Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 1655/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1655/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta I, domiciliată în G, str. - -,.22,.4, jud. C, împotriva sentinței civile nr.2. din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.6096/2004.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 octombrie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 28 octombrie 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2. din 08.12.2008 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 6096/2004 s-a constatat perimată contestația formulată de contestatoarea I împotriva dispoziției nr.265 din 26.10.2004 emisă de pârâtul Primarul orașului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 23 mai 2005 cauza a fost suspendată în temeiul art.155 ind.1 din Codul d e procedură civilă, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an din culpa părții.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, solicitând respingerea excepției perimării, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, pentru că nu a intrat în cercetarea fondului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod nelegal instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.155 ind.1 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care s-a pus în vedere apărătoarei contestatoarei să răspundă solicitărilor expertului, fără a se emite o adresă în acest sens către contestatoare. Astfel, contestatoarei nu i se poate imputa vreo culpă pentru lăsarea în nelucrare a pricinii.
De asemenea, s-a invocat faptul că încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei nu a fost comunicată legal contestatoarei, comunicarea realizându-se greșit în localitatea G din județul H, în loc de județul Prin urmare, a intervenit o suspendare a curgerii termenului de perimare pe toată durata suspendării judecății.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct. 9 și art.312 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Mureș. În acest sens, intimatul a arătat că suspendarea judecării cauzei a fost chiar solicitată de apărătoarea contestatoarei, care o reprezenta pe aceasta în baza unui contract de asistență juridică, astfel că încheierea de suspendare este legală.
De asemenea, s-a mai arătat că recurenta își invocă propria culpă atât în ceea ce privește motivul suspendării cât și lăsarea cauzei în nelucrare mai mult de un an.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1.pr.civ. instanța de control judiciar constată că recursul promovat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, dispoziția nr.265 din 26.10.2004 emisă de acesta din urmă.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat domiciliul său ca fiind în G, str. - -. 22. 4, jud. H, precum și domiciliul ales la sediul Cabinetului individual de avocatură, în Tg.-M, str. -. 14,. 12, jud. M, aceasta fiind apărătorul ales al contestatoarei, conform împuternicirii avocațiale aflate la fila 13 în dosarul primei instanțe.
La termenul din data de 07 aprilie 2005 instanța a pus în vedere reprezentantei contestatoarei să indice în scris anumite aspecte relevante pentru efectuarea expertizei în construcții dispusă în cauză, precum și să achite onorariul provizoriu pentru expertiză.
Întrucât aceste dispoziții ale instanței nu au fost respectate și prin acesta se determina amânarea cauzei și imposibilitatea efectuării expertizei, la termenul din data de 23 mai 2005 instanța a dispus, chiar la cererea reprezentantei contestatoarei, suspendarea judecării cauzei, în baza art. 155 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, până când reclamanta urma să se conformeze dispozițiilor instanței.
Recurenta susține că suspendarea s-a dispus nelegal prin această încheiere, întrucât instanța era obligată să emită o adresă către contestatoare prin care să-i pună în vedere să se conformeze dispozițiilor menționate.
Curtea va înlătura această susținere a recurentei, constatând că aceasta avea apărător ales, la sediul căruia își alesese și domiciliul procesual, în vederea comunicării actelor procedurale.
Conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 13 în dosarul Tribunalului, d-na avocat a fost împuternicită de către reclamantă, în baza contractului de asistență juridică să exercite activitățile prevăzute de art.3 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat în fața Tribunalului Mureș, text legal potrivit căruia activitatea avocatului se realizează printre altele și prin reprezentare în fața instanțelor de judecată.
Prin urmare, independent de conținutul contractului de asistență juridică încheiat între părți, în fața Tribunalului Mureș, d-na avocat s-a legitimat prin împuternicirea avocațială, cu conținutul menționat, respectiv ca reprezentant al reclamantei.
Față de această împrejurare, nu exista nicio obligație în sarcina instanței de a emite vreo adresă către contestatoare, în contextul în care reprezentatul acesteia s-a prezentat la termenele de judecată și i s-a pus în vedere de către instanță îndeplinirea anumitor obligații, iar domiciliul ales al reclamantei pentru comunicarea actelor procedurale era tot la cabinetul avocațial.
În acest context, reprezentanta reclamantei avea obligația să o informeze pe aceasta din urmă de obligațiile stabilite de instanță, în vederea efectuării expertizei dispusă în cauză, iar cu toate acestea, chiar reprezentanta contestatoarei a solicitat suspendarea cauzei, așa cum rezultă din conținutul încheierii în discuție.
Referitor la comunicarea acestei încheieri, Curtea constată că, pe lângă faptul că reprezentata reclamantei a fost cea care a solicitat suspendarea judecării cauzei, fiind prezentă la termenul de judecată din data de 23 mai 2005 și cunoscând dispoziția instanței de judecată și dincolo de faptul că reclamanta avea domiciliul ales la cabinetul individual de avocatură al apărătorului ales, instanța a dispus comunicarea acestei încheieri și la domiciliul reclamantei, astfel cum a fost indicat prin cererea de chemare în judecată, G, str. - -. 22. 4, jud.
Este adevărat că pe dovada de comunicare a încheierii, aflată la fila 83 în dosarul Tribunalului, s-a menționat județul H, astfel cum s-a indicat în cererea de chemare în judecată, însă, așa cum rezultă de pe ștampila poștei, actul de procedură a fost comunicat la adresa din localitatea G, jud. C, știindu-se că nu poate fi decât o eroare materială, întrucât în județul H nu există o localitate cu această denumire.
Rezultă așadar că încheierea de suspendare a fost comunicată în județul C, iar nu în județul H, astfel încât atât apărătorul reclamantei cât și reclamanta au avut cunoștință de măsura suspendării judecării cauzei.
Din această perspectivă, vor fi înlăturate și argumentele recurentei în susținerea nelegalei comunicări a încheierii prin care s-a dispus suspendarea și suspendarea curgerii termenului de perimare din acest motiv.
Așa cum corect a reținut prima instanță, cauza a rămas în nelucrare din culpa reclamantei mai mult de un an, astfel că la data de 15 iunie 2006 cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vedere constatării perimării.
Pentru acel termen de judecată însă procedura nu a fost legal îndeplinită cu reclamanta, aceasta fiind citată în localitatea G din județul M, neexistând în acest județ o localitate cu această denumire. Pentru următorul termen de judecată procedura de citare cu contestatoarea a fost din nou nelegal îndeplinită din aceleași considerente, iar la termenul din 21 noiembrie 2006, instanța, omițând faptul că motivul repunerii pe rol a cauzei a fost verificarea împlinirii termenului de perimare și fără a-l analiza a procedat la continuarea judecării cauzei și administrarea probatoriului.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 248 din Codul d e procedură civilă sunt imperative, perimarea având o natură juridică mixtă, fiind, pe de o parte, o sancțiune procedurală, pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, iar pe de altă parte, o prezumție de desistare, dedusă din faptul lipsei de stăruință vreme îndelungată în judecată.
În mod legal prima instanță a constatat îndeplinite condițiile perimării, cauza rămânând în nelucrare timp de un an de la data suspendării în baza art. 155 ind. 1 din Codul d e procedură civilă din culpa reclamantei. În intervalul de timp până la repunerea cauzei pe rol din oficiu, pentru constatarea perimării, reclamanta ori apărătorul acesteia nu au efectuat niciun act de procedură în vederea judecării procesului, care să aibă efect de întrerupere a cursului termenului de perimare. De asemenea, nu există nicio cauză de suspendare a termenului de perimare, în raport de dispozițiile art. 250 din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 312.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 2. din 08.12.2008 pronunțată în dosarul nr. 6096/2004 al Tribunalului Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta ---I, domiciliată în G, str.- -.22,.4, județul C, împotriva sentinței civile nr.2. din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.6096/2004.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp.
09.11.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
