Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 168/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(132/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică de la 16.03.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1691 din 25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - obligația de a face (Lg.10/2001).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru intimata reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/26.05.2008, eliberată de Baroul București (fila 12 dosar), lipsind apelanta pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 11 martie 2009, a unei întâmpinări formulată de intimata reclamantă, cu copie pentru comunicare.
Avocatul intimatei reclamante arată că nu are cereri prealabile de formulat. În ceea ce privește actul procedural aflat la dosar la filele 115-117, intitulat "Întâmpinare", solicită a fi avut în vedere ca și concluzii scrise.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală. Termenul de 60 de zile, condiționat pentru soluționarea notificării, este un termen imperativ și nu unul de recomandare, cum greșit susține apelanta și curge de la data depunerii actelor doveditoare, numai dacă actele au fost depuse anterior formulării notificării, însă nu mai târziu de 60 de zile de la notificare. După expirarea acestui termen, unitatea deținătoare este obligată să soluționeze notificarea indiferent dacă actele doveditoare sunt complete sau nu și să pronunțe o decizie în acest sens. Așa cum a arătat și la judecata în primă instanță, partea pe care o reprezintă a depus în copie legalizată toate documentele prevăzute în adresa nr. 14719/D3/10.08.2002, ce emană de la Prefectura Municipiului B, documente necesare soluționării notificării, iar depunerea unei declarații exprese din care să rezulte că actele solicitate sunt ultimele de care reclamanta dispune, nu își găsește susținerea în prezenta cauză. Prin urmare, opiniază că apelanta pârâtă rămâne obligată să soluționeze notificarea în termenul prevăzut de lege, neputând invoca pentru întârzierea răspunsului, nedepunerea respectivei declarații.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1691/25.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a disjuns capătul doi din cerere, astfel cum a fost completată și a dispus formarea unui nou dosar, cu termen la 06.01.2009. 7, cu citarea părților, a admis capătul unu din cerere, astfel cum a fost completat, formulat de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, având ca obiect obligația de a face în baza Legii nr.10/2001 și a obligat pârâta să soluționeze notificarea nr.838/08.08.2001 emisă de BEJ " " prin dispoziție motivată, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că autoarea reclamantei a formulat, în condițiile Legii nr.10/2001, prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați, și, notificarea nr.838/08.08.2001, pe care a adresat-o Primăriei Municipiului B, solicitând restituirea în natură a părții din apartamentul nr.4 (actualul apartament nr.7) și dependințe (boxa nr.2 și 9) situat în B,-.
Deși pârâtului Primarul General al Municipiului B, ca reprezentant al unității deținătoare, îi revenea obligația de a răspunde solicitării reclamantului într-un termen de 60 de zile, potrivit art.25 alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001, republicată, acesta nu s-a conformat obligației. Astfel, cererea reclamantului este întemeiată, pentru a decide astfel, instanța reținând că în ceea ce privește executarea obligațiilor de a face, reclamantului îi revine numai sarcina de a dovedi existența obligației (fapt ce rezultă din dispozițiile menționate, obligația având ca izvor însăși legea), căzând în sarcina pârâtului să facă dovada executării obligației sau a imposibilității executării acesteia.
În ceea ce privește capătul doi din cererea modificatoare (dacă pârâta nu soluționează notificarea, se solicită soluționarea pe fond a notificării și acordarea de despăgubiri), tribunalul a constatat că astfel cum este formulat, nu poate fi soluționat împreună cu primul capăt de cerere, necesitând rămânerea definitivă a soluției pe aspectul obligării la emiterea dispoziției.
Împotriva sentinței civile nr.1691/25.11.2008 a formulat apel pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv termenul de 60 de zile pentru a răspunde notificării prevăzut de art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 este un termen de recomandare, norma legală sus-menționată având caracter dispozitiv, iar nu imperativ. De altfel, depășirea termenului de recomandare de 60 de zile prevăzut pentru soluționarea cererii poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care termenul a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, fapt ce nu a fost dovedit în cauză.
Întâmpinarea după la 11.03.2009 intimata solicită respingerea apelului deoarece termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001 este un termen imperativ, nu unul de recomandare. Orice altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Dacă ar fi să considerăm că termenul are caracter de recomandare s-ar încălca indirect și s-ar amâna rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor sau după caz procedura acordării de despăgubiri și pe această cale s-ar îngrădi dreptul la reparație.
În acest sens este și practica în materie, prin Deciziile nr. 2530 /11.06.2003, nr. 4939/21.11.2003, nr. 5329/10.12.2003 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, dându-se același caracter imperativ termenului de soluționare a notificărilor emise în baza Legii nr.10/2001, ". cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoană juridică deținătoare să fie obligată să emită (să pronunțe) un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din lege și face parte dintr-o procedura administrativ - jurisdicțională prealabilă instituită în mod imperativ" - Decizia J nr.2530 din 11 iunie 2003.
Referitor la susținerea apelantei cum că depășirea termenului de 60 de zile ar putea fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare dar numai cu condiția dovedirii de către titularul notificării a existenței unui prejudiciu, aceasta este lipsită de temei juridic.
Verificând legalitatea sentinței apelate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat și în baza art.296 Cod procedură civilă, l-a respins pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă de instanță promovată de reclamanta are ca obiect obligarea pârâtei să răspundă notificării nr.838/08.08.2001 formulate în baza Legii nr.10/2001, sub sancțiunea plății de daune interese cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, și prin cererea modificatoare din 30.09.2008 a solicitat, în subsidiar, dacă pârâta nu soluționează notificarea și nu depune Decizie/Dispoziție în termenul acordat de instanță, trecerea la judecarea pe fond a notificării și, în consecință, să se dispună acordarea de despăgubiri pentru partea din apartamentul nr.4 (actualul. nr.7) și dependințe (boxa nr.2 și 9) situat în B,-, revândut prin contractul de vânzare - cumpărare nr.266/14.05.1975 către.
Reclamanta a arătat că autoarea sa, defuncta -, a formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001, solicitând restituirea în natură a părții din apartamentul nr.4 (actualul apartament nr.7) și dependințe (boxa nr.2 și 9) situat în B,-, dar nici până în prezent, deși au trecut aproape 7 ani, nu a fost soluționată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus copie după notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, titlul de proprietate reprezentat de actul de vânzare - cumpărare încheiat la 25.07.1945 încheiat de autoarea reclamantei, acte de stare civilă prin care face dovada că este moștenitoarea autoarei sale.
În mod corect instanța fondului a reținut că apelanta - reclamantă a făcut dovada că a respectat cerințele imperative ale Legii nr.10/2001, notificând în termenul legal unitatea deținătoare, în condițiile art.46 alin.3 din lege.
Cum notificarea a fost formulată la 08.08.2001, așa cum rezultă din fila 8 a dosarului de fond și până la data promovării acțiunii - 11.08.2008 - reclamanta nu a primit un răspuns din partea intimatului, în mod corect s-a adresat instanței.
Absența răspunsului apelantei - pârâte a fost apreciată în mod corect de instanță ca un refuz de soluționare a notificării formulată la 08.08.2001 - fila 8 dosar fond și acțiunea în justiție promovată de reclamantă își găsește temeiul în atitudinea pârâtului.
Din coroborarea dispozițiilor art.23 și 25 din Legea nr.10/2001 rezultă că soluționarea cererii trebuie făcută până la expirarea termenului de 60 zile de la data notificării.
Din interpretarea literală a dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001, în forma actuală, rezultă în mod imperativ că notificarea adresată de persoana îndreptățită unității deținătoare a imobilului, trebuie rezolvată în termen de 60 de zile de la înregistrare sau de la data depunerii actelor doveditoare ale proprietății în raport de care s-a formulat cererea.
Contrar susținerilor apelantei - pârâte, termenul prevăzut de lege nu este un termen de recomandare, ci un termen obligatoriu în care să se răspundă pretențiilor persoanei îndreptățite, termen rezonabil pentru a se face o verificare a cererii în raport de înscrisurile depuse în susținerea acesteia.
Deși invocă dispozițiile art.23 alineatul 1 din Legea nr.10/2001 privind actele care pot servi drept mijloc de probă a proprietății reclamantei, apelanta - pârâtă nu formulează în concret nicio susținere în legătură cu incidența acestui text pentru modul de calcul al termenului de soluționare a notificării. Cu alte cuvinte, nu rezultă din niciun înscris depus la dosar că reclamanta a întârziat depunerea actelor doveditoare ale dreptului său de proprietate, pentru care a solicitat restituirea în natură a imobilului, o asemenea perioadă de timp, de aproximativ 7 ani, care să justifice nesoluționarea notificării până în prezent.
Această durată depășește cu mult noțiunea de "termen rezonabil" în rezolvarea unei petiții, așa încât reclamanta este pe deplin îndreptățită să obțină o hotărâre judecătorească care să rezolve pretențiile sale, lăsate nesoluționate din cauza atitudinii culpabile a pârâtei.
Prejudiciul suportat de intimata - reclamantă constă tocmai în faptul că aceasta a promovat o cerere prin care a intenționat să obțină restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de către stat, pasivitatea nejustificată a unității deținătoare reprezentând, în realitate, un refuz de soluționare a acestei cereri. Ca urmare, o îndelungată perioadă de timp, reclamanta, deși a depus în termen notificarea, s-a aflat în situația de a nu își putea valorifica în modalitatea prevăzută de lege, pretențiile sale legate de imobilul preluat abuziv de către stat.
Nu este necesară nicio dovadă suplimentară a atitudinii pârâtei în legătură cu neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa prin lege, de emitere a unei dispoziții motivate pentru soluționarea notificării, într-un termen de 60 de zile calculat de la data înregistrării sau de la data depunerii actelor doveditoare. În acest ultim sens, nu rezultă nicio încunoștințare a reclamantei din partea pârâtei, privind completarea actelor de proprietate, care, de altfel, sunt suficiente pentru dovedirea dreptului pretins.
Criticile apelantei - pârâte sunt neîntemeiate, așa încât apelul declarat de aceasta va fi respins ca nefondat, în condițiile art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1691/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în B,-, - 3,.E,.1,.64, sector 6 și cu domiciliul ales la, în B, Intrarea nr.2, sector 1.
Ia act că intimata - reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
5 ex./01.04.2009
TB-3 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica
