Speta Legea 10/2001. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 171/A/2008

Ședința publică din 26 iunie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț

JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N, împotriva sentinței civile nr. 8 din 10 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, nr. în format vechi 1982/2006, privind și pe reclamanta I - decedată, proces continuat în numele acesteia de moștenitorul, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, în calitate de moștenitor al reclamantei intimate I, avocat, în substituirea avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 iunie 2008, prin registratura instanței, pârâtul apelant Primarul municipiului C-N a depus la dosar un răspuns față de suplimentul la raportul de expertiză, la care a anexat o notă internă a Comisiei Tehnice pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului Local al municipiului C-N, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului intimat, care arată că le-a studiat de dimineață și s-a consultat cu avocatul titular, motiv pentru care nu dorește amânarea cauzei în vederea studierii acestora.

Nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 8/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta I, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N și, în consecință, s-a anulat în parte dispoziția nr. 327/01.02.2006; s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantei, a terenului în suprafață de 291,11 mp, conform raportului de expertiză efectuat de expert, din care suprafața de 182,88 mp aferentă nr. top. 1489/2/2, suprafața de 61,18 mp aferentă nr. top. 1489/2/1 și suprafața de 27,05 mp aferentă nr. top. 1489/1, urmând ca partea din imobil ce nu putea face obiectul restituirii imobilului în natură, să facă obiectul propunerii de despăgubiri prin echivalent. Pârâtul a fost obligat la 2300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin dispoziția atacată, s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, a terenului în suprafață de 198 mp din parcela cu nr. top. 1489/2/2 din CF 2958, imobil situat în C-N-, iar pentru cota de 31/40 parte din imobilul revendicat, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Potrivit extrasului de carte funciară nr. 2958 C-N, nr. top. 1489, asupra imobilului constând din casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu trei camere, bucătărie, curte și grădină, au fost proprietari, pentru cota de 31/40 parte și soția lui, născută, pentru cota de 9/40 parte, ulterior imobilul trecând în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950.

La dosarul cauzei a fost depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 05.08.1940, prin care cota lui a trecut la, însă, deși acest contract a fost notat în cartea funciară, totuși dreptul de proprietate transmis prin acest contract nu a fost niciodată întabulat în cartea funciară.

În pofida acestui inconvenient, actele de la dosar demonstrează că preluarea dreptului de proprietate s-a făcut de la, reclamanta având calitate de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.

Expertiza întocmită în cauză de expert tehnic topograf a evidențiat faptul că o parte din teren este liberă în înțelesul Legii nr. 10/2001 fiind susceptibilă de restituire în natură, conform dispozitivului sentinței, iar împrejurarea că pentru o parte din teren există un contract de concesiune încheiat cu numiții și, nu constituie un impediment pentru restituirea terenului în natură către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul restituirii în natură către reclamantă doar a cotei de parte din terenul în suprafață de 61,18 mp din parcela cu nr. top. 1489/2/1, respectiv, să i se stabilească despăgubiri pentru cota de doar 31/40 parte din imobilul revendicat, întrucât reclamanta este îndreptățită doar la această cotă.

În motivarea apelului au fost reproduse petitele cererii de chemare în judecată, dispozitivul sentinței primei instanțe, considerentele expuse în dispoziția atacată prin prezenta cauză, pe fondul cauzei arătându-se că în mod eronat s-a reținut de către instanța de judecată că reclamanta ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, cu privire la întregul imobil în litigiu, inclusiv cu privire la cota de 9/40 parte înstrăinată de soția lui, născută, în favoarea mamei reclamantei, născută, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 05.08.1940. Este adevărat că Statul Român a dobândit în întregime, în baza Decretului nr. 92/1950, de la mama reclamantei, întregul imobil, dar, reclamanta nu poate dovedi calitatea sa de moștenitoare legală sau testamentară a lui, măritată, astfel încât ea nu poate justifica calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. 1 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, cu privire la cota de 9/40 parte.

În motivele apelului au mai fost invocate dispozițiile art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938, dispoziții în baza cărora Statul Român ar fi dobândit în mod valabil proprietatea asupra imobilului în baza Decretului nr. 92/1950, arătându-se că așa-zisul contract de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta, fost încheiat la 05.08.1940 și notat sub 3 în CF 2958 C-N, nr. top. 1489/2, dar că este anterior întabulării dreptului de proprietate, în aceeași carte funciară, sub 8, în favoarea soției lui născută, care datează din 18.05.1946, fiind făcută în baza deciziunii de predare a moștenirii nr. 6528/1939, însă doar prin încheierea de CF 2584/18.05.1946.

Dispoziția de restituire în natură și de propunere de acordare de despăgubiri nr. 327/01.02.2006 a Primarului municipiului C- se întemeiază pe dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Față de împrejurarea că în fapt imobilul construcție situat în C-N,-, constituie proprietatea unor persoane fizice, trebuie luat în considerare faptul că suprafața de 61,18 mp aferentă nr. top. 1489/2/1 poate fi restituită doar în cotă de parte pentru a se asigura accesul auto pentru imobilul din-.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, întâmpinare care a constituit totodată și cerere de introducere în cauză a moștenitorului reclamantei I, acesta a solicitat instanței să ia act de faptul că este unicul moștenitor al defunctei și înțelege să dobândească calitatea procesuală de reclamant intimat în dosar, iar în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond reținând faptul că întregul imobil a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 92/1950, de la mama reclamantului,.

Întrucât Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură, în mod legal, în conformitate cu prevederile. Art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu decizia în interesul legii nr. XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus restituirea în natură a părții de imobil care este liberă, soluția primei instanțe fiind în concordanță și cu art. 6 paragraful 1 din Convenție.

Apelul este nefondat.

Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin dispoziția nr. 327/01.02.2006 emisă de Primarul municipiului C-N s-a dispus restituirea în natură, în favoarea numitei I, născută, a terenului în suprafață de 198 mp din parcela cu nr. top. 1489/2/2, înscris în CF nr. 2958 C, situat în- din municipiul C-N, reținându-se în considerentele acestei dispoziții că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, Ias olicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 618 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția și terenul în suprafață de 129 mp, însă, nu este posibilă restituirea în totalitate a terenului pretins, întrucât cesta nu este liber, iar construcția a fost vândută foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995. S-a mai reținut în considerentele acestei dispoziții faptul că Iar eprezentantul calitate de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind moștenitoarea fostului proprietar tabular asupra cotei de 31/40 parte din imobilul revendicat ( 5,6 dosar fond).

Concret, prin notificarea nr. 398/15.10.2001, reclamanta Ias olicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață de 618 mp, situat în C-N,-, înscris în CF nr. 2958 C, nr. top. 1489/2/2, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa din cărămidă, pe fundație din piatră, acoperită cu țiglă și pentru terenul în suprafață de 129 mp, situat administrativ la aceeași adresă, mai sus menționată, aferent nr. top. 1489/2/1, imobile înscrise în prezent în CF -

În susținerea notificării Iai nvocat calitatea sa de moștenitoare a defunctei proprietare tabulare de sub B 10, de la care, în anul 1955 Statul Român a preluat imobilul cu titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950. După naționalizare, imobilul a fost dezmembrat în două corpuri funciare, din care, imobilul cu nr. top. nou 1489/2/1, constând din construcție și teren în suprafață de 129 mp, a fost vândut chiriașilor și, în baza Legii nr. 112/1995 ( 41 dosar fond).

Printr-o altă notificare înregistrată sub nr. 399/15.10.2001, Iar eitera solicitarea sa, formulată inițial prin notificarea nr. 398/2001, în sensul de a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa și terenul în suprafață de 129 mp, aferente nr. top 1489/2/1, înscrise în prezent în CF -, respectiv, de a i se restitui în natură terenul în suprafață de 618 mp, înscris în vechea coală funciară 2958 C ( 42 dosar fond).

Din xerocopia in extenso a colii funciare evolutive nr. 2958 C, nr. top. 1489, rezultă faptul că inițial, asupra imobilului constând din casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu trei camere, o bucătărie, curte și grădină în fosta-, cu teren în suprafață de 345 stj.p. (1242 mp), sub B 5 - B 9, în baza deciziunii de predare a moștenirii nr. 6528/1939 a Judecătoriei C, cu încheierea de CF nr. 2584/18 mai 1946, s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire și partaj în favoarea numiților, născută, în cotă de 15/40 parte, în cotă de 10/40 parte, în cotă de 3/40 parte, soția lui, născută, în cotă de 9/40 parte și în cotă de 3/40 parte.

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 5 august 1940, născută, măritată Dr., în calitate de vânzători, au vândut numitei Dr., născută, în mod irevocabil, imobilul înscris în CF nr. 2958 C, în extindere de 345 stj.p., pentru prețul de 1.100.000 lei, la art. 3 din contract menționându-se faptul că în data de 1 august 1940 cumpărătoarea a intrat în posesiunea imobilului, și că de la această dată cumpărătoarea se bucură de toate foloasele lui și suportă toate sarcinile și impozitele acestuia ( 7 dosar fond).

Susținerea apelantului, conform căreia Dr., născută ar fi cumpărat imobilul în litigiu în anul 1940, mai înainte de întabularea vânzătorilor în cartea funciară, întabulare care a intervenit în anul 1946 cu titlul de moștenire și partaj, este parțial exactă, însă aceasta nu este de natură să conducă la concluzia că Dr., născută nu ar fi dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului litigios, și aceasta motivat pe următoarele considerente:

Potrivit art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în vigoare la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 5 august 1940, drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc în mod valabil și fără necesitatea întabulării lor în cartea funciară, prin succesiune.

În consecință, vânzătorii, născută, măritată Dr. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, prin succesiune, în condițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, prin deciziunea de predare a moștenirii nr. 6528/1939 a Judecătoriei C, rămasă definitivă, astfel încât la data de 5 august 1940, când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu Dr., născută, aceștia erau deja proprietari din anul 1939.

Este irelevantă susținerea apelantului în sensul că, născută, măritată Dr. nu ar fi putut vinde valabil imobilul lui Dr., născută, întrucât s-au întabulat abia în anul 1946, câtă vreme Dr., născută și-a întabulat în cartea funciară, sub B 10, dreptul de proprietate asupra imobilului litigios, abia după întabularea de către vânzării al dreptului lor de proprietate în cartea funciară în anul 1946.

Astfel, în anul 1946, sub B 5 - B 9 s-au întabulat vânzătorii, iar mai apoi sub B 10, s-a întabulat născută, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 5 august 1940.

În consecință, Curtea constată că în mod legal și valabil născută a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, asupra întregului imobil de sub - din CF 2958 C, constând din casă și teren în suprafață de 345 stj.

p.

La data de 10 decembrie 1955, prin încheierea de CF nr. 4633 se întabulează asupra aceluiași imobil, sub B 11, dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, în folosința Sfatului Popular al orașului C, sub B 12.

Așa cum rezultă din mențiunile din foaia Bac olii funciare nr. 2958 C, născută, a fost proprietară tabulară sub B 10, asupra întregului imobil de sub nr. seria -, iar dreptul său de proprietate a fost radiat în favoarea proprietarului de sub B 11 și B 12, adică în favoarea Statului Român cu titlu de naționalizare.

Ulterior naționalizării, în anul 1957, imobilul cu nr. top. inițial 1489, de sub nr. seria - din CF 2958 C, se dezmembrează în două numere top noi, 1489/1, constând din loc de casă în-/a, cu suprafața de 166 stj. (597,6 mp) și nr. top. nou 1489/2, casă cu suprafața de 179 stj.p. (644,4 mp).

Mai apoi, la data de 20 august 1989, nr. top. 1498/2 a suferit o nouă dezmembrare, în nr. top. 1498/2/1, teren cu construcții în suprafață de 129 mp, vândut în baza Legii nr. 112/1995 în favoarea lui și, și transcris ulterior în CF individuală nr. -, și nr. top. nou 1498/2/2, teren de construcții, în suprafață de 618 mp, reînscris sub în aceeași carte funciară 2958 C, în favoarea proprietarului de până acum, Statul Român ( 8-13,. 14-15,. 46 dosar fond).

Prin urmare, față de mențiunile înscrise în CF, mențiuni care, în conformitate cu prevederile art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 fac dovada absolută în privința înscrierii operate, născută, a fost proprietarul tabular de la care Statul Român a naționalizat întregul imobil în baza Decretului nr. 92/1950.

Chiar dacă, prin reducere la absurd, născută, nu ar fi fost întabulată asupra întregului imobil cu nr. top. 1489 din CF 2958 C, față de împrejurarea că Statul Român a naționalizat acest imobil în întregime de la, născută, prin prisma art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, născută, este prezumată a fi fost unicul proprietar al imobilului în litigiu, având în vedere că potrivit acestui text lega, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, alin. 2 al art. 24 stipulând faptul că, în aplicarea prevederilor alin. 1, și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus, sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Așadar, susținerea apelantului, conform căreia reclamanta, ca moștenitoare după, născută, ar fi îndreptățită doar la cota de din acest imobil, apare ca vădit nefondată, câtă vreme, cu riscul unei repetiții inutile, născută, a fost proprietar tabular asupra întregului imobil litigios, sub B 10.

Potrivit expertizei tehnice judiciare topografice, întocmită în cauză de expert ( 103-111,. 121 dosar fond), terenul liber de construcții și deci susceptibil de a fi restituit în baza Legii nr. 10/2001, este de 217,18 mp, din care 166,38 mp pe nr. top. 1489/2/2 și 50,80 mp pe nr. top. 1489/1.

Ulterior, ca urmare a obiecțiunilor formulate la raportul inițial de expertiză, expertul a precizat că terenul liber în înțelesul Legii nr. 10/2001 are o suprafață de 291,1 mp, din care 182,88 mp pe nr. top. 1489/2/2, colorat în galben pe schița anexă la expertiză, și care cuprinde și fundația existentă, garajul și o de teren de până la 0,91 mp de la terasa existentă; 61,18 mp din nr. top. 1489/2/2, colorată în portocaliu pe schița anexă la expertiză și care cuprinde și drumul de acces la parcela respectivă și 27,05 mp aferent nr. top. 1489/1, colorat în pe schița anexă la expertiză.

Expertul a precizat că cei 182,88 mp din nr.top. 1489/2/2 nu au în vedere suprafața de sub terasa imobilului, expertul precizând că terasa nu este înscrisă în CF.

În apel, pentru a răspunde criticilor formulate de pârâtul apelant, s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert, acesta precizând că parcela în suprafață de 61,18 mp aferentă nr. top. 1489/2/2, nu este singura cale de acces pentru imobilele situate la nr. poștale nr. 16 și 18 de pe str. B, și că parcela situată la nr. poștal 18 de pe str. B, cu nr. top. 1498/1 are și o altă cale de acces, evidențiată în raportul de expertiză, cu o lățime de 4.80 mp și care asigură comod, atât accesul pietonal, cât și accesul auto ( 21 dosar apel).

Din adresa primăriei nr. 93496/451.1/06.11.2007 emisă de Direcția Municipiului și Evidența Proprietății - Serviciul Administrare Terenuri din cadrul Primăriei municipiului C-N, rezultă faptul că pentru terenul cu nr. top. 1489/2/2, în suprafață de 618 mp, ar exista în evidențele primăriei un contract de concesiune cu nr. 63753/27.11.2000, având ca obiect preluarea în concesiune a unei suprafețe de 36,60 mp de către beneficiarii și, în vederea realizării extinderii locuinței ( 125 dosar fond).

Cu privire la dispozițiile legale aplicabile.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a, teza I din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt considerate ca fiind preluate abuziv imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950.

Art. 3 alin. 1 lit. a din aceeași lege, prevede că au calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul Legii nr. 10/2001.

Art. 7 alin. 1 din aceeași lege, instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și doar prin excepție, în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent.

Art. 10 alin. 1 prevede că în situația imobilelor preluate în mod abuziv, și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor care nu se pot restitui în natură, urmând să se stabilească, potrivit alin. 9 al art. 10, potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.

Art. 9 din aceeași lege, prevede imperativ că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Împrejurarea că o suprafață de 36,60 mp a făcut obiectul unui contract de concesiune în favoarea numiților, în nici un caz nu constituie un impediment la restituirea în natură a terenului în favoarea reclamantei, având în vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede că în situația în care imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Prin prisma art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, acesta fiind, conform certificatului de moștenitor nr. 56/15.04.2008 ( 12 dosar apel), unicul moștenitor al defunctei I, decedată la 31.03.2008, care, la rândul său, a fost unica moștenitoare a lui, născută.

Legea nr. 10/2001 instituie așadar principiul restituirii în natură a imobilelor care sunt libere în înțelesul Legii nr. 10/2001, și deci, sunt susceptibile de o atare restituire, astfel încât, prin prisma considerentelor mai sus expuse, Curtea constată că în mod legal prima instanță a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantei I (moștenitoarea lui, născută ), decedată pe parcursul soluționării cauzei, procesul fiind continuat de, acele suprafețe de teren care sunt libere în înțelesul Legii nr. 10/2001 și care deci, se pretează la a fi restituite în natură.

Constatându-se așadar că în cauză au fost întrutotul respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001, în temeiul art. 295 și art. 296.pr.civ. se va dispune respingerea prezentului apel ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 274.pr.civ. apelantul va fi obligat să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, sumă justificată prin chitanța din 30.04.2008 ( 15, 14 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 8 din 10 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

Red./dact.

5 ex./27.06.2008

Președinte:Carmen Maria Conț
Judecători:Carmen Maria Conț, Eugenia Pușcașiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Cluj