Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 939/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 939
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.467 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, moștenitoare a defunctului G, moștenitoar al defunctului G, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -, cu sediul în P,str.- nr.10, județul P, -, n, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -, cu sediul în P,str.- nr.10, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea avocatului recurentei-pârâte să depună concluzii scrise, în conformitate cu art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 05 iunie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 467 din data de 8 februarie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, -, n,
, G, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prima de Paști și prima de pe anii 2004-2007 actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de salariați ai unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate au fost incluse în salariul de bază și prin urmare nu se mai poate solicita un drept salarial care a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumelor de câte 5630 lei către, la 5630 lei pentru, - ca moștenitori ai defunctului G, reprezentând prima de C pe 2004,2005 și prima de Paști pe 2005, 2006; la 7480 lei pentru, reprezentând prima de C pe 2004,2005, 2006 și prima de Paști pe 2005, 2006; la câte 9330 lei pentru, -, reprezentând prima de C pe 2004,2005, 2006 și prima de Paști pe 2005, 2006, 2007; la câte 3780 lei pentru n, G reprezentând prima de C pe 2004,2005 și prima de Paști pe 2005; la 2380 lei pentru, reprezentând prima de C pe 2004 și prima de Paști pe 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei în perioada 2004-2007, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de
prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu
brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumelor la care a fost obligată pârâta către reclamanți astfel: - pentru, -, la câte 6043 lei fiecare; - pentru la 4783 lei; pentru și, moștenitori ai lui G la 3623 lei; pentru, a câte 3623 lei fiecare, - pentru, G, n, câte 2576 lei fiecare; - pentru 1649 lei.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.467 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, moștenitoare a defunctului G, moștenitoar al defunctului G, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -, cu sediul în P,str.- nr.10, județul P, -, n, G, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -, cu sediul în P,str.- nr.10, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce sumele la care a fost obligă pârâta către reclamanți astfel:
- pentru, -, la câte 6043 lei fiecare;
- pentru la 4783 lei;
- pentru și, moștenitori ai lui G la 3623 lei;
- pentru, a câte 3623 lei fiecare,
- pentru, G, n, câte 2576 lei fiecare;
- pentru 1649 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red. /AȚ
3 ex./18 iunie 2008
f- - Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
