Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 170
Ședința publică de la 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.494 din 31 martie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anularea dispoziției nr.1261 din 16 august 2007 emisă de Primarul comunei, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru apelantul; lipsă fiind intimatul Primarul comunei, județul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Raportat la cele dispuse de către instanță prin încheierea de la termenul din 08 octombrie 2008, prin care s-a pus în vedere să se depună acte cu care să facă dovada că a avut în proprietate: casă de locuit din cărămidă și temelie de piatră în suprafață de 117. cramă din piatră 180.; hambar din scândură 380.; beci din piatră cioplită 180. apărătorul apelantului precizează faptul că documentele de care înțelege să se folosească în susținerea cererii de apel sunt depuse la dosar și nu înțelege să depună alte acte suplimentare. Nu are de formulat alte cereri.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul apelantului.
Av. solicită admiterea cererii de apel, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond admiterea contestației, anularea dispoziției nr.1261 din 16.08.2007 emisă de Primarul comunei și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în baza legii speciale, în sensul dispoziției nr.336 din 22.03.2006, aflată la fila 4 din dosarul Tribunalului Iași. a se observa faptul că, mai întâi, Primarul comunei s-a pronunțat în sensul acordării de măsuri reperatorii în echivalent prin despăgubiri, potrivit dispoziției nr.336 din 22.03.2006. Ulterior acestui moment, la un an și J, Primarul comunei a emis o nouă dispoziție, nr.1261 din 16.08.2007, dispoziție prin care, cu privire la aceiași cerere care inițial o admisese, decide respingerea acesteia privind acordarea de despăgubiri astfel cum se stabilise prin dispoziția nr.336/2006. Consideră că, modalitatea în care a procedat Primarul comunei, nu este legală, din moment ce prin dispoziția nr.336/2006 s-a creat un patrimoniu reclamantului-apelant, un drept patrimonial, aceiași autoritate nu putea dispune, din nou, desființarea acestui drept. Pârâtul-intimat, Primarul comunei, ar fi trebuit, fie dacă dispoziția nu a intrat în circuitul civil, să emită o decizie de revocare a acelei dispoziții, fie în măsura în care și dacă a intrat în circuitul civil să se adreseze la o instanță judecătorească și să ceară anularea acestui act administrativ. Potrivit susținerilor și celorlalte motive ce dovedesc îndreptățirea reclamantului-apelant la despăgubiri pentru imobilele proprietatea acestuia, solicită admiterea cererii de apel și modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației. Nu cere cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 494 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petentul împotriva dispoziției nr. 1261 din 16.08.2007 emisă de Primăria comunei, județul
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 551N/2001 petentul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilele situate în extravilanul comunei - în punctul numit ""- și compus din casă de locuit, cramă din chirpici, beci din piatră, hambar, grajd pentru animale și inventar agricol.
Prin Dispoziția nr. 336 /22.06.2006, emisă inițial de pârât, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilele situate pe teritoriul comunei, județul I în prezent demolate.
Această dispoziție a fost ulterior revocată prin Dispoziția nr. 1261/ 16.08.2007 emisă de pârât, prin care a fost respinsă notificarea și acordarea de despăgubiri petentului, motivat de faptul că nu a fost dovedit dreptul de proprietate și nici preluarea acestor imobile de către stat sau alte organisme.
În speță, instanța constată că sunt incidente disp. art. 8 al. 1 din legea nr. 10/2001, potrivit căruia "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 169/ 1997 cu modificările și completările ulterioare".
Astfel, din notificarea nr. 551N/2001 și contestația formulată de petent, precum și din adresa înregistrată la data de 26.02.2008 și emisă de Primăria comunei, jud. I ( fila 41 ), rezultă că imobilele (casă de locuit și anexe gospodărești ) pentru care contestatorul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri, sunt situate în extravilanul localității, județul I (în punctul numit "" ) și au făcut obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Cum Legea nr. 10/2001 este o reglementare cu caracter reparator generală, urmează a se observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acesteia imobilele situate în extravilanul localităților și acelea al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/ 2000 și Legea nr. 169/ 1997; cum, în cauză, obiectul cererii de acordare de măsuri reparatorii îl constituie un imobil de natura celor enumerate în art. 8 al.1 din Legea nr. 10/ 2001 contestația urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, petentul ( și moștenitorii defunctului ) având la dispoziție legea specială în materie și anume legea nr. 18/ 1991.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susține apelantul că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea, deși a făcut dovada că a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001 anterior modificării acesteia prin Legea 247/2005. Deși inițial prin dispoziția nr. 336 din 22.03.2006 Primarul comunei a aprobat cererea sa vizând acordarea de despăgubiri pentru clădirile în litigiu, ulterior prin dispoziția contestată, a revenit asupra acestei măsuri cu motivația că nu s-a făcut dovada preluării imobilelor de către stat, situație avută în vedere și la emiterea primei dispoziții care îi era favorabilă.
Verificând actele și lucrările dosarului de fond raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Contestatorul, în temeiul Legii 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 notificat persoana juridică deținătoare a imobilului ce a aparținut autorilor săi și a solicitat restituirea în natură a acestuia (art. 20 și art. 21 din legea citată).
Persoana juridică deținătoare - în speță pârâta -intimată - având în vedere notificarea nr. 551/N/2001 s-a pronunțat inițial prin dispoziția nr. 336 din 22.03.2006 în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, pentru ca ulterior, la data de 16.08.2007, să emită o nouă dispoziție nr. 1261, care fără aoa nula pe prima, respinge notificarea nr. 551/2001.
Urmând procedura de restituire prevăzută de Legea 10/2001, contestatorul apelant a formulat contestație în justiție, având în vedere dispozițiile art. 24(3) așa cum a fost acesta modificat.
Investită cu o contestație pentru anularea dispoziției Primarului comunei, județul I ca urmare a respingerii notificării nr. 551/2001 și deci a cererii de acordare de măsuri reparatorii formulată de reclamant, prima instanță fără a judeca în fond cauza a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Refuzul instanței de a judeca în fond acțiunea, deși apelantul era îndrituit a formula contestație împotriva dispoziției unității deținătoare în conformitate cu disp. art. 24(3) potrivit căruia "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingerea notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare -", îi limitează acestuia accesul liber la justiție, consacrat de art.21 din Constituția României.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 297(1) Cod procedură civilă, curtea va admite apelul, va desființa sentința Tribunalului Iași și va trimite cauza primei instanțe pentru a soluționa pe fond acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.494 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează.
Trimite cauza primei instanțe pentru rejudecarea fondului.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex
12.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga
