Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2174/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 639,-
DECIZIA nr.2174
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii, G, -, -, G, a, a, toți cu domiciliul alesla Cabinet Individual de Avocat și mediator,cu sediul în Târgoviște, Bd. -, -.40,. A, parter, județul D împotriva deciziei civile nr.1611 din data de 4 august 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestație Statul Românprin reprezentantMinisterul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, HG, a, G, a, -, G, toți cu domiciliul alesla Cabinet Individual de Avocat și mediator,cu sediul în Târgoviște, Bd. -, -.40,. A, parter, județul
Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 5 noiembrie 2009, iar apoi, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamanții, magistrați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, Judecătoriile Târgoviște, G, P, M și R, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român -reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea părților să aloce și să le plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 30 % din august 2004 și pe viitor, cu dobânzile aferente drepturilor cuvenite, sume reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au relatat instanței faptul că sunt gestionari de informații clasificate conform HG 585/2002 și Legii 182/2002. O discriminare o reprezintă OG 9/2001 pentru modificarea OG 57/2000 pentru salarizarea personalului CNSAS precum și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului care, în art. 8, a stabilit că salariile de bază pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul Consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice din magistratură. Art. 13 acordă membrilor CNSAS un spor de confidențialitate de până la 30% calculat la salariul de bază brut de care magistrații au fost privați.
Același spor a fost prevăzut prin Legea 444/2006 privind drepturile ce se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru judecătorii militari, sporul fiind de 15%. O asemenea prevedere o regăsim în OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în art. 20 al. 3 din Legea 656/2002 pentru membrii plenului precum și personalul din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării banilor în art. 23 al.3 din OG 137/2000 pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
După cum s-a mai arătat, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24.08.2005 a prevăzut în art. 15 al.1 și 2 că:" judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate"
"Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, care să urmărească sau să aibă drept efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege"
Astfel, judecătorii militari și membrii Colegiului Director al CNCD beneficiază de un asemenea spor, deși pentru magistrați nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
Art. 14 din CEDO și jurisprudența CEDO prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie"
Art. 21 al.1 din OG 137/2000 arată că, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată din următoarele considerente: prin art.3 din OG 19/2006 s-a dispus ca, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele și personalul civil din cadrul beneficiază de un spor de până la 15 % din solda lunară pentru 5 % din numărul total de posturi. Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului, sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Art.15 din OG 6/2007 arată că sporul se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, categoriile de personal și limitele sporului fiind prevăzute prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite.
Rezultă că legiuitorul a avut în vedere numai anumite categorii de personal, limitând strict acordarea lui.
De asemenea, nu se poate reține că documentele cu care se operează în instanțe au în covârșitoarea lor majoritate, caracter de confidențialitate care să impună acordarea lui fără a se deține permis/aviz pentru accesul la documente clasificate.
Nu există o discriminare în sensul art.2 din OG 137/2000, nefiind în cazul unor situații identice unde ar exista tratament diferit pentru persoane diferite.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a acestuia, motivat pe faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
În speță, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând cu aceștia raporturi de muncă. Art.34, 48 și 55 din Lg.500/2002 privind finanțele publice reglementează atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
De asemenea, prin întâmpinare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, pe motiv că acest consiliu, în baza art.16-20 din OG 137/2000, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice prevederile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG 137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor formelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Conform prevederilor art.27 din OG 137/2000, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, în această situație judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, din următoarele considerente:
1) Reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede, cadrului legal stabilit de OG 137/2000, în afara legii neputând vorbi de discriminare. În consecință, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, nu constituie o problemă de discriminare, reclamanții având posibilitatea să invoce într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești excepția de neconstituționalitate (art.16 din Constituție);
2) În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea pe viitor a acestor drepturi, s-a apreciat că este inadmisibil, deoarece se referă la un drept care nu s-a născut încă;
3) Dispozițiile referitoare la sporul de confidențialitate nu sunt discriminatorii.
Astfel, în anumite cazuri legiuitorul a avut în vedere "informații clasificate" cum sunt reglementate prin Lg.182/2002, iar în alte situații, întocmirea unor lucrări sau desfășurarea unor activități cu caracter confidențial, alteori acordarea, sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare.
Art.73 și 74 din Lg.303/2004 arată că "salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială", fiind vorba de o indemnizație de încadrare brută lunară în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură.
Aceștia mai beneficiază de sporul de stabilitate, vechime în muncă, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare, prima de concediu, premii periodice etc.
Nu orice tratament diferențiat semnifică discriminare, acesta având o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre grupurile profesionale.
De asemeni, Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin deciziile pronunțate cu privire la aplicabilitatea unor dispoziții legale referitoare la drepturi de natură salarială cuvenite magistraților, a reținut că lipsa beneficiului unor asemenea drepturi pentru aceștia (ex.: prima de concediu) comparativ cu alte categorii profesionale nu este discriminatoare, pentru că principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate.
Totodată, Colegiul Director al a constatat, prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 și Hotărârea nr. 318/08.10.2007, că în situațiile învederate nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din OG 137/2000.
Prin încheierea ședinței din Camera de consiliu din data de 30.01.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis cererea de abținere formulată de judecătorii din cadrul Tribunalului Dâmbovița și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul acestei instanțe.
Tribunalul Prahovaa analizat întregul material probator administrat în cauză și s-a pronunțat mai întâi cu privire la excepțiile invocate, astfel:
1) În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis-o, având în vedere că în temeiul prevederilor art.27 din OG 137/2000 rep. acesta nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece această instituție este abilitată prin lege să aplice dispozițiile în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de acea ordonanță, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și prin orice domeniu de activitate.
Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și exprima poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, în conformitate cu art.27 din OG 137/2000.
În speță, însă, Consiliul s-a pronunțat cu privire la petițiile formulate de procurori, prin care se invocă această stare de discriminare prin neacordarea sporului de confidențialitate și a stabilit că nu există tratament diferențiat discriminatoriu potrivit art.2 din OG 137/2000 (hotărârile nr. 232/29.08.2007 și nr. 318/08.10.2007).
2) Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost apreciată, de asemenea, întemeiată, deoarece acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea bugetelor de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există raporturi de muncă, părți în aceste raporturi neputând fi salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art.282 muncii, motiv pentru care nu poate fi obligat nici la plata unor drepturi salariale.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Din aceste considerente, prima instanță a constatat întemeiate cele două excepții ale lipsei calității procesuale pasive a Consiliului național pentru Combaterea Discriminării și a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și le-a admis ca atare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: reclamanții sunt judecători în cadrul Tribunalului Dâmbovița și al judecătoriilor din raza acelei instanțe. Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat acordarea sporului de confidențialitate, de 15 %, cu dobânzile aferente, sume reactualizate cu indicele de inflație la data plății și acordarea sporului și pentru viitor.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Lg.182/2002 și Hotărârea nr. 585/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
S- invocat, în acest sens, o discriminare în conformitate cu OG 137/2000, având în vedere că alte categorii de personal beneficiază de sporul respectiv iar magistrații nu, cu toate că sunt gestionari de informații clasificate și au obligația păstrării confidențialității stabilite prin codul deontologic și Lg.303/2004.
Sporul de 15 % recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punct de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare sau cuantumului, încât nu se poate reține o "situație comparabilă" cum cere expres OG 137/2000.
Astfel, art.3 din OG 19/2006, aprobată prin Lg.444/2006 arată că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, iar sporul poate fi acordat pentru 5 % din numărul total de posturi prevăzut în statul de organizare al
Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, sporul se acordă funcționarilor publici din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, CNSAS, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, iar categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului, condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Aceleași prevederi le regăsim și în dispozițiile art.74 din Lg.303/2004, conform căruia judecătorii și procurorii militari sunt militari activi și beneficiază de drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, salarizarea asigurându-se de, în virtutea calității de militar activ, nu de magistrat.
La acordarea sporului, legiuitorul a avut în vedere "informații clasificate" - așa cum sunt reglementate de Lg.182/2002, în alte situații doar întocmirea unor lucrări sau desfășurarea unor activități cu caracter confidențial, iar uneori acordarea este condiționată de existența unor alocații bugetare și de decizia ordonatorului principal de credite, care urmează să stabilească persoanele ce desfășoară activități cu caracter confidențial (OG 6/2007).
În ceea ce privește magistrații, salarizarea lor este reglementată prin lege specială, fiind adoptată OUG 27/2006 privind salarizarea, aprobată cu modificări și completări prin Lg.45/2007, în care se arată că ei beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și vechimea în magistratură. Actele normative mai prevăd o serie de alte drepturi și sporuri, respectiv cel de stabilitate, vechime în muncă, pentru condiții deosebite, grele și vătămătoare, prima de concediu, premiul anual, premii periodice.
Conform prevederilor art.1 alin.3 din OG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sistemele diferite de salarizare, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între magistrați, funcționari publici, demnitari etc. diferența de tratament având o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre acele grupuri.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, legiuitorul fiind în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica, suspenda sau anula, fără a reprezenta privilegiu sau discriminare.
Nu în ultimul rând, documentele cu care se operează în instanțe nu au în marea lor majoritate caracter de confidențialitate care să impună acordarea acelui spor tuturor magistraților fără nicio selecție, fără a se deține niciun fel de permis/aviz pentru accesul la documente clasificate.
Colegiul director al CNCD a constatat, prin Hotărârile nr. 232/29.08.2007 și nr. 318/08.10.2007, în soluționarea unor petiții formulate de procurori care invocau starea de discriminare prin neacordarea sporului de confidențialitate, că în situațiile respective nu există tratament discriminatoriu diferențiat în accepțiunea art.2 din OG 137/2000.
În ceea ce privește acordarea pe viitor a acestui spor, prima instanță a respins acest capăt de cerere, în primul rând ca urmare a respingerii capătului de cerere privind acordarea lui până în prezent, dar și ca o consecință a faptului că se referă la un drept care nu s-a născut încă, iar reclamanții nu justifică un interes născut și actual, ci unul viitor.
Reținând cele relatate mai sus, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.407 din data de 21 aprilie 2008,a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, invocate de aceștia și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că sunt gestionari de informații clasificate conform HG 585/2002 și pe Legea 182/2002 și în mod eronat s-a respins acțiunea.
S-a mai susținut că există o discriminare evidentă, sancționată inclusiv de disp. art.14 din CEDO.
La termenul din 4 august 2009 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivități formulării recursului și, având în vedere această excepție a constatat următoarele:
Sentința 407/21.04.2008 a Tribunalului Buzăua fost comunicată recurenților la data de 23 și 26 mai 2008, așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele 84 - 129 dosar fond, iar recursul ce face obiectul prezentului dosar a fost depus la data de 23.06.2009, fiind depășit termenul legal de recurs de 10 zile. prev. de art.80 Legea 168/1999, motiv pentru care Curtea a admis excepția invocată și a respins recursul ca tardiv formulat.
Din dovezile de comunicare rezultă că reclamanții au semnat personal de luare la cunoștință, astfel că nu a putut fi primită susținerea că nu li s-a comunicat sentința.
Astfel, față de cele expuse mai sus, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.1611 din data de 4 august 2009, a admis excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu și a respins ca tardiv recursul declarat de recurenții reclamanți împotriva sentinței civile nr. 407 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița.
Împotriva acestei decizii, au formulat contestație în anulare reclamanții, solicitând anularea deciziei de recurs, în baza art.318 alin.1 teza pr. civilă, întrucât instanța de fond a anulat ca tardiv recursul formulat de acești reclamanți, cu neobservarea dovezilor de comunicare de la dosar, care nu făceau dovada că față de aceștia, a fost depășit termenul de 10 zile, stipulat de art.80 din Legea nr.168/1999.
În dovedirea contestației nu s-au formulat alte probe.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în contestație.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei, Curtea constată ca fiind fondată contestația formulată pentru următoarele considerente:
Verificând dovezile de comunicare ale sentinței civile nr.407/2008, Curtea constată că această sentință nu a fost comunicată pentru o parte din recurenți, a, -, însă, instanța de recurs, a purces la anularea cererii de recurs ca tardiv formulată, cu neobservarea acestui aspect. acestui aspect constituie o eroare materială în sensul art.318 pr.civilă.
În consecință, Curtea constatând că sunt îndeplinite în cauză disp. art.318 alin.1 teza I pr.civilă, urmează să admită contestația în anulare, să anuleze în parte decizia nr.1611/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în ceea ce-i privește pe recurenții sus - menționați și să acorde un termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii, G, -, -, G, a, a, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat și mediator, cu sediul în Târgoviște, Bd. -, -.40,. A, parter, județul D împotriva deciziei civile nr.1611 din data de 4 august 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații în contestație Statul Român prin reprezentant Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, HG, a, G, a, -, G, toți cu domiciliul alesla Cabinet Individual de Avocat și mediator,cu sediul în Târgoviște, Bd.-, -.40,. A, parter, județul
Anulează în parte decizia nr.1611/2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Fixează termen la data de 10 decembrie 2009, sala 4, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
red.CP
tehnored.IM
2 ex./30.11.2009
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
