Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/A/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă ÎNTREPRINDEREA COOPERATISTĂ DE COMERȚ CU, cu sediul în O,--43, județul în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în A str. - nr.6-8,.6 împotriva sentinței civile nr. 637/C din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că în ședința publică din 22 octombrie 2008, instanța pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, precum și în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 637/C din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte acțiunea precizată înaintată de reclamanții - și - în contradictoriu cu pârâta Întreprinderea Cooperatistă de Comerț cu S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, în cuantum de 1.591.470 lei pentru imobilul situat în O--34 reprezentînd în natură teren în suprafață de 2615. cu nr.top 3172/19 și 3172/20 înscrise în 14272
S-a anulat decizia nr.339/26.07.2002 și a obligat pe pârâtă să emită o nouă decizie în acest sens.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu Consiliul local al mun. O, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Din considerentele sentinței se reține că imobilul înscris în 2868 O sub AI1 -2 și II 1-2 fost dobândit de C și fii în anul 1923, dreptul de proprietate al acestei societăți fiind intabulat în cartea funciară la data de 9 iulie 1930.
La data de 10 martie 1959 imobilul a trecut în proprietatea Satului Român cu titlu de naționalizare dreptul de proprietate al acestuia fiind intabulat sub B3.
Ulterior trecerii în proprietatea Statului imobilul a suferit mai multe dezmembrări, parcele cu nr. top. 3172/19 în suprafață de 446m. și p. 3172/20 în suprafață de 2171m.p. fiind înscrise în cartea funciară 14272 O, în favoarea antecesoarei pârâtei,.
Prin notificare înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc la data de 30.01.2002, reclamanții în calitate de moștenitori ai numitului (deținător al cotei de 98,5 % din și Fii A)au notificat pârâta solicitând în principal restituirea în natură a imobilului înscris în 14272 O cu nr. top. 3172 /19și 3172/20, reprezentând teren și a construcțiilor amplasate pe acesta. iar în subsidiar s-au solicitat despăgubiri bănești.
Prin decizia nr. 339 din 26.07.2002 pârâta a respins cererea reclamanților de restituire în natură cu motivarea că asociații societății nu erau membrii ai aceleiași familii pe de o parte iar pe de altă parte s-a invocat că terenul este ocupat în prezent de construcții noi.
În ceea ce privește solicitarea făcută cu privire la acordarea de despăgubiri bănești s-a reținut că potrivit art. 36 al.2 din 10/2001, notificarea prin care persoana îndreptățită solicită despăgubiri bănești se adresează Prefecturii.
Totodată s-a mai avut în vedere și faptul că imobilele nu au fost preluate în mod abuziv de pârâtă ci de către Statul Român, motiv pentru care culpa nu-i aparține.
Potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din Legea 10/2001, în varianta în vigoare la data emiterii deciziei contestate, text preluat integral după modificarea acesteia prin legea 247/2005 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, se restituie în natură în condițiile acestei legi. Tot astfel art.7 al 1 din lege dispune că, de regulă, imobilele în mod abuziv se restituie în natură, iar potrivit aliniatului 2 al textului, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Art. 22 din lege prevede că persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură a imobilului iar în aliniatul 1 al art. 25din lege se prevede că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Apoi art26 al 1 din lege reglementează că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată în termenul prevăzut de art. 25 alin 1 să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri.
În conformitate cu aceste texte de lege pârâta în calitate de deținător al imobilelor ce au făcut obiect al notificării înaintate de reclamanți avea obligația legală, constatând că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de construcțiile proprietatea sa, să stabilească valoarea terenului și să le facă reclamanților o ofertă concretă de despăgubire.
Prin urmare pârâta, într-un mod cu totul nejustificat a respins cererea de a formula oferta privind acordarea de despăgubiri, pe motiv că imobilul a fost preluat de Statul Român și nu de către acesta, obligația sa în acest sens, în calitate de unitate deținătoare rezultând imperativ din lege astfel cum s-a arătat mai sus.
Atât prin raportul de expertiză top efectuat în cauză de expert - cât și prin cel de contraexpertiză întocmit de experții, și - s-au identificat imobilele în litigiu concluzionându-se că imobilele cu nr. top. 3172/26și 3172/27ce constituie proprietatea Statului Român sânt ocupate de construcțiile proprietatea pârâtei.
Cererea reclamanților formulată în completare și anume ca oferta de acordarea a despăgubirilor la a cărui emitere va fi obligată pârâta să vizeze și aceste imobile nu va putea fi primită în condițiile în care, dreptul de proprietate asupra acestora aparține Statului Român, iar reclamanții nu au făcut dovada că pârâta ar avea înregistrat în patrimoniul său aceste imobile, așa încât să poată fi considerată ca fiind unitate deținătoare cu obligațiile impuse în sarcina acesteia prin lege.
Nici cererea de obligare a Consiliului Local al Municipiului de face ofertă de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul în suprafață de 709. cu p. nr. top. 3172/4, 3172/5, 3172/24,3172/25 înscrise în cartea funciară 2868 O nu va fi primită
De altfel așa cum au arătat și reclamanții prin cererea introductivă, aceste imobile formează obiectul unei notificări separate, adresate Primarului.
Prin rapoartele de expertiză mai sus arătate s-a stabilit și valoarea de circulație a imobilului.Astfel prin raportul de expertiză întocmit de expert - s-a stabilit că terenul cu nr. top 3172/19 în suprafață de 446m.are p. o valoare de 580.000.000 lei ROL iar cel cu nr. top. 3172/20 în suprafață de 2169m-p- o valoare de 2.830.000.000 lei ROL.
Prin raportul de contraexpertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că prețul de circulație pentru imobilele anterior arătate se ridică la suma de 190 euro/ rezultând astfel o valoare de 84.740euro pentru imobilul cu nr. top 3172/19 și - euro pentru imobilul cu nr. top. 3172/20.
în lei a sumelor în euro anterior menționate ridicându-se la data efectuării raportului de contraexpertiză la suma de 1.615.706 lei RON(3.25 lei /euro).
Cum raportul de contraexpertiză întocmit în cauză cuprinde punctul de vedere a trei persoane specializate, instanța va accepta concluziile acesteia cu privire contravaloarea imobilului în litigiu.
Ca atare, cum în cauză s-a făcut dovada preluării abuzive, precum și cea a calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele cu nr. top. 3172/19și 3172/20, aplicabile fiind astfel dispozițiile art. 7 al2 și art. 10al2 din 10/2001, urmează a admite în parte cererea reclamanților astfel cum aceasta a fost precizată, sens în care va constata că reclamanții sânt îndreptățiți la măriri reparatorii prin echivalent bănesc, pentru imobilul situat în O,--34 reprezentând în natură teren în suprafață de 2615. cu nr. top. 3172/19și 3172/20, în cuantum de - lei RON corespunzătoarei cotei de 98,5%deținute de antecesorul reclamanților din " și Fii" Constată totodată că reclamanții au renunțat la cererea privind stabilirea faptului că aceștia sânt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru construcțiile amplasate pe top. 3172/19 și 3172/20.
Cererea de chemare în judecată formulată față de Consiliului Local al Municipiului Oaf ost respinsă, ca fiind formulată cu privire la o persoană fără calitate procesuală.
Împotrivasentinței a declarat apel pârâta solicitând, în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar desființarea hotărârii.
Apelanta a precizat că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate deoarece societatea a fost reprezentată într-o primă fază de, dar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005 reprezentantul și-a pierdut acest atribut legal, cooperativele reorganizându-se în societăți cooperatiste cu personalitate juridică bine defintită.
Altfel spus, apelanta apreciază că de la acest moment mandatul a încetat de drept, iar consilierul juridic angajat al nu avea un contract de muncă cu societatea pârâtă, astfel încât, practic, partea nu a mai fost reprezentată legal, cu consecința vătămării intereselor acesteia.
Pe fondul cauzei, societatea apreciază că Statul Român trebuia obligat la plata despăgubirilor și nu apelanta, și oricum pune în discuție și modul în care probele administrate au fost analizate de către tribunal.
Prin întâmpinarea depusă, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului, apreciind că apelanta nu se poate prevala de propria sa culpă, iar pe de altă parte apreciază că nu este întemeiată nici cea de- doua critică deoarece societatea nu a fost obligată concret la plata unor despăgubiri.
La cererea apelantei, s-a încuviințat o revenire la experții care au evaluat terenurile în condițiile în care la o diferență de timp relativ scurtă între concluziile a două expertize diferite, diferența de valoare a apărut ca fiind destul de mare, dar experții au răspuns că lucrarea lor a corespuns în întregime normelor de specialitate, iar din conținutul expertizei depuse la instanța de fond se înțelege că în perioada respectivă acesta a fost ritmul de creștere a valorii terenurilor în zonă.
Pentru că apelanta nu a putut să evidențieze nici un alt element de nevalabilitate a concluziilor experților, acestea au fost menținute de instanța de control.
Referitor, la problema nulității hotărârii atacate, afirmația reclamanților intimați este reală deoarece societatea tinde să obțină o rejudecare invocând propria lor culpă. Se constată că sediul societății este în O,--34, sediu de la care a fost citată în fața primei instanțe, astfel încât a avut cunoștință de existența procesului. Din momentul în care, începând cu termenul din 25 octombrie 2002 când reprezentantul legal al pârâtei apelante a depus întâmpinare și delegație de reprezentare ( fila 21 dosar fond), persoana juridică a avut termen în cunoștința și orice modificare intervenită cu statutul său juridic sau cu raportul dintre ea însăși și reprezentantul său legal trebuia comunicată instantei.
Reprezentantul apelantei s-a prezentat la fiecare termen( a se vedea încheierile de ședință), a formulat note de ședință pentru termenul din 24 martie 2004( fila 29 dosar fond), a solicitat efectuarea unei contraexpertize de evaluare pentru a evidenția valoarea părților construite de apelantă, a depus chitanțe cu care a făcut dovada depunerii onorariilor de experți în numele și pentru apelantă, astfel încât apărarea apelantei că ulterior datei de 28 februarie 2005 încetat mandatul reprezentantului său în instanță este, cel puțin prin plata unor sume de bani în contul experților numiți de instanță, societatea făcând clar dovada că și-a însușit cererile de probațiune formulate de reprezentantul său legal.
De altfel, nu a existat nici un impediment pentru ca apelanta să-și delege un alt reprezentant în instanță, asumându-și riscul diligenței reprezentantului său într-un mod pe care nu îl mai poate critica în apel.
Nu în ultimul rând, trebuie evidențiat că este reală afirmația intimaților potrivit căreia practic nu societatea apelantă a fost obligată la plata despăgubirilor, ci instanța doar a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri, și, decizia atacată fiind anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 a stabilit și cuantumul despăgubirilor,urmând a fi continuată procedura de încasare a acestora în conformitate cu dispozițiile legale.
-se nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, nici prin prisma motivelor invocate de apelantă ca urmare a verificării din oficiu a hotărârii de către instanța de apel, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă ÎNTREPRINDEREA COOPERATISTĂ DE COMERȚ CU, cu sediul în O,--43, județul în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în A, str. - nr.6-8,.6 împotriva sentinței civile nr. 637/C din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red dcz
18.11.2008
Jud fond
Dact IC
5ex/21.11.2008
Pt conf 3 com/21. 11.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Președinte - -- judecător
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă ÎNTREPRINDEREA COOPERATISTĂ DE COMERȚ CU, cu sediul în O,--43, județul în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în A str. - nr.6-8,.6 împotriva sentinței civile nr. 637/C din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 21 octombrie 2008 cerere de amânare formulată de reprezentantul apelantei, cu motivarea că pentru această dată este angajat într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, intimații reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
Instanța respinge cererea de amânare.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 29 octombrie 2008, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Maria Galeș
