Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.172
Ședința publică din data de 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, - 13,. 27, sector 3, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr.1053 pronunțată la 27 octombrie 2006 de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă prin procurator, lipsind intimata-pârâtă Primăria comunei.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procuratorul apelantei, având cuvântul, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză-completare și că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuratorul apelantei, având cuvântul, solicită admiterea apelului în sensul de a i se restitui reclamantei, în natură, suprafața de 533 mp și în echivalent clădirea Cultural, terenul de 92 mp, care este de utilitate publică și terenul de 28 mp.
Cu cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 725/2006, reclamanta a formulat cerere de anulare a Dispoziției nr. 51/30 ianuarie 2006 emisă de Primarul comunei, prin care i s-a respins notificarea nr. 160/2001 privind solicitarea de retrocedare și/sau despăgubiri pentru imobilul casă și teren, situate în comuna, sat, județ B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului și a terenului aferent, precum și obligarea pârâtului la retrocedarea acestora în natură sau la plata de despăgubiri.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3983/27.09.1934, autorii său, și, au dobândit în proprietate un imobil situat în comuna, sat, județ B, compus din casă de locuit și suprafața de 1253 mp teren.
A mai arătat reclamanta că, în perioada 1960-1968, imobilul a fost preluat abuziv de către stat și trecut în proprietatea autorităților locale, fără ca la baza acestui fapt să stea un decret de expropriere sau să se întocmească alte acte (proces-verbal, declarații, etc.) și nici nu a primit la acea vreme despăgubiri.
Precizează reclamanta că, prin modificări succesive, casa s-a transformat în Cămin Cultural și ocupă în prezent o suprafață de 653 mp, pentru terenul de 600 mp, rămas liber, emițându-se titlul de proprietate nr. 54703/2004.
Prin sentința civilă nr. 1053 pronunțată la 27 octombrie 2006, Tribunalul Buzăua respins acțiunea, reținând că, în temeiul calității lor de succesori ai defuncților și, și au notificat Prefectura județului B, cu notificarea nr. 160/2001 solicitând, în temeiul Legii nr.10/2001, să fie despăgubiți cu valoarea reală actuală a părții de imobil ce nu se mai poate retroceda în natură, anume casa de locuit și cu suprafața de 653 mp teren, iar suprafața de 600 mp teren liber, să fie retrocedată în natură.
S-a mai reținut că notificarea a fost înaintată spre competentă soluționare Primăriei comunei, întrucât imobilul casă de locuit și terenul aferent care au aparținut defuncților, au fost situate în comuna, sat, județ B, iar prin decizia nr. 51/30.01.2006 Primarul comuna a respins notificarea, cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat, iar pentru suprafața de 600 mp teren a fost eliberat titlul de proprietate nr. 54703/62 din 12 mai 2004.
De asemenea, instanța de apel a reținut că la data de 25 iunie 2003 a decedat, iar împotriva dispoziției nr. 51/2006 a formulat contestație fiica defunctei, reclamanta, care a pretins că în perioada 1960-1968 imobilul și terenul au fost expropriate și au trecute în proprietatea autorităților locale, fără ca la baza acestui fapt să stea un decret de expropriere și că, prin modificări succesive, casa s-a transformat în Cămin Cultural și ocupă în prezent o suprafață de 653 mp, pentru terenul de 600 mp, rămas liber, emițându-se titlul de proprietate nr-, pe numele defunctului.
Totodată, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că bunurile în litigiu au fost preluate de stat în temeiul unui act normativ sau a unui act de autoritate, deși această dovadă putea fi făcută cu mențiunile din listele anexă la actele de naționalizare de expropriere sau de confiscare sau cu procesele-verbale de predare sau preluare a imobilelor, încheiate de funcționarii organelor locale ale administrației de stat, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001.
S-a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada trecerii în proprietatea statului a acestor bunuri nici cu martori, deși instanța a încuviințat proba testimonială.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, pentru următoarele motive:
.//.
O primă critică este că deși notificarea era adresată Prefecturii B, potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr.10/2001, prefectura s-a desesizat considerând că, competența aparține Primăriei și ca urmare a faptului că i s-au cerut actele legalizate, a revenit cu cererea de la fila 24 în care și-a precizat poziția, respectiv aceea de a solicita despăgubiri atât pentru casă, cât și pentru teren.
Consideră apelanta că dispoziția a fost emisă de altă persoană juridică decât cea care avea spre competență soluționarea ei, astfel că, Tribunalul Buzău era competent să soluționeze atitudinea omisivă a persoanei juridice notificată, respectiv prefectura și nici măcar în baza rolului activ nu s-a preocupat să introducă în cauză prefectura, singura competentă să soluționeze notificarea.
O altă critică este că soluția Tribunalului Buzău este esențial nelegală întrucât avea datoria să verifice și să se pronunțe cu privire la legalitatea acestui mod de rezolvare, vizând lipsa răspunsului de la prefectură, or această conduită culpabilă a prefecturii, ce a fost notificată de două ori, nu poate să afecteze interesele persoanei interesate, deoarece, altfel, s-ar încălca dispozițiile art. 21 din Constituția României și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată apelanta că atât timp cât actul ce trebuia atacat lipsea, a fost obligată să uzeze de dispozițiile art. 24 alin.7 și 8, în caz contrar putându-i-se imputa că a formulat tardiv contestația.
Pe fondul cauzei, apelanta a susținut că prin Dispoziția nr. 51/2006 i s-a respins cererea pe motiv că nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor solicitate, însă Tribunalul Buzău nu a împărtășit aceeași motivare, ci pe o altă pistă, la fel de șubredă, și anume, că reclamanta nu a făcut dovada că bunurile în litigiu au fost preluate de stat în temeiul unui act normativ sau a unui act de autoritate.
Susține apelanta că imobilele teren și casă fac parte din categoria celor prevăzut de art. 2 lit. h din Legea 10/2001, fiind preluate fără titlu valabil, fără temei legal, de către organele locale ale puterii de stat din acea perioadă, situație ce rezultă din actele depuse de către pârâtă, respectiv adresa nr. 2786/2002, adresa de la Arhivele statului, întâmpinarea depusă de către primărie, adeverința nr. 2786/2002 a Primăriei, adresa nr.2198/2006 a Primăriei.
De asemenea, apelata precizează că dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001, invocate în considerentele hotărârii nu au incidență în cauza de față, ne mai vorbind că textul reprodus nu se regăsește în articolul sus-menționat, astfel că, se recunoaște în mod implicit că imobilul proprietatea autorilor săi compus din teren de 1253 mp și casa din 3 camere, bucătărie, beci, porumbar, magazie, cramă, din, sat, conform actului de vânzare-cumpărare și testamentului de la filele 5 și 7 dosar fond, a fost preluat abuziv de stat în perioada 1960-1968 intrând sub incidența art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 24 ianuarie 2008, instanța, în baza dispozițiilor art. 295 pr.civilă, a dispus completarea probelor cu expertiză topografică și expertiză constructor.
La dosar s-a depus decizia nr. 2767/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 853/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, adresa nr. 2603/2008
Primăriei comunei, act de vânzare din 21.11.1929, copie filă din Registrul Agricol( pag. 73 dosar), procesul verbal nr. 2630/2006 al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor -comuna, proces-verbal de punere în posesie nr. 99/2008.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că apelul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată prima critică formulată, în sensul că dispoziția a fost emisă de o altă persoană juridică decât cea care avea competență, respectiv trebuia emisă de Prefectura B potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr.10/2001, întrucât acest text de lege, potrivit căruia "notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești se adresează prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul și în condițiile reglementate de art. 21", a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005.
Dispoziția nr. 51 din 30 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr.247/2005, întrucât intimata este unitatea deținătoare, astfel cum este definită în Capitolul II din nr.HG250/2007.
Este fondată, însă, critica referitoare la faptul că Dispoziția nr. 51/2006 emisă de primarul comunei, este nelegală întrucât imobilul în litigiu a aparținut autorului apelantei, conform actului de vânzare nr.3983/1934, respectiv defunctului, care a avut ca moștenitori pe, care, la rândul ei, a avut ca moștenitori pe și, conform certificatelor de moștenitor nr. 1691/1992 și nr. 9/2000.
Din certificatul de moștenitor nr. 136/2005 eliberat de Biroul Notarului Public reiese că moștenitori ai acesteia sunt și.
Din actul de vânzare sus-menționat, reiese că autorul apelantei a dobândit un loc de casă în suprafață de 1253 mp, situat în comuna Dr., județ B, pe care se află o casă compusă din trei camere vechi, bucătărie, porumbar, magazie.
Întrucât imobilul a intrat în patrimoniul intimatei fără titlu valabil, intimata nedepunând dovada că deține imobilul în baza unui titlu valabil, Curtea apreciază că imobilul a fost preluat în mod abuziv, conform art. 2 lit. i din Legea nr.10/2001.
Conform expertizei constructor întocmită de expert, expertiză întocmită în apel, construcția ce a aparținut autorilor apelantei a fost demolată, edificându-se în locul acesteia Căminul Cultural din satul, comuna.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr.10/2001 "în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Ca atare, urmează a se stabili pentru construcția demolată măsuri reparatorii în echivalent a căror valoare urmează a se stabili prin hotărâre a Comisiei Centrale pentru Stabilire a Despăgubirilor, conform art. 13 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Din expertiza topografică întocmită de expert, reiese că din totalul de 1253 mp teren proprietatea autorilor apelantei, s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit titlului de proprietate nr. 54703/2004, suprafața de 600 mp, restul terenului de 533 mp și identificat cu punctele: S 226, 227, 228, 231, 210, 206, 208, 226, este aferent Cultural aflat în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, suprafața de 92 mp identificat cu punctele S 206 206 este în vecinătate cu drumul comunal, este domeniu public ce a fost modernizat, iar suprafața de 28 mp identificată cu punctele S 226, 208, 206, 226, a intrat în circuitul civil.
Față de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr.10/2001, urmează a se constata că apelanta contestatoare are dreptul la măsuri reportatorii pentru suprafața totală de 653 mp ce include suprafața de 533 mp, de 92 mp și de 28 mp.
În baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă, urmează a se admite apelul, a se schimba in tot sentința, în sensul că se va admite acțiunea conform art.1 și art. 2 lit. i din Legea nr.10/2001, se va anula Dispoziția nr. 51/2006 în parte.
Anularea dispoziției sus-menționată se va dispune în parte întrucât s-a păstrat mențiunea din decizie, referitoare la faptul că pentru suprafața de 600 mp teren s-a eliberat titlul de proprietate nr-.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, se va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii expertize în apel și onorariu de avocat în apel, în cuantum de 2100 lei, urmând a se respinge plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond, nefăcându-se dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, - 13,. 27, sector 3, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr.1053 pronunțată la 27 octombrie 2006 de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ
Schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează dispoziția nr. 51/30.01.2006, în parte.
Constată dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii stabilite de Legea 10/2001, respectiv despăgubiri pentru suprafața de 653 mp teren situat în comuna, județ și identificat conform raportului de expertiză ing. completare-filele 79-86 - respectiv S 226,227,228.231, 210, 206, 208, 226- 533 mp, S 206 206-92 mp și S 226, 208, 206, 226- 28 mp, precum și pentru construcțiile ce au aparținut autorilor contestatoarei, ce au fost demolate, identificate conform actului de vânzare autentificat sub nr. 3983/27.09.1934.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă intimata la 2100 lei, către apelantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
- - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
5 ex/18.06.2008
725/2006 Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
