Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică de la 22 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de -, împotriva sentinței civile nr.343 din 03.03.2008 a Tribunalului Iași; cauza având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi. Din lipsă de timp pentru deliberare și acordându-li-se posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi. . termenului de pronunțare, prin serviciul registratură, la data de 20.10.2008, apărătorul intimatei SC SA I, cu cerere, a depus la dosar chitanța nr.181/15.10.2008, reprezentând onorariu avocat.
Deliberând;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.343 din 3 martie 2008 Tribunalului Iașis -a respins contestația formulată de - în contradictor cu Prefectul Județului I, Comisia județeană de aplicare a Legii 10/2001, Comisia municipală de aplicare a Legii 10/2001, Primarul municipiului I și
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut:
Terenul solicitat de contestatoare se află în proprietatea SA I și este trecut în certificatul de atestare seria - nr.3111 din 25 iunie 2004, pentru care s-au făcut și înscrierile în cartea funciară.
Pentru construcția denumită "" Comisiile de aplicare a Legii 10/2001 au propus acordare de despăgubiri conform art.16 alin.2 din titlul VII al Legii 247/2005.
I prin decizia 17 din 12 noiembrie 2007 propus și pentru terenul aferent conacului de 1,5 ha. tot acordare de despăgubiri, deoarece parte din acest teren este ocupat de Complexul de Vinificație. Mai reține tribunalul că nu poate fi lezată contestatoarea în nici un mod prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru SC SA pentru terenul de 1,5 ha. teren care pe baza certificatului a fost intabulat, atât timp cât prin notificarea inițială a solicitat despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea - criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, după cum urmează:
- greșit s-a reținut de tribunal că atât timp cât s-a solicitat prin notificare despăgubiri, unitatea deținătoare nu putea să-i restituie în natură imobilul, deoarece dispozițiile Legii 10/2001, lege ce are un caracter reparator, cât și dispozițiile Normelor metodologice de aplicare unitară a legii, impun, atunci când este posibil, restituirea în natură a imobilelor preluate, chiar dacă prin notificare s-au solicitat despăgubiri. În aceste condiții, apelanta arată că raționamentul primei instanțe că ea n-ar mai avea dreptul la restituirea în fizic a terenului este eronată și că suprafața de 1,5 ha. teren solicitată îndeplinește condițiile pentru a fi restituită în natură.
- instanța de fond a dat relevanță absolută faptului că intimata SC SA Iao bținut, mult după depunerea notificării, certificat de atestare a dreptului de proprietate și a respins pe acest temei dreptul său de a obține restituirea în fizic a suprafeței de teren ce a aparținut autorului său. Apelanta menționează că titlul intimatei nu poate constitui un obstacol în calea restituirii în natură a terenului, deoarece ulterior, într-o eventuală acțiune în revendicare se vor putea compara titlurile. În alt mod, arată apelanta, anterior reconstituirii dreptului său de proprietate, ea nu poate justifica interesul în promovarea unei acțiuni în nulitatea certificatului de atestare, care nu-i este opozabil, fiind obținut printr-o procedură administrativă la care nu a luat parte.
Apelul este întemeiat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Contestatoarea - a solicitat prin notificarea depusă în baza Legii 10/2001 despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de stat, atât pentru imobilele construcții demolate cât și pentru terenul aferent.
Pentru terenul solicitat corect s-a trimis notificarea intimatei I, în calitate de unitate deținătoare a imobilului (teren).
Instanța de apel nu a aplicat dispozițiile legale, respectiv art.2, 3 și 9 din Legea 10/2001, texte care reglementează restituirea în natură a imobilelor preluate în perioada de referință a legii ca regulă în materia măsurilor reparatorii, iar cele prin echivalent putând fi dispuse numai pe cale de excepție, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. Legea prevede nu doar restituirea imobilelor libere de orice sarcini, dar și în starea în care se află la data cererii de restituire.
Regula fiind restituirea în natură, solicitarea inițială a contestatoarei din notificare, de despăgubiri, nu are valoarea renunțării la un drept - cel al restituirii în natură - de vreme ce legea reparatorie condiționează acordarea despăgubirilor nu de acordul persoanei îndreptățite, ci de imposibilitatea restituirii în natură.
În contextul în care dispozițiile art.2-3 din Legea 10/2001 instituie ca regulă acordarea măsurilor reparatorii în natură, iar ca excepție acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și numai atunci când există o imposibilitate obiectivă de restituire a imobilului în natură, este evident că manifestarea de voință inițială a persoanei îndreptățite este subordonată acestei condiții legale.
Așa fiind reținerea de către prima instanță, drept temei al respingerii contestației faptul că persoana îndreptățită a solicitat prin notificare despăgubiri, este contrară dispozițiilor legale la care ne-am referit.
Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, prin art.36.2 statuează în același sens, astfel că entitatea investită cu soluționarea notificării respectiv prefectura și Comisia de aplicare a Legii 10/2001 au obligația să verifice faptul că într-adevăr varianta solicitată de persoana îndreptățită este singura posibilă, iar în cazul în care constată că soluția restituirii în natură este posibilă, va transmite notificarea deținătorului imobilului posibil a fi restituit în natură.
În speță corect Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 a dispus pentru construcțiile demolate, imposibil de a fi restituite în natură conform legii, propunerea acordării de despăgubiri și a transmis pentru terenul aferent de 1,5 ha. notificarea unității deținătoare a imobilului teren pentru a dispune în conformitate cu dispozițiile legale.
Unitatea deținătoare, fără a verifica posibilitatea restituirii în natură a terenului, emite dispoziția 17 prin care propune acordare de despăgubiri și pentru 1,5 ha. teren.
Prima instanță, deși a verificat posibilitatea restituirii în natură a terenului liber și cea a obligării unității deținătoare la măsuri reparatorii în echivalent, constând în acordarea în compensare de alt teren aflat în proprietatea sa, pentru cel ce nu poate fi restituit în natură, fără nici o motivație și fără temei legal, le înlătură.
Posibilitatea acordării în compensare de bunuri echivalente prevăzute în art.10 și 26 din Legea 10/2001, este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, care nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul entității deținătoare a unor bunuri ce pot fi acordate în compensare.
În speță, expertiza efectuată în fața instanței de fond, ing., stabilește fără putință de tăgadă că din terenul contestatoarei suprafața de 5000. teren este liberă, neafectată de detalii, construcții etc. și poate fi restituit în natură. Totodată expertul a verificat și stabilit că în patrimoniul intimatei SC există un teren liber, neafectat de nici un fel de detalii în suprafață de 10.000. care are aceleași caracteristici cu cel al contestatoarei ocupat cu detalii (construcții) necesare desfășurării activității intimatei (tot 10.000.).
Cum acordarea în compensare cu alte bunuri echivalente aflate în patrimoniul unității deținătoare este stabilită de lege ca o obligație pentru intimată, și cum s-a dovedit atât cu expertiza cât și cu constatările expertizei, constatări efectuate în alt dosar, urmează a stabili că este îndreptățită contestatoarea la restituirea în natură a întregii suprafețe de 1,5 ha.
Faptul că unitatea deținătoare a obținut, mult după introducerea notificării, un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul fostă proprietate a contestatoarei cât și pentru alte terenuri, nu poate afecta dreptul persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, acesta fiind însuși scopul legii.
Potrivit art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul, schimba în tot sentința apelată, iar în fond admițând contestația, se va anula dispoziția 17, dispunând restituirea în natură a 1,5 ha. teren conform art.1, 2, 10 și 26 din Legea 10/2001, conform expertizei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatoarea - împotriva sentinței civile 343 din 3 martie 2008 Tribunalului Iași, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea - în contradictor cu intimații: I, Comisia județeană de aplicare a Legii 10/2001, Comisia municipală de aplicare a Legii 10/2001 și Primarul Municipiului I, și Prefectul Județului
Anulează decizia nr.17 din 12 noiembrie 2007 emisă de intimata
Obligă intimata I să restituie contestatoarei - în natură suprafața de 1,5 ha. teren, delimitată conform expertizei ing. (71 dosar tribunal) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează: -1.900. teren delimitați între punctele 75, 76, 77, 78, 53, 54, 55, 6, 57; -3.100. teren delimitați între punctele 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 89; -10.000. teren delimitați între punctele 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 69, 70, 71, 72, 73, 74.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
07.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga
