Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/

Ședința publică de la 19 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu

Judecător - - -

Grefier - - -grefier șef secție

-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către contestatoareaSC 2000 SA Sud, județul, împotriva sentinței civile nr. 762 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataUNIUNEA NAȚIONALA A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI UCECOM bucurești,în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanta-contestatoare consilier juridic în baza delegației nr. 81/18.05.2009 și pentru intimata lipsă doamnele consilier juridic și, în baza delegațiilor depuse la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că prin serviciul registratură, la data de 18.05.2009, doamna av. a depus la dosar o cerere prin care solicită să e ia act că nu mai răspunde pentru apelantă deoarece a reziliat contractul de asistență juridică;

Reprezentantul apelantei-contestatoare depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 90,00 lei și declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Reprezentantele intimatei declară că nu mai au cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.

Consilier juridic pentru apelanta-contestatoare susține oral motivele scrise de apel și cu privire la primul motiv de apel, apreciază că hotărârea a fost dată fără să se soluționeze în prealabil un incident de judecată apărut la data de 22.10.208, respectiv recuzarea judecătorului.

Consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 27 și următoarele, raportat la art.105 și următoarele din Codul d e procedură civilă deoarece temeinicia cererii de recuzare nu putea să fie apreciată de către același judecător, adică cel recuzat; ca atare hotărârea pronunțată este nelegală, ea urmând a fi anulată deoarece este un act de procedură făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.

Dacă se va trece peste acest motiv de apel, în motivele scrie a detaliat celelalte motive de apel, potrivit cărora hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.

Astfel, instanța a reținut greșit că revendicarea a privit ambele imobile, plecând de la un raționament greșit și față de petitul acțiunii de revendicare și față de solicitarea la cuvântul pe fond al reclamantei UCECOM, ambele făcând referire expresă la imobilul denumit Hotelul. Nu rezultă că instanța ar fi obligat pe SC să lase în deplină proprietate imobilul Hotelul format din spațiu de cazare și restaurant așa cum eronat a reținut Tribunalul Brăila. De altfel, cele două imobile au fost individualizate separat prin cele două proiecte care au existat, identificate și prin expertiza efectuată în contestația la titlu, în sensul că imobilul Hotelul se află la adresa din Sud,- iar imobilul Restaurantul se află în-.

Niciodată reclamanta nu a solicitat revendicarea imobilului Hotelul format din imobilul cu destinație de hotel și imobilul cu destinație de restaurant, așa cum eronat a reținut Tribunalul Brăila. Greșit instanța a ajuns la concluzia că întinderea dreptului de proprietate ar cuprinde ambele imobile așa cum au fost proiectate de către UCECOM, confundând proiectul imobilului Restaurant cu executarea acestui proiect, neglijând celelalte operațiuni respectiv cine a construit, cine făcut recepția finală, cine a avut posesia și a folosit imobilul până în anul 2006 când a fost executat silit în mod abuziv. Motivarea hotărârii instanței de fond în sensul că UCECOM a revendicat imobilul așa cum a fost proiectat și cum a funcționat atât timp cât s-a aflat în proprietatea acesteia nu are suport legal și nici nu se regăsește în probele administrate. UCECOM nu a construit cele două imobile, nu a recepționat definitiv lucrările de construcții și mai mult nu a folosit niciodată cele două construcții mai înainte de executarea silită a hotărârii de revendicare, în anul 2006.

Hotelul și restaurantul au fost și sunt active separate începând cu data proiectării, construirii, recepției finale, administrării, amortizării și până la data pronunțării hotărârii judecătorești de revendicare, respectiv până la data executării acesteia în baza titlului a cărui întindere și înțeles se cer a fi lămurite.

Soluția pronunțată de Tribunalul Brăila este nelegală și netemeinică deoarece s-au ignorat cu vădită rea-credință înscrisurile existente la dosar care atestă faptul că nici măcar imobilul revendicat, Hotelul, nu a fost vreodată în posesia și folosința UCECOM și nici în proprietatea acesteia.

Pentru toate considerentele arătate detaliat în motivele scrise de apel aflate la dosarul cauzei, în concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, după ce instanța se va pronunța pe cererea de recuzare. În subsidiar, dacă se va trece peste acest incident de judecată la fond, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, admiterea contestației la titlu și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 950/15.11.1999 a Tribunalului Constanța, în sensul că ea privește doar Hotelul situat în Sud,-, nu și Restaurantul situat în Sud,-.

Reprezentantul intimatei, consilier juridic, susține întâmpinarea depusă la dosar și referitor la primul motiv de apel solicită a fi respins ca nefondat având în vedere că SC a formulat prin notă depusă prin registratură pentru termenul din 30.07.2008 o cerere de recuzare, pe care însă nu a timbrat-o și asupra căreia nu a revenit insistând asupra solicitării de a se efectua o contraexpertiză în cauză și, numai după ce instanța de judecată a respins cererea de admitere a probei respective motivându-și soluția, contestatoarea a formulat oral cererea de recuzare fără aod epune în scris și fără aot imbra.

Instanța a reținut astfel în mod corect faptul că cererea de recuzare nu a fost formulată î scris și nu a fost legal timbrată pentru ca în conformitate cu prevederile art. 29 și următoarele Cod procedură civilă să se poată pronunța asupra acestei cereri.

Învederează instanței că, apelanta prin toate motivele de apel formulate ca de altfel și prin contestația la titlu aduce în discuție motive de fond soluționate irevocabil de instanțele de judecată prin sentința civilă nr. 950/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Constanța, decizia civilă nr. 251/25.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și decizia civilă nr. 1409/10.01.2004 pronunțată de ÎCCJ.

Instanța de judecată a avut în vedere la soluționarea contestației la titlu toate cele trei hotărâri menționate, motivarea instanțelor, actele depuse la dosar precum și expertiza tehnică imobiliară, raportat la competențele instanței în funcție de obiectul dedus judecății, respectiv contestația la titlu. Solicită în concluzie respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Consilier juridic pentru intimată,achiesează în totalitate la concluziile puse de colega sa.

CURTEA

Asupra apelului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamanta " 2000" A cu sediul în Sud, județul C, a formulat în contradictoriu cu Asociația Națională a Cooperativelor (Cooperației) Meșteșugărești - UCECOM, cu sediul în B, contestație la titlu prin care a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 950/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. R 4883/1999, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 251/25.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 634/2000 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1409/10.02.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 244/2001, în sensul lăsării în deplină proprietate și posesie numai a Hotelului, situat în Sud,- nu și a Restaurantului, situat în Sud,-.

În motivarea contestației a susținut că prin sentința civilă nr. 950/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. R 4883/1999, a fost admisă acțiunea formulată de Ucecom B și a fost obligată " 2000" să lase în deplină proprietate și posesie imobilul Hotel situat în Sud,-.

Creditoarea Ucecom Bap us în executare sentința în dosarul de executare nr- și s-a emis somația prin care se solicită să lase în deplină proprietate și posesie Hotelul situat în-.

Împotriva acestui act de executare a formulat contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr. 11221/2003 al Judecătoriei Constanța.

Prin încheierea din 23.02.2004 dată în același dosar, s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 919/3.02.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, prin strămutare, s-a admis contestația la executare, a fost anulată somația emisă în dosarul de executare - și s-a dispus refacerea somației în conformitate cu dispozițiile art. 387 și 578 Cod de procedură civilă.

La data de 22.02.2005 s-a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor bancare și la data de 23.02.2005 s-a emis somația de lăsare în deplină proprietate și posesie a imobilului Hotelul situat în-.

A formulat o nouă contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr. 1957/2005 al Judecătoriei Constanța, strămutat la Judecătoria Sectorului 3 B, dosar nr. 11475/2005, în care s-a suspendat executarea silită până la data de 24.02.2006, prin respingerea contestației la executare silite în baza sentinței civile nr. 1918/24.02.2006.

Fără a mai emite un alt act de executare decât somația din data de 22.02.2005, executorul judecătoresc a interpretat în mod propriu și nelegal dispozitivul titlului executoriu și l-a pus în executare asupra restaurantului.

În aceste condiții a formulat contestație apreciind că este necesară lămurirea titlului executoriu în ceea ce privește neincluderea restaurantului.

Reclamanta a mai susținut că în acțiunea în revendicare nu s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice și contabile pentru a se identifica imobilul solicitat, față de cel prevăzut în actele de proprietate invocate.

După apariția Legii nr. 10/2001 Ucecom a formulat notificare către " 2000" pentru retrocedarea hotelului și a restaurantului, notificare soluționată prin emiterea unei decizii de respingere, împotriva căreia s-a formulat contestație în dosarul nr. 3358/2001.

În această contestație s-a administrat proba cu expertiză prin care s-a stabilit că Ucecom a construit din fonduri proprii doar 47,8% din Hotelul, fără restaurantul.

Investiția a fost continuată și finalizată de Sfatul Popular apoi a fost preluată de și înregistrată ca mijloc fix.

După 1.01.1969 a trecut în patrimoniul Sud, în subordinea care a inițiat un program de amenajare a hotelului în vederea trecerii acestuia de la Categoria IV de confort la categoria IB.

Titlul executoriu pe care îl invocă Ucecom prevede lăsarea în deplină proprietate și posesie a hotelului, situat în Sud,- și nu a restaurantului, aflat în-.

Reclamanta consideră că dispozitivul sentinței civile nr. 950/15.11.1999 prevede obligația debitorului " 2000" de a lăsa în deplină proprietate și posesie Hotelul, fără restaurantul.

Conform procesului verbal de predare primire nr. 2930/13.11.2000 ce a fost depus în dosarul având ca obiect revendicare, Hotelul figurează ca activ distinct situat pe-, iar Restaurantul ca activ distinct situat pe-.

Prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria nr. 1189/19.05.2003 emis de Ministerul Turismului s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea 2000 SA asupra terenului în suprafață de 1387 mp aferent imobilului Restaurant.

În drept, a invocat dispozițiile art. 400 Cod de procedură civilă.

Solicită admiterea contestației la titlu așa cum a fost formulată și lămurirea înțelesului titlului executoriu în sensul că el cuprinde numai Hotelul, nu și restaurantul.

Pentru dovedirea motivelor invocate în contestație a solicitat proba cu acte și expertiză tehnică judiciară cadastrală privind imobilul în litigiu.

Prin încheierea nr. 2696 din 28 septembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a admis cererea formulată de Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM B și s-a dispus-/2006 la Tribunalul Brăila, iar prin încheierea nr. 1985din 170ctombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția Civilă s- dispus înaintarea dosarului la această instanță.

Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Brăila sub nr-.

Pârâta Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția de litispendență, în conformitate cu dispozițiile art. 163 Cod de procedură civilă, motivând că este a doua contestație la titlu promovată de " 2000"

Pârâta a susținut că pe rolul Judecătoriei Constanțas -a aflat dosarul nr. 3637/2006 având aceleași părți și același obiect, cauză ce a fost declinată în favoarea Tribunalului Constanța, motiv pentru care a solicitat reunirea celor două cauze.

Pe fond, pârâta a susținut că prin titlul executoriu contestat de reclamantă, Tribunalul Constanțaa admis în totalitate acțiunea în revendicare asupra întregului imobil " " format din corp cazare și corp cantină și nu în parte cum susține cu rea credință reclamanta.

Consideră că afirmația contestatoarei potrivit căreia, numai hotelul a fost construit ca o singură unitate funcțională cu cele trei corpuri, A, B și C, restaurantul fiind unitate separată care nu intră în componența hotelului este făcută cu scopul de a induce în eroare instanța.

Solicită respingerea contestației ca nefondată.

Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamantă, a apărărilor formulate de pârâtă, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, a constat următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 950 din 15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. R 4883/1999, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 251/25.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 634/2000 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1409/10.02.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 244/2001, s-a admis acțiunea formulată de Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM B împotriva " 2000". și în consecință, a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul Hotel situat în Sud,-, județul C și a obligat pârâta la plata sumei de 1.000.077 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM Bas olicitat prin acțiune obligarea pârâtei " 2000" A, să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Sud,-, Hotel.

Instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada cu toate actele depuse la dosar că este proprietara Hotelului deoarece a comandat proiectarea, a fost parte contractantă în contractul de antrepriză al lucrării ridicate pe terenul atribuit în folosință gratuită, fără termen, a semnat procesele verbale de recepție, a plătit restul lucrării până la terminare și că nelegal, fără a ține seama că era proprietate cooperatistă, a fost trecută în administrarea Sfatului Popular C, care l-a transmis în timp mai multor administratori, ultimul posesor fiind pârâta.

S-a mai reținut că imobilul a intrat în posesia pârâtei prin nr. 9/1960, hotărâre ilegală prin care s-a trecut greșit în proprietatea statului.

Pentru a se proceda la lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu este necesar să se stabilească dacă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată în cauza în care s-a pronunțat sentința ce constituie titlul executoriu și dispozitivul titlului, există neconcordanțe sau nelămuriri în ce privește executarea.

Astfel, în cauza ce a format obiectul dosarului nr.7892/1996 înregistrată la Judecătoria Constanța, apoi trimisă spre rejudecare în fond la Tribunalul Constanța sub nr.508/1998, reclamanta Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM Bas olicitat obligarea pârâtei " 2000" A, să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul "Hotel " (fosta Casă de odihnă și tratament de la " ") situat în Sud,-.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, pentru organizarea odihnei și recuperarea medicală a membrilor cooperatori, Ucecom a hotărât construirea în stațiunea Sud, str. - - Nr. 12, unei case de odihnă formată dintr-un corp de cazare cu o capacitate de 400 paturi, compus din subsol parțial, parter și patru etaje, precum șiun club-cantinăformat din subsol parțial și parter (anexa 4).

Terenul pe care s-a realizat construcția este proprietate de stat acordat de către Sfatul Popular al Orașului, regiunea C, în suprafață de 2500 mp, conform adresei nr. 4373/1957.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și obligarea pârâtei să predea imobilul revendicat.

Deși în dispozitivul sentinței nu se face mențiunea expresă cu privire la restaurantul, din considerentele sentinței și din conținutul acțiunii formulate rezultă că obiectul restituirii l-a format imobilul compus din hotel (spații de cazare) și restaurantul hotelului, obiectiv ce a figurat inițial sub denumirea de cantină.

Dacă s-ar fi avut în vedere numai restituirea imobilului cu destinație de hotel (spații de cazare) și dacă ar fi constituit un obiectiv distinct de cel privind cantina-restaurant, instanța ar fi admis acțiunea în parte și ar fi dispus restituirea numai a primului obiectiv cu destinație de cazare.

Prin sentința civilă nr. 762/29.10.2008 Tribunalul Brăila - secția civilă a respins ca nefondată contestația formulată de SC 2000 SA Sud privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu - sentința civilă nr. 950/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. /1999.

A reținut tribunalul pentru a pronunța această soluție următoarele:

Interpretarea dispozitivului sentinței ce se execută trebuie să se facă ținând seama de obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța, de considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și de situația juridică inițială a imobilului revendicat.

Modificările ulterioare aduse imobilului în litigiu nu schimbă regimul juridic al acestuia și nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al reclamantei.

Instanța investită cu soluționarea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu nu se poate substitui celei investită cu soluționarea acțiunii de fond care a pronunțat sentința ce se execută.

Competența instanței în contestația la titlu se limitează, doar la lămurirea unor aspecte legate de punerea în executare și nu poate modifica hotărârea intrată în puterea lucrului judecat.

Astfel, analizând dispozitivul sentinței contestate, Tribunalul constată că instanța de fond care a pronunțat această sentință a avut în vedere restituirea imobilului intitulat Hotel, care cuprinde atât partea din imobil cu destinație de hotel cât și partea cu destinație de restaurant (cantină).

Așa cum rezultă din considerentele sentinței puse în executare, instanța de fond a avut în vedere întreaga documentație care a stat la baza construirii imobilului revendicat de reclamanta Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești - UCECOM

Este irelevant în cauză, în contestația la titlu, dacă pârâta contestatoare deține un titlu de proprietate asupra terenului, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria nr. 1189/19.05.2003 emis de Ministerul Turismului în temeiul unei Hotărâri de Guvern.

Nu se discută fondul dreptului ci doar întinderea lui.

Instanța de fond a stabilit că întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului cuprinde atât hotelul cât și restaurantul, astfel cum au fost proiectate inițial de către proprietar, în speță Ucecom.

Eventualele pretenții ale contestatoarei cu privire la lucrările efectuate la imobilul revendicat, pot forma obiectul unui litigiu separat.

Chiar dacă valoarea îmbunătățirilor, a investițiilor și a altor cheltuieli efectuate pentru modernizarea imobilului revendicat ar depăși valoarea inițială, nu schimbă titularul dreptului de proprietate.

Prin expertizele judiciare efectuate în cauză s-au lămurit aspectele cu privire la valoarea lucrărilor efectuate la imobilul revendicat și sursele de finanțare, dar și aspectele privind proiectul inițial cu obiectivele ce îl compun.

Astfel, suplimentul la raportul de expertiză judiciară efectuat de ing. expert, precizează un aspect esențial în lămurirea dispozitivului titlului contestat, anume, acela că, UCECOM și-a asumat obligația de achita din contul său valoarea situației de plată pentru proiectul deexecuție cantină, pentru care a achitat avansurile.

Obiectivul respectiv se referă la cantina devenită ulterior restaurantul ce aparține hotelului.

Din Raportul de expertiză întocmit de același expert, pe baza documentației pusă la dispoziție de ambele părți, (filele 69-83), rezultă că identificarea în teren a celor două obiective, Hotel și Restaurant, corespunde cu descrierea din memoriul justificativ, pentru organizarea lucrărilor, în vederea executării lucrărilor de bază, din Proiectul nr. 1035/1959, având ca beneficiar Ucecom, fostă și casa sanatorială din stațiunea balneară este alcătuită din două construcții și anume: un grup de cazare și o cantină, în proiectul nr. 1035/1959 al B, ulterior.

Față de obiectul acțiunii în revendicare, de considerentele instanței de fond pe baza probelor administrate în cauză și probele administrate în contestația la titlu, Tribunalul ca instanță investită cu soluționarea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu constată că obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul hotel "" situat în Sud,-, județul C, privește atât obiectivul cu destinație de cazare (hotelul ) cât și obiectivul cu destinație de cantină/restaurantul ) și nu există nici o îndoială cu privire la obiectul sentinței ce se execută.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel contestatoarea SC 2000 SA Sud criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, hotărârea fiind dată cu ignorarea dispozițiilor art. 27 Cod procedură civilă raportat la art. 105 Cod procedură civilă.

Susține apelanta că deși a înțeles să formuleze o cerere de recuzare, judecătorul învestit cu soluționarea în fond a cauzei a ignorat soluționarea acestui incident procedural.

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul din data de 26 septembrie 2008, contestatoarea SC 2000 SA Sud, nemulțumită fiind de lucrarea întocmită de expert, a solicitat efectuarea unei noi expertize și, implicit, a formulat o cerere de recuzare a acestuia.

Instanța de judecată acordă termen pentru soluționarea cererii de recuzare a expertului la data de 22 octombrie 2008 și prin încheierea pronunțată la acest termen, respinge ca nefondată cererea de recuzare.

De precizat că la acest termen s-a pus în discuție doar cererea de recuzare, părțile nepunând concluzii pe fondul cauzei.

Cu toate acestea, în practicaua sentinței civile nr. 762 pronunțate la 29.10.2008, se face mențiunea că dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Că, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la data de 29.10.2008.

Ulterior pronunțării sentinței civile nr. 762 din 29.10.2008, deși nu există nici o încheiere de amânare a pronunțării pentru termenul din 29.10.2008, Tribunalul admite cererea de îndreptare eroare formulată de către contestatoare și dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea din ședința publică din data de 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.-, în sensul că se va consemna susținereaSC 2000 SA, cu privire la " recuzarea judecătorului, care a instrumentat cauza deoarece a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și cererea de efectuare a unei noi expertize", precum și motivarea instanței în sensul că "nu este cazul de recuzare deoarece nu s-a antepronunțat asupra soluției ci doar a respins o probă și a motivat respingerea acestei probe formulată de una din părți".

Curtea constată că prin această încheiere de îndreptare eroare materială s-a recunoscut tacit existența unei cereri de recuzare a judecătorului și implicit s-a motivat respingerea acesteia.

Atât timp cât s-a recunoscut existența unei cereri de recuzare, potrivit dispozițiilor art. 29 și urm. Cod procedură civilă, cererea de recuzare formulată în scris sau oral, în ședință publică, trebuie soluționată de un complet de judecată în alcătuirea căruia nu pot intra judecătorii recuzați, în camera de consiliu și fără prezența părților.

În speță, completul de judecată, apreciind că nu s-ar încadra într-unul din cazurile limitativ prevăzute de lege, în mod greșit constată cauza în stare de judecată și total inexplicabil pretinde că s-ar fi pus concluzii în fond.

este și pronunțarea sentinței pe data de 29.10.2008 deși prin nicio încheiere de ședință nu s-a dispus amânarea pronunțării pentru această dată.

Așa fiind, constatându-se că prin hotărârea atacată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa hotărârea astfel pronunțată cu ignorarea dispozițiilor art. 29 și 260 Cod procedură civilă și va trimite cauza spre rejudecare;

Prioritară va fi soluționarea incidentului procedural ivit, conform art. 29 Cod procedură civilă.

În drept, fiind aplicabile dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul civil declarat de către contestatoareaSC 2000 SA Sud, județul, împotriva sentinței civile nr. 762 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila - Secția civilă în dosarul nr- și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Grefier,

- -

Red. /01.06.2009

decizie VM/01.06.2009

4 ex/01.06.2009

Fond: Tribunalul Brăila - judecător

Com. 2 ex./02.06.2009

Președinte:George Popa
Judecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Galati