Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.3147,-
DECIZIA NR. 168
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatorii, domiciliat în P,-,.49,.C,.43, cod poștal -,județul P, domiciliat în P,-,.40 A,.A,.9, cod poștal -, județul P și, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul P,împotriva sentinței civile nr.66 pronunțată la 18 ianuarie 2006 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în P,- A,.141 A 1,.A,.8, județul P și cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul P, cauza fiind trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr.5337/8 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apelul este scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-contestatori, intimata-contestatoare, intimatul Primarul Municipiului P prin consilier juridic potrivit delegației de reprezentare aflată la fila 57 dosar, lipsă fiind apelanta-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a depus la dosar, ca urmare a solicitării instanței, lista terenurilor disponibile proprietatea Municipiului P, ce vor putea fi acordate persoanelor îndreptățite, ca măsură reparatorie prin echivalent, potrivit Hotărârii Consiliului Local P nr.196/2006, modificată și completată prin hotărârile nr.196/2007 și 192/2009.
Apelanții, având cuvântul, declară că nu îi mulțumește răspunsul depus la dosar din partea Primăriei Municipiului P și că nu înțeleg să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere că aceste terenuri sunt în afara orașului
Părțile prezente, având cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Apelanții contestatori și, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței și pe fond admiterea contestației în sensul restituirii în natură a terenului, cu mențiunea că nu este de acord cu lista, privind terenurile disponibile, atașată la dosar de către intimat.
Intimata contestatoare solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimat, solicită respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că Primăria Municipiului P nu deține alte terenuri în afara celor menționate în lista depusă la dosar.
De asemenea, solicită a se avea în vedere chiar practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că obligația de restituire este condiționată de existența în patrimoniul primăriei a unui astfel de bun.
Mai mult, arată că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost terminate, iar terenul a fost ocupat în totalitate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față,în apeldupă rejudecare, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova la 15.12.2005 contestatorii, și au solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului P anularea în parte a dispoziției nr.7985/2005 emisă de Primarul Municipiului P, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P,-, județul
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că prin notificarea adresată Primăriei Municipiului P au solicitat să li se restituie în natură suprafața de cca. 788 mp care a fost proprietatea părinților lor, trecut abuziv în proprietatea statului, iar pentru construcțiile demolate aflate pe teren, să primească despăgubiri.
Au mai arătat contestatorii că o parte din terenul solicitat este liber și în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.2 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată, prin Legea 247/2005 trebuie să li se restituie în natură, iar pentru restul de teren pe care se află construcții de locuințe, solicită un alt teren în compensare.
Prin sentința civilă nr.66/2006 a Tribunalului Prahovas -a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin dispoziția nr.7985/2005 a Primarului Municipiului P s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, întrucât terenul revendicat este de utilitate publică, fiind ocupat de blocuri de locuințe și amenajări aferente, iar construcțiile ce s-au aflat pe acesta la data exproprierii au fost demolate, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a mai reținut, de asemenea, că din adresa nr.34418/19717/2001 a Primăriei Municipiului P rezultă că în urma verificărilor efectuate pe terenul aferent imobilului proprietatea autorilor contestatorilor, acesta face parte din domeniul public al Municipiului P, neputând fi restituit în natură.
A precizat instanța de fond că, în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv se restituie, de regulă, în natură, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, persoana îndreptățită poate opt pentru măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul pentru următoarele motive:
S-a arătat că au insistat în restituirea în natură și nu în altă formă pentru că numai așa se fac reparațiile, solicitând terenurile libere, Primăria P nefăcând dovada că nu există terenuri libere pentru a face reparația în natură și s-a eschivat de la această formă de reparație.
Apelanții au menționat că proprietatea este un drept inviolabil și sacru și nimeni nu poate fi lipsit de acest drept, iar Legea 10/2001 și Legea 247/2005 ignoră aceste drepturi ale cetățeanului, nefiind democratice și solicită abrogarea lor și elaborarea a noi legi, care să dea și să garanteze proprietățile individului.
a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
Primarul Municipiului Paf ormulat la data de 09.05.2006 întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului Prahova, întrucât în prezent utilitatea publică s-a realizat, terenul revendicat este ocupat de blocuri de locuințe și amenajările aferente, iar construcțiile sunt demolate, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin.4 din Legea 10/2001.
După examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea apelului, Curtea de Apel prin decizia civilă nr.113 din 6 iunie 2006 a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii, și, împotriva sentinței civile nr.66 din 18 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea și intimatul Primarul Municipiului P, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că este nefondată critica apelanților că Primăria Municipiului P nu a făcut dovada că terenul nu este liber, întrucât, așa cum s-a arătat și de către instanța de fond, prin adresa nr.34418/19717/2001 din 24.07.2002 (fila 49 dosar fond) terenul în discuție face parte din domeniul public și nu poate fi restituit în natură.
Cererea apelanților de a i se da un alt teren în natură prin compensație, în situația în care nu este posibilă restituirea pe vechiul amplasament a fost respinsă de instanța de apel, întrucât potrivit art.24 alin.1 din Legea 10/2001, astfel cum fost modificată și completată prin Legea 247/2001, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită este obligată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale.
De asemenea, instanța de apel a respins și solicitarea apelanților de a se abroga Legea 10/2001 și Legea 247/2005 și elaborarea de noi legi, întrucât aceasta nu cade în competența instanțelor judecătorești ci a organelor legislative.
Împotriva deciziei sus menționate a formulat recurs reclamantul, iar prin decizia nr.4285 din 28 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia nr.113/06.06.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, reținând următoarele considerente:
Prin Legea nr.10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Potrivit art.11 din această lege, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin cererea de chemare în judecată, în prezentul litigiu, s-a cerut restituirea în natură a terenului, cu motivarea că acesta este parțial liber, iar pentru construcțiile demolate s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent. Părțile nu au contestat că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, prin expropriere, pârâtul susținând însă, constant, pe parcursul procesului, că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat.
Constatând poziția părților, instanța avea îndatorirea, în exercitarea rolului activ, în scopul aflării adevărului, să ordone efectuarea unei analize tehnice. Specialistul desemnat de instanță să efectueze expertiza urmează să examineze actele și lucrările dosarului și să efectueze măsurători pe teren, pe baza cărora să identifice imobilul în litigiu, să întocmească o schiță a acestuia și să precizeze dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat sau dacă a rămas liberă o parte a terenului.
Instanța supremă a mai reținut că era necesară și completarea probei cu înscrisuri pentru a se stabili dacă unitatea pârâtă deținătoare are un teren liber care să poată fi oferit prin compensare, deoarece prin cererea de chemare în judecată s-au cerut și măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri oferite în echivalent.
Numai după completarea probelor în sensul enunțat și apoi după examinarea, prin coroborare, a tuturor probelor administrate, instanța era în măsură să hotărască, în cunoștință de cauză, asupra măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Împrejurările de fapt ale pricinii, nefiind deplin stabilite, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat în cauză, a casat decizia atacată și a trimis dosarul aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI care a dispus efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea topografie ce a fost depus la dosarul cauzei de către expert ce a concluzionat că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea imobilului litigios ocupă în totalitate terenul, respectiv există blocul 15 H, punctul termic și spații verzi.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.11 alin.4 din Legea 10/2001 prindecizia nr.126/23.04.2008, Curtea de Apel Ploieștia respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, arătând că deși, Înalta Curtea dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului - prin care reclamantul solicitase, fie restituirea în natură a terenului preluat de stat, fie acordarea în compensație a unui alt teren cu aceeași suprafață în zona respectivă sau în altă zonă - Curtea de Apel nu s-a pronunțat decât asupra primei cereri, stabilind pe baza unui raport de expertiză cu care reclamantul nu a fost de acord, că terenul preluat de stat este ocupat integral și nu poate fi restituit în natură.
Motivul privitor la îndreptățirea reclamantului de a primi un alt teren în compensare nu a fost analizat de către Curtea de Apel, iar primăria trece toate terenurile libere în domeniul public sau le atribuie pentru executarea de construcții unor diferite persoane fizice sau juridice în detrimentul intereselor proprietarilor care au fost deposedați abuziv de imobilele lor.
În continuare, recurentul a criticat Legile 10/2001 și 247/2005, ca fiind în contra proprietarilor și neprevăzând reparații concrete și reale pentru aceștia.
A mai susținut că într-una din ședințele de la Înalta Curteis -a sustras dosarul personal cu actele de proprietate și că deși, a reclamat acest fapt, inclusiv la poliție, nu a primit răspuns.
Prin decizia nr.5337/08.05.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de acesta și a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, așa cum susține recurentul, cu ocazia rejudecării, instanța de apel a analizat doar motivul privitor la restituirea în natură a terenului preluat de la părinții săi, nu și pe cel referitor la refuzul nejustificat al pârâtei de a oferi un teren în compensare.
Sub acest aspect, Curtea de Apel a nesocotit, atât limitele devoluțiunii după casare reglementate de art.315 alin.3 cod pr.civilă, cât și una din indicațiile deciziei de casare privitoare la necesitatea completării probelor și stabilirii situației de fapt, indicație de care era ținută conform art.315 alin.1 cod pr.civilă.
Cum apelul a fost respins fără ca în considerentele deciziei să se arate, în fapt și în drept, de ce reclamantul nu este îndreptățit a primi, în subsidiar, un alt teren prin compensare cu cel preluat de stat, Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar și dispune direct în recurs acordarea acestei măsuri reparatorii, așa cum solicită recurentul.
Pentru considerentele arătate, în baza art.304 pct.5 și 7 și art.314 cod pr.civilă Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.5337 din 8 mai 2009, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Celelalte afirmații ale recurentului nu sunt critici încadrabile în dispozițiile art.304 cod pr.civilă pentru a putea fi analizate în recurs.
Investită cu rejudecarea cauzei Curtea de APEL PLOIEȘTI, făcând aplicarea dispozițiilor art.315 cod pr.civilă, în considerarea motivației reținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus completarea probatoriilor cu efectuarea unei adrese către Primăria P pentru a fi depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte existența sau inexistența unor terenuri libere pentru compensare terenului ce a aparținut autorilor contestatorului, teren situat în-, din orașul P, respectiv lista întocmită și afișată la sediul primăriei în conformitate cu art.1 alin.5 din Legea 10/2001, listă care a fost depusă la dosarul cauzei la termenul din data de 28.10.2009.
Contestatorii, fiind prezenți personal în fața instanței au învederat că nu sunt de acord cu acordarea în compensare a niciunuia dintre terenurile înscrise în lista sus menționată, menținându-și opțiunea de restituire în natură a terenului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, la textele legale incidente în cauză, precum și la rezolvarea dată aspectelor cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile anterioare, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.5337/8.05.2009 a admis recursul reclamantului numai în ceea ce privește verificarea situației referitoare la îndreptățirea contestatorilor de a primi, în subsidiar, un alt teren prin compensare cu cel preluat de către stat.
Celelalte motive de recurs, inclusiv cel referitor la restituirea în natură a terenului preluat de către stat, au fost considerate de către Înalta Curte de Casație și Justiție ca nefiind critici încadrabile în dispozițiile art.304 cod pr.civilă, astfel încât modalitatea rezolvării lor de către instanțele anterioare a dobândit putere de lucru judecat.
Sub acest aspect urmează a fi reiterată soluția pronunțată anterior de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, având în vedere faptul că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert a reflectat că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea în natură a imobilului situat în P,-, ocupă în totalitate terenul în litigiu cu blocuri de locuințe și amenajările aferente, astfel încât se constată că, în speță, s-a realizat utilitatea publică, iar construcțiile preluate de autorii contestatorilor au fost demolate, astfel încât în mod corect s-a constatat că se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil, astfel încât, cererea de restituire în natură a acestuia nu este posibilă.
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de a le fi acordat un alt teren în compensarea celui preluat de către stat, Curtea de Apel constată că aceștia, fiind prezenți în fața instanței, la termenul din 28.10.2009, au învederat în mod expres, că nu sunt de acord a primi în compensare niciunul din terenurile din lista întocmită potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001 și afișată la sediul Primăriei Municipiului
De altfel, apelanții nu au făcut dovada că pe raza Municipiului P ar exista alte terenuri aflate la dispoziția unității administrativ teritoriale pe care ar fi de acord să le primească în compensare.
Trebuie reținut că potrivit art.1 alin.3 - 5 din Legea nr.10/2001, "măsurile reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit legii cu soluționarea notificării. Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate, iar primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare."
Rezultă în mod clar că dispozițiile legale sus menționate instituie o procedură obligatorie ce reglementează modalitatea în care sunt acordate bunurile sau serviciile ce pot fi acordate spre compensare, în sensul întocmirii în prealabil a unui tabel care să cuprindă aceste bunuri și din cadrul căruia urmează a fi ales bunul solicitat în compensare.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Conform art.10 alin.10 raportat la art.10 alin.6 din aceeași lege, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Consecința firească a interpretării textelor de lege sus amintite este concluzia că bunurile pot fi oferite spre compensare doar dacă sunt la dispoziția unității administrativ teritoriale menționată în Legea nr.10/2001, dacă se află pe lista întocmită și afișată la sediul primăriilor, conform art.1 alin.5 din lege și dacă pentru acesta este manifestat în mod expres acordul persoanei îndreptățite.
Cum aceste condiții trebuie întrunite în mod cumulativ, instanța de apel, luând act de lipsa acordului contestatorilor de a primi vreunul din bunurile înscrise în tabelul afișat la sediul Primăriei Municipiului P și înaintat instanței de judecată, va constata că apelul acestora nu poate fi admis nici sub acest aspect, restituirea în natură a terenului preluat, nefiind posibilă astfel cum s-a arătat mai sus.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Curtea de Apel în baza dispozițiilor art.296 cod pr.civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat în cauză, iar în baza dispozițiilor art.274 cod pr.civilă va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorii, domiciliat în P,-,.49,.C,.43, cod poștal -,județul P, domiciliat în P,-,.40 A,.A,.9, cod poștal -, județul P și, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul P,împotriva sentinței civile nr.66 pronunțată la 18 ianuarie 2006 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în P,- A,.141 A 1,.A,.8, județul P și cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județul P, cauza fiind trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr.5337/8 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored./CC
7 ex.06.11.2009
fond 8634/2005
fond
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Judecători:Mioara Iolanda Grecu, Marilena Panait
