Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/A/2008
Ședința publică din 26 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 96 din 28 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, număr în format vechi 1253/2006, privind și pe pârâtul Primarul orașului Vișeu de, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de apel (fila 10 dosar apel), reclamantul apelant a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea constată prezentul apel în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 96/28.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, nr. în format vechi 1253/2006, s-a respins plângerea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Vișeu de, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 9/03.01.2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin Dispoziția nr. 9/03.01.2006 s-a respins notificarea formulată de petent și înregistrată sub nr. 28N/16.09.2005, pe motiv că a fost tardiv formulată, raportat la prevederile art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Într-adevăr, potrivit acestui text legal, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului notificatorului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că în mod greșit a fost respinsă plângerea apelantului, câtă vreme, prin notificarea inițială, acesta a solicitat restituirea mai multor imobile în natură, sau acordarea de despăgubiri prin echivalent, conform celor descrise în conținutul actului înaintat Comisiei Locale Vișeu de de aplicare a Legilor fondului funciar, și care a avut ca temei juridic dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005.
La mai multe termene de judecată în fața instanței de fond, petentul a solicitat trimiterea dosarului la comisia locală întocmită în baza legilor fondului funciar, intimata refuzând fără nici o motivație să îndeplinească acest demers legal.
Apoi, deși apărătorul ales a depus o cerere de amânare pentru motive justificate, totuși, instanța a soluționat cauza însă fără a intra în cercetarea fondului, întrucât nu a clarificat natura juridică a terenurilor solicitate, nu a verificat dacă reclamantul a avut sau nu calitatea de proprietar al acestor terenuri, conform art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, trimisă la dosarul cauzei prin Registratura instanței, după închiderea dezbaterilor, intimatul Primarul orașului Vișeu de a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că, pentru imobilele care intrau sub incidența Legii nr. 10/2001, ultimul termen de depunere a notificărilor, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în redactarea sa inițială, prelungit succesiv cu câte 3 luni, prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, ar fi fost 14.02.2001, nerespectarea acestui termen atrăgând, conform dispoziției imperative stipulată în art. 21 alin. final din Legea nr. 10/2001, în redactarea sa inițială, stingerea dreptului subiectiv însuși la acțiunea în revendicarea imobilului, persoana îndreptățită pierzând chiar dreptul subiectiv de a solicita în instanță măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru acel imobil.
Apelul este nefondat.
Prin dispoziția nr. 9/03.01.2006, emisă de Primarul orașului Vișeu de, a fost respinsă notificarea formulată prin Biroul executorului judecătoresc, de către apelantul, înregistrată sub nr. 28/16.09.2005, invocându-se în considerentele acestei dispoziții prevederile art. 22 alin. final din Legea nr. 10/2001, republicată ( 12-13 dosar fond).
Concret, prin notificarea nr. 28/N/16.09.2005 trimisă prin Biroul executorului judecătoresc, reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 10/2001, astfel cum toate aceste legi au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului său de proprietate asupra mai multor imobile, înscrise în mai multe cărți funciare, nr. 221, nr. 3062, nr. 2871, nr. 3807, nr. 3765, nr. 2366, nr. 3072, nr. 3796, nr. 4259, nr. 3247, nr. 4360, nr. 3400, nr. 2396, nr. 3407, nr. 1509 și nr. 1571, respectiv, acordarea de despăgubiri prin echivalent, în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, arătându-se că acestea au fost trecute în mod abuziv în proprietatea Statului Român ( 14-16 dosar fond).
Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe intimatul Primarul orașului Vișeu de a arătat că în condițiile Legii nr. 10/2001 notificarea reclamantului se impune a fi respinsă ca fiind tardiv introdusă, potrivit art. 22 alin. final din Legea nr. 10/2001, republicată, însă, dat fiind modificările aduse legilor fondului funciar prin Legea nr. 247/2005, Primarul orașului Vișeu de a dispus ca notificarea reclamantului, împreună cu dosarul întocmit, să fie comunicate în copie Comisiei Locale de aplicare a Legilor fondului funciar ( 11 dosar fond), aspect confirmat de chiar avocatul reclamantului, prezent personal în instanță în fața primei instanțe, la termenul de judecată din data de 5 mai 2006 ( 57 dosar fond), ocazie cu care acesta a învederat instanței faptul că în ceea ce privește unele terenuri menționate în notificare au fost sesizate comisiile de aplicare a Legilor fondului funciar.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 06.07.2007, avocatul reclamantului, prezent personal în instanță, a arătat că o parte din imobilele solicitate de reclamant prin notificarea nr. 28/16.09.2005, respectiv terenuri în suprafață de 70 ha, i-au fost restituite reclamantului în baza Legii nr. 1/2000 ( 71 dosar fond).
În consecință, față de împrejurarea că însuși avocatul reclamantului a recunoscut că notificarea reclamantului, în privința acelor imobile care intrau sub incidența Legilor fondului funciar, a primit o soluționare favorabilă, în sensul că apelantului i s-a restituit în baza Legii nr. 1/2000 o suprafață de 70 ha teren, și raportat la împrejurarea că pentru eventualele terenuri ce ar fi făcut obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv terenul intravilan din CF 221, nr. top. 234/2, în suprafață de 2283 mp, reclamantul a pierdut dreptul de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii pentru acest teren, în condițiile Legii nr. 10/2001, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Legea nr. 10/2001 în redactarea sa inițială, în art. 21 alin. final, devenit art. 22 alin. final după republicarea legii, prevedea imperativ că nerespectarea termenului prevăzut de alin. 1 al aceluiași articol, referitor la depunerea notificărilor de către persoanele îndreptățite (termen care inițial a fost de 6 luni și care ulterior a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, expirând la data de 14.02.2002), atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În consecință, reclamantul apelant formulând notificarea abia în data de 16 septembrie 2005, cu mult după expirarea termenului legal înăuntrul căruia puteau fi formulate notificările, acesta pierde însuși dreptul subiectiv de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru terenul care eventual ar face obiectul Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 247/2005 nu a prevăzut nici o repunere în termenul de depunere a notificărilor pentru imobilele ce intrau sub incidența Legii nr. 10/2001, și nici nu a operat o prelungire a acestui termen, respectiv, nu a stipulat un nou termen pentru depunerea notificărilor pentru aceste imobile.
Doar în privința imobilelor ce fac obiectul Legilor fondului funciar, Legea nr. 247/2005 prin Titlurile IV, V, VI, a prevăzut un nou termen în care pot fi formulate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce intrau sub incidența Legilor fondului funciar, însă în nici un caz aceasta nu înseamnă că prin similitudine ar fi operat o repunere în termenul de depunere a notificărilor și cu privire la imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Nefondat este și motivul de apel referitor la pretinsa încălcare de către prima instanță a dreptului la apărare al reclamantului, prin aceea că cererea de amânare a cauzei, formulată de avocatul reclamantului, a fost respinsă, câtă vreme instanța de fond, deși a respins cererea de amânare, totuși a amânat pronunțarea soluției cu o săptămână, pentru a-i da posibilitatea avocatului reclamantului să depună la dosar concluzii scrise, această statuare a instanței fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 156 Cod. Proc. Civ..
Constatându-se așadar că în cauză au fost respectate prevederile art. 22 alin. final din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și dispozițiile Legii nr. 247/2005, în temeiul art. 295, art. 296.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul apel și să mențină soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 96/28.01.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. 1253/2006, pe care o menține.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./dact.
5 ex./27.06.2008
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu
