prin întâmpinare solicitat respingerea acțiunii contestatorilor ca neîntemeiată întrucât preluarea imobilului s- făcut cu titlu valabil fiind incidente dispozițiile art.2 lit. din Legea nr. 10/2001.
Intimata a arătat că, potrivit Decretului-Lege nr.83/1949, treceau în proprietatea statului exploatările agricole moșierești, cu întregul inventar al acestora, imobilul la data preluării făcând parte dintr- exploatație agricolă.
A mai menționat intimata, că pe parcursul celor 50 de ani de la data preluării imobilului de către stat, construcțiile inițiale au suferit modificări structurale, extinderi care l-au transformat într-un imobil nou, în prezent imobilul având suprafață construită mult extinsă față de cea inițială, fiind, de fapt, un imobil nou față de cel preluat, ca urmare transformărilor radicale suferite.
A mai arătat intimata că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură deoarece, conform art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, preluarea fiind făcută în temeiul Decretului-Lege nr. 83/1949.
Intimata a mai susținut că art.39 din Legea nr.18/1991 prevede că persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului-Lege nr. 83/1949, precum și al oricăror acte normative de expropriere s-au moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului.
Prin cererea reconvențională, intimata a solicitat obligarea contestatorilor să achite contravaloarea îmbunătățirilor, extinderilor, modificărilor efectuate la construcțiile preluate și contravaloarea construcțiilor noi, care au fost edificate de autoarea sa - fostul, devenit IAS P, de la care au preluat patrimoniul în cuprinsul căruia se află și imobilul în discuție, cât și de fost asociat în participațiune - SRL căruia i- achitat în întregime contravaloarea lucrărilor de amenajare efectuate.
.//.
S-a solicitat de intimată să se acorde un drept de retenție până la achitarea integrală de către contestatori contravalorii îmbunătățirilor efectuate
la imobilul preluat, sumelor plătite de aceasta pentru îmbunătățirile și construcțiile noi edificate.
Contestatorii au formulat întâmpinare la cererea reconvențională intimatei, prin care au arătat că imobilul preluat în urma Decretului nr. 83/1949 nu era un sau exploatare agricolă, ci doar casă mai mare cu toate dependințele necesare în mediul rural, cumpărată pentru acoperi nevoile de locuit potrivit cu starea materială și componenta familiei autorului contestatorilor.
Au susținut contestatorii, că dispozițiile art.21 alin.1, fost 20 alin.1 din Legea nr. 10/2001, se referă la imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare prezentei legi de regie autonomă, societate sau companie națională, iar art.2 arată că prevederile alin. 1 sunt aplicabile și în cazul în care statul este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare imobilului cărui restituire în natură este cerută.
Au menționat contestatorii că imobilul este preluat abuziv indiferent că fost preluat cu sau fără titlu, iar la data intrării în vigoare legii statul era acționar pentru că societatea implicată în privatizarea intimatei vândut pachetul de acțiuni pe care- deținea la - - la data de 11.06.2002 prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 48/2002, aceasta însemnând că oricum intimata se încadrează în categoria societăților comerciale privatizate la care face referire art.21 alin.1 și 2 (fost 20 alin.1 și 2) din Legea nr. 10/2001, fiind obligată să se conformeze obligației de restituire în natură.
Cu privire la lucrările efectuate la imobil, se arată că, atâta timp cât dat fiind lipsa titlului valabil al statului, imobilul trebuie restituit reclamanților în calitatea lor de proprietari ai terenului, aceștia fiind și proprietarii tuturor construcțiilor aflate pe acesta.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1664 din 18 decembrie 2007, a admis în parte contestația formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimata - -, a dispus anularea în parte a Dispoziției nr.507/19.06.2006 emisă de intimată, fiind obligată intimata să restituie contestatorilor construcțiile aflate pe terenul situat în comuna, județul P, identificate potrivit expertizei construcții întocmită de expert.
Prin aceeași sentință s-a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta - -, ca netimbrată, fiind obligată intimata să plătească contestatoarelor 3500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin notificările înregistrate sub nr. 11/22.05.2001, nr. 899/25.09.2001 și nr. 1687/28.09.2001, contestatorii au solicitat intimatei restituirea în natură a imobilului situat pe
.//.
raza comunei Păulesti, județul P, Șoseaua Națională P-Câmpina, compus din teren de 4 ha și 3569 mp și construcțiile situate pe acest teren.
S-a mai reținut că prin Dispoziția nr.507/19.06.2006 intimata a dispus respingerea cererii formulată de către contestatori cu motivarea că aceștia au
dreptul la măsuri reparatorii în echivalent ce se propun de instituția publică care efectuat privatizarea respectiv Ministerul Agriculturii-
De asemenea, instanța de apel a reținut că petenții sunt succesorii defunctului, care dobândit în proprietate imobilul situat în comuna Păulesti, județul prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1490/1922 și transcris sub nr. 4752/1922, imobil care fost preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949.
Totodată, instanța a reținut că din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert rezultă că imobilul reprezentat de construcție este compus din corp A-care în prezent este părăsit și supus degradării rapide, din Corp B-construcție ce se află într-un grad avansat de degradare și Corp
S-a mai arătat de către instanța de apel că din raportul de expertiză reiese că la corpul de clădire s-au executat lucrări de reparații și îmbunătățiri, dar în prezent o mare parte din lucrările de instalații au fost demontate, iar la clădirea corp fost atașată încăpere. Expertul a arătat în lucrarea sa că la imobilul în litigiu au fost făcute mai multe lucrări de extindere, completări, finisări, dar transformări mai ample suferit numai corpul A, însă cu toate acestea, nu se poate spune că imobilul este unul nou față de cel preluat în anul 1949.
Tribunalul Prahovaa mai arătat că imobilul fost preluat abuziv în urma Decretului nr. 83/1949 iar la data intrării în vigoare a legii statul era acționar, vânzarea pachetului de acțiuni de către societatea implicată în privatizare realizându-se la data de 11.06.2002 prin contractul de vânzare de acțiuni nr. 48/2002.
S-a mai reținut că intimata, la data intrării în vigoare legii, deținea în patrimoniul său imobilul, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație care sunt deținute la data intrării în vigoare prezentei legi -14.02.2001- de societate sau companie națională, societate comercială la care statul este acționar sau asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură.
Contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite potrivit art.3 din Legea nr. 10/2001 cu privire la restituirea în natură imobilului situat în comuna, județul P, reprezentat de construcția compusă din 3 corpuri, imobil deținut în prezent de societatea intimată, identificat potrivit expertizei .
A apreciat instanța de fond că nu poate fi avută în vedere susținerea intimatei că potrivit legii -art.27 alin.1- imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate nu se restituie în natură, persoanele îndreptățite având
.//.
dreptul numai la despăgubiri, întrucât la data intrării în vigoare legii imobilul era deținut de aceasta iar statul era acționar, fiind aplicabile dispozițiile art.20 alin.1.
Cu privire la terenul ce face obiectul litigiului, în suprafață de 43.569 mp, tribunalul a constatat că nu poate face obiectul Legii nr.10/2001 modificată, având în vedere că acesta fost preluat prin Decretul -Lege nr. 83/1949, iar potrivit art.39 din Legea nr. 18/1991 persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului-Lege nr.83/1999, precum și al oricăror acte normative de expropriere sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a apreciat că, în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar.
Referitor la cererea reconvențională a intimatei prin care s-au formulat pretenții proprii împotriva contestatorilor, tribunalul a anulat-o ca netimbrată având în vedere că, potrivit art.20 din Legea nr.146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii, iar intimata nu s- conformat obligațiilor legale de depune taxa judiciară de timbru în funcție de valoarea pretențiilor, deși i- fost acordat termen în acest sens, fiind amânată pronunțarea șapte zile.
Împotriva sentinței au formulat apel contestatorii, și și intimata - -.
Contestatorii, și au criticat sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că Tribunalul Prahova nu s-a pronunțat cu privire la nevalabilitatea preluării de către stat a imobilului în litigiu, deși au invocat că asupra lui nu se putea extinde măsura exproprierii, iar instanțele investite cu astfel de cereri au competența să analizeze modalitatea în care s-a făcut trecerea în proprietatea statului.
Au mai susținut apelanții-contestatori că prin intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, legiuitorul a înțeles să dea posibilitatea celor vătămați de a pune în discuție situațiile legate de drepturilor lor, impunând în acest sens o singură condiție, respectiv aceea că bunurile ce fac obiect al acțiunii să fi fost preluate în mod abuziv de stat. Însă, potrivit art. 2 din actul normativ, se face distincție după cum imobilul a fost preluat, sau nu, cu titlu valabil întrucât efectele juridice sunt diferite.
Totodată, apelanții-contestatori au arătat că prin prezentul demers judiciar au solicitat a se stabili că bunul fost preluat fără titlu valabil de către stat, însă instanța a ignorat să cerceteze acest aspect.
În continuare, contestatorii au arătat că din actele și lucrările dosarului a rezultat, ce certitudine, faptul că autorului lor nu îi erau aplicabile prevederile Decretului nr. 83/1949 pentru ca el să fie deposedat de bunul ce îi aparținea, iar atât
.//.
timp cât preluarea s-a făcut fără titlu valabil, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 39 din Legea nr. 18/1991 care privesc terenurile agricole trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului-Lege nr. 83/1949.
Contestatorii au mai arătat că la momentul apariției Legii 18/1991, a Legii 169/1997 și a Legii 1/2000 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul in litigiu, dar cererea le- fost respinsă de autoritatea administrativă locală, tocmai cu motivarea că terenul nu face obiectul acestor legi. Mai mult, chiar
intimata a susținut că terenul nu face obiect al legilor fondului funciar, situație în considerarea căreia a și putut obține certificat de atestare a dreptului de proprietate pe acest teren.
Au apreciat contestatorii că respingerea cererii de restituire în natură a terenului este greșită cât timp este vorba de un teren aferent construcțiilor, iar situația juridică a fost tranșată cu mult anterior apariției Legii nr. 10/2001.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se dispune obligarea intimatei de a restitui contestatorilor, în natură, și terenul aferent construcțiilor în suprafață de 4 ha și 3567 mp, situat în comuna, Șoseaua Națională P-Câmpina, județ P, identificat prin raportul de expertiză.
Intimata - - a criticat sentința pentru motive de nelegalitate, arătând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când a dispus restituirea în natură a construcțiilor, în condițiile în care a respins cererea de restituire a terenului pe care se aflau situate construcțiile, încălcând, astfel, dispozițiile art. 492 cod civil și principiul potrivit căruia regimul juridic al terenului determină regimul juridic al construcțiilor aflate pe acel teren.
Mai arată apelanta ca în condițiile în care instanța nu a restituit terenul, nu se putea dispune restituirea construcțiilor aflate pe acesta întrucât, pe de o parte, hotărârea nu poate fi pusă în executare, iar pe de altă parte, regimul juridic aplicabil terenului este cel care determină și regimul juridic aplicabil construcțiilor aflate pe acel teren, deci, în situația în care terenul nu poate fi restituit, aceeași soartă trebuia să o aibă și construcțiile situate pe acesta.
Apelanta-intimată a mai susținut că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât imobilul construcții nu poate fi restituit în natură deoarece a fost preluat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949. De altfel, pentru acest motiv, prin sentința nr. 488/2003 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă acțiunea în revendicare a imobilului formulată în temeiul art. 480 Cod Civil.
Prin motivele de apel formulate, intimata a susținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală dispunând restituirea construcțiilor, în condițiile în care imobilul proprietatea autorului petenților a suferit modificări structurale, extinderi, transformări, ridicându-se construcții noi, în prezent, imobilul preluat fiind, de fapt, un imobil nou.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, s-a arătat că primul corp de clădire, Corpul A, a avut destinația inițială de magazie, iar în prezent, este o construcție compusă din parter și etaj, are instalații noi și încălzire centrală, având destinația de restaurant la parter și de hotel la etaj. De asemenea, corpul Baf ost transformat în
.//.
birouri și spațiu de depozitare, iar corpul C, care a avut inițial destinația de garaj, a fost transformat în ateliere și locuință, ambele corpuri suferind transformări radicale prin îmbunătățirile efectuate.
Se mai arată că expertul nu a identificat construcțiile inițiale, preluate de la autorul contestatorilor, ci a identificat construcțiile actuale și a fost tendențios când a evaluat îmbunătățirile efectuate în anul 2004 la corpul de clădire A, aplicând coeficienți mari de uzură, respectiv de 38%.
Întrucât expertul nu a răspuns la toate obiectivele, iar la altele a răspuns tendențios, se solicită, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, efectuarea
unei noi expertize constructor care să identifice, să poziționeze pe schiță de plan și să evalueze, la prețul actual de circulație, construcțiile revendicate de contestatori; să identifice și să stabilească valoarea îmbunătățirilor, a modificărilor și a extinderilor efectuate la construcțiile vechi; să identifice construcțiile noi; să stabilească dacă imobilul existent în prezent este un imobil nou, raportat la imobilul proprietatea autorului contestatorilor, astfel cum este descris în sentința civilă nr. 4752/1922.
La termenul din 10 aprilie 2008, apelanții-contestatori au depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de intimată, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În ședința publică din data de 5 iunie 2008, instanța, din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publică, în ceea ce privește ambele apeluri declarate, în temeiul dispozițiilor art. 295 pr.civilă, nepronunțarea Tribunalului Prahova asupra fondului cauzei, în sensul greșitei anulări pentru netimbrare a cererii reconvenționale.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu de către instanță, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că ambele apeluri sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin contestația înregistrată sub nr- la Tribunalul Prahova, contestatorii, și, în contradictoriu cu intimata - -, au solicitat anularea Dispoziției nr. 507/19.06.2006 emisă de intimată și obligarea acesteia să restituie, în natură, imobilul construcții și teren, în suprafață de 4 ha și 3569 mp, situat în comuna,. P-Câmpina, în baza dispozițiilor Legii 10/2001.
Prin cererea reconvențională, intimata a solicitat obligarea contestatorilor să achite contravaloarea îmbunătățirilor, extinderilor, modificărilor efectuate la construcțiile preluate și contravaloarea construcțiilor noi, care au fost edificate de autoarea sa - fostul, devenit IAS P, de la care au preluat patrimoniul în cuprinsul căruia se află și imobilul în discuție, cât și de fost asociat în participațiune - SRL căruia i- achitat în întregime contravaloarea lucrărilor de amenajare efectuate.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1664 din 18 decembrie 2007, a admis în parte contestația formulată, a dispus anularea în parte a Dispoziției nr.507/19.06.2006 emisă de intimată, fiind obligată intimata să restituie contestatorilor construcțiile aflate pe terenul situat în comuna, județul
.//.
P, identificate potrivit expertizei construcții întocmită de expert.
Prin aceeași sentință s-a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta - -, ca netimbrată, având în vedere că, potrivit art.20 din Legea nr.146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii, iar intimata nu s- conformat obligațiilor legale de depune taxa judiciară de timbru în funcție de valoarea pretențiilor, deși i- fost acordat termen în acest sens, fiind amânată pronunțarea șapte zile.
Sub acest aspect, Curtea de Apel constată că tribunalul Prahovaa pronunțat o hotărâre nelegală întrucât potrivit art. 50 din Legea 10/2001, ererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
Este cert faptul că în speța de față scutirea de plată a taxei de timbru nu operează doar în ceea ce privește contestatorii ce solicită restituirea bunurilor preluate în mod abuziv de către stat în perioada 1945-1949, ci și celelalte persoane care formulează cereri accesorii sau incidentale, cereri reconvenționale sau de intervenție care privesc aceste bunuri, noțiunea de cereri legate de aplicarea Legii nr. 10/2001 și de bunurile ce fac obiectul acesteia, nefiind restrictivă sub aspectul peroanelor care le inițiază.
Ca atare, în mod greșit Tribunalul Prahovaa soluționat fondul cauzei pe cale de excepție, fără a examina cererea dedusă judecății și dispunând anularea pentru netimbrare a acesteia, câtă vreme, potrivit legii, aceasta era scutită de plata taxei de timbru.
Sunt incidente, astfel, dispozițiile art. 297 pr.civilă, potrivit căruia " în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Constatând că este necesară aplicarea acestor dispoziții, Curtea de Apel nu se mai poate pronunța asupra celorlalte motive de apel invocate atât de contestatori, cât și de către intimată, dat fiind faptul că este necesară rejudecarea cauzei în mod unitar, în integralitatea ei, de către prima instanță.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate aspectele invocate de către apelanți prin cererea de apel, urmând a fi administrate probatoriile ce se vor considera a fi necesare rezolvării în mod legal și temeinic a cauzei și care vor rezulta din dezbateri.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza dispozițiilor art. 297 pr.civilă, vor fi admise ambele apeluri declarate în cauză și, pe cale de consecință, va fi desființată hotărârea primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de contestatorii, domiciliată în P, str.-, nr. 20, Cod poștal -, Județ P și, decedat pe parcursul procesului și în drepturile căruia s-a subrogat, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ P și, cu domiciliul ales în P, str. -, nr. 20, Cod poștal -, Județ P și de intimata - -, cu sediul în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței civile nr. 1664 pronunțată la 18 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Desființează sentința și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored PJ
7ex./20.06.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
