Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Instanță de apel
DECIZIA Nr.172
Ședința publică de la 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta, domiciliată în C, str.- nr.13, județul D și de pârâta UNIVERSITATEA DIN, cu sediul în C, str.-, nr.13, județul D, împotriva sentinței civile nr.412 din 27 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca urmare a casării deciziei civile 865 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, prin decizia civilă nr.6679 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, cu sediul în B, sector 1, str.G- nr.28-30, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta reclamantă și apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimații pârâți Ministerul Educației și Cercetării, Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că apelanta reclamantă a depus înscrisurile privind valoarea de piață a terenului, iar apelantul pârât a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, după care;
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a depus o lista cu valoarea de tranzacționare a unui metru pătrat teren construcții, situat în C, str.- Islaz, în anii 2001, 2005 și 2009. arătat că, din eroare, în obiecțiunile la raportul de expertiză, s-a trecut ca stabilirea valorii de piață să se facă în anul 2001, la momentul notificării, în realitate, evaluarea făcându-se pentru anul 2005, când s-a soluționat notificarea. A susținut oral obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică formulate în scris, solicitând încuviințarea acestora.
Instanța a pus în discuție obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Apelanta reclamantă, a arătat că obiecțiunile nu sunt întemeiate, solicitând respingerea acestora, apreciind că expertiza tehnică a fost corect întocmită.
Curtea a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, apreciind că nu sunt întemeiate.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelurilor de față.
Apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat. Față de apelul formulat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C, a solicitat respingerea acestuia.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii. În ipoteza în care se va admite apelul reclamantei și se va dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, să nu fie obligată apelanta pârâtă la plata despăgubirilor. Față de apelul formulat de reclamantă, a solicitat respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.412 din 27 aprilie 2007, Tribunalul Dolja admis contestația formulată de reclamanta împotriva Deciziei nr.11/C din 2 martie 2005, emisă de pârâta Universitatea din
A fost respinsă contestația formnulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Primăria Mun.C și Primarul Mun.
A fost anulată Decizia nr.11/C din 2 martie 2005, emisă de pârâta Universitatea din C, s-a stabilit dreptul la despăgubiri al reclamantei în C, I - - nr.58, fostă- și a fost obligată pârâta Universitatea din C să plătească suma de 700 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia contestată a fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind retrocedarea în natură a suprafeței de 670 mp.teren, în conformitate cu art.16 alin.1 din Lg.10/2001, cu motivarea că terenul respectiv este grevat de construcția nr,1 din cadrul Facultății de Agricultură și s-a respins cererea pentru acordarea de despăgubiri bănești, cu motivarea că Universitatea din C este instituție de învățământ superior finanțate integral de la bugetul de stat și nu are alocate fonduri cu destinație "despăgubiri acordate în temeiul Legii nr.10/2001".
S-a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, calitate care nu i-a fost contestată de pârâtă, deoarece decizia de respingere are o altă motivare.
Mama reclamantei, - a dobândit de la, prin actul de vânzare-cumpărare din 7 iunie 1946, terenul în suprafață de 670 mp.situat în C,-, iar terenul a fost preluat, în fapt, fără vreun temei legal, în anul 1952, pentru a se construi cămine studențești.
În privința modalității de preluare, în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.h teza III din Lg.10/2001, iar terenul a fost identificat în faza administrativă atât de Primăria mun.C, prin pr.verbal privind starea de fapt întocmit la data de 24 martie 2002, cât și de Universitatea din C, prin pr.verbal din 9 februarie 2005, stabilindu-se că este ocupat de Căminul nr,1 al Facultății de Agricultură.
Fiind aferent unei construcții noi, terenul nu poate fi restituit în natură, însă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv la despăgubiri în condițiile legii speciale, iar cuantumul acestora este cel rezultat din expertiza efectuată în cauză de expert, cuantum care reflectă valoarea actuală a terenului și respectă dispoz.art.11 alin.6 din Legea nr.10/2001, republicată.
Prima instanță a mai reținut, că art.16 alin.1 din Lg.10/2001 nu mai exclude de la restituirea în natură imobilele afectate activităților de învățământ, însă textul vizează imobilele construcții care au primit o anumită afectațiune după preluarea abuzivă, nu și terenurile pe care s-au edificat construcții noi, al căror regim este stabilit de artt.10 alin.2 din lege, iar măsurile reparatorii se suportă de stat și nu de deținătorul bunului, care are obligația să facă oferta de restituire prin echivalent prevăzută de lege.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.865 din 15 noiembrie 2007, respins apelurile declarate de pârâta Universitatea din C și reclamantă împotriva acestei sentințe, reținând că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în calitatea ei de descendentă a fostei proprietare a bunului și, pentru că imobilul nu poate fi restituit în natură, are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 670 mp.teren, preluată abuziv în anul 1952, iar în privința evaluării, prima instanță a avut în vedere valoarea din raportul de expertiză întocmit de expert, care la întocmirea lucrării a avut în vedere dotările tehnico-edilitare ale terenului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâta Universitatea din
Recurenta reclamantă, fără să invoce vreun motiv de recurs, a susținut că instanța de apel a reținut că expertul a evaluat corect suprafața de 670 mp.teren ținând seama de dotările tehnico-edilitare. De aceea, prin decizia atacată au fost încălcate dispoz.art.10 alin.8 lit.b, față de care valoarea terenului se stabilește în funcție de valoarea de circulație avându-se în vedere prețul terenurilor din zonă.
Or, suma de 164 euro/mp este stabilită de expert, fără să aibă în vedere că prețurile pentru terenul situat în zona A mun.C "se înscriu" între 250-300 euro/mp, prețuri ce rezultă din copiile după publicațiile locale și înscrisurile eliberate de agențiile imobiliare.
A susținut recurenta că instanța de apel în mod greșit a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize.
Recurenta pârâtă, invocând dispoz.art.304 pct.9 și 10 pr.civ. a arătat că reclamanta are doar calitatea de persoană îndreptățită să revendice și calitatea de succesibil în drepturi, deoarece instanța nu a stabilit că titlul reclamantei din anul 1946 este valabil, în condițiile în care "cel puțin teoretic", terenul putea fi tranzacționat oricând.
Recurenta-pârâtă arătat că trebuia verificată susținerea orală a reclamantei că Arhivele Naționale nu dețin date și documente privind preluarea terenului de către stat și că există posibilitatea ca terenul să fi aparținut altei persoane, fapt ce reiese din schițele care atestă că zona campusului Facultății de ar fi fost proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
Instanța de apel a apreciat că preluarea a fost abuzivă pe baza declarației incerte și subiective a unui martor, iar exp. a identificat terenul în litigiu după indicațiile reclamantei, neefectuând o cercetare a fondului istoric al zonei. Acest expert a stabilit valoarea de 206.488 lei, respectiv 59.596 Euro, însă, ulterior, la presiunile reclamantei care a susținut că valoarea de piață a terenului este mai mare, s-a efectuat o nouă expertiză de către exp., expert care a majorat valoarea terenului la suma de 309.109 lei.
Deoarece pentru stabilirea valorii terenului s-a ținut cont numai de piața imobiliară, hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai susținut că recurentei-pârâte nu i s-a dat posibilitatea ă emită o nouă decizie în acord cu actuala legislație în domeniu, și că nu s-a stabilit clar și fără echivoc care este instituția ce trebuie să acorde măsurile reparatorii prin echivalent, deoarece nu este indicată instituția care ar putea-o determina pe reclamantă să considere că obligată la plată estre Universitatea din
Prin decizia nr.6679 din 5 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că recursurile sunt întemeiate în raport de dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. pentru următoarele considerente:
Recurenta pârâtă a invocat și art.304 pct.10 pr.civ. însă acest text a fost abrogat prin art.I pct.1111din OUG nr.138/2001, punct introdus ulterior prin art.1 pct.40 din Lg.219/2005.
Susținerea recurentei-pârâte că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită nu este întemeiată.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurenta reclamantă a făcut dovada că -, autoarea sa, a cumpărat, conform contractului încheiat la data de 7 iunie 1946, terenul în suprafață de 670 mp. situat în-.
Aceasta nu avea obligația să facă "proba negativă" că autoarea sa nu a înstrăinat bunul altei persoane.
Amplasamentul terenului a fost stabilit de expert pe baza mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare, a planurilor de situație prezentate de părți și a susținerilor reclamantei, așa cum s-a consemnat în raportul de expertiză și în pr.verbal aflat la fila 94 din dosarul tribunalului, semnat și de reprezentantul recurentei-pârâte, iar indicarea Universității din C, ca fiind unitate care deține imobilul s-a făcut și de către Primăria Mun.
Lipsa actelor de preluare a terenului situat în C,- este confirmată de Arhivele Naționale, Direcția Jud.D, prin adresa nr.6168 din 14 dec.2005, iar potrivit pr.verbal nr.25444 din 24 martie 2003 privind starea de fapt a imobilului, aflat la fila 48 din dosarul primei instanțe, terenul este în administrarea recurentei, conform, Hotărârii Comitetului Central al și a Consiliului de Miniștri al.
Faptul că terenul care a aparținut autoarei recurentei-reclamante este deținut de către recurenta pârâtă și lipsa actelor care să ateste preluarea imobilului de către stat, confirmă preluarea, în fapt, fără titlu a bunului și dă dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001, republicată, care în art.26 stabilește obligația unității deținătoare să propună acordarea de despăgubiri, iar despăgubirile, pentru ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, sunt determinate în raport de prev.art.10(9) din Lg.10/2001.
În privința valorii terenurilor, sunt întemeiate criticile formulate de ambele recurente, deoarece evaluarea a fost făcută de exp., a cărui expertiză a fost însușită de prima instanță, prin metoda comparației prin bonitate, publicată în Buletinul documentar editat de Corpul Tehnici din România, nr.97, deși art.10 (9) din Legea nr.10/2001 dispune "Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Față de faptul că valoarea terenului nu a fost stabilită de expert în raport de textul citat, că la prima instanță reclamanta a solicitat să se încuviințeze proba cu o nouă expertiză și de motivele de apel formulate de ambele părți, care au susținut să valoarea nu a fost stabilită corect în raport de prev.Lg.10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi și au solicitat să se efectueze o nouă expertiză, instanța de apel trebuia să dispună efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea valorii terenului, în raport de dispozițiile legale în vigoare la data soluționării pricinii.
Sub acest aspect, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, iar, potrivit art.312, 314 pr.civ. se impune admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării, se va administra proba cu expertiză tehnică - judiciară pentru stabilirea valorii terenului și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de APEL CRAIOVAa reînregistrat dosarul sub nr-, iar în ședința de judecată din 5 martie 2009, pus în discuție și a dispus, în raport de îndrumările date prin decizia de casare, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, în sensul de a se evalua terenul în litigiu potrivit valorii de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare după cum prevede art.10(9) din Lg.10/2001.
Prin suplimentul de expertiză depus la dosar la 17 aprilie 2009, ing.exp. a concluzionat în sensul că valoarea terenului conform metodei comparației prin bonitare este de 339 EUR/mp. în total 227.130 EUR, iar conform valorii de circulație este de 360 EUR/mp. în total 241.200 EUR.
Pârâta Universitatea din Caf ormulat obiecțiuni la expertiză, în sensul neevaluării terenului la nivelul anului 2005, nemotivării majorării valorii terenului de la 339 EUR/mp. la 360 EUR/mp, neprecizării anului calendaristic pentru care se face evaluarea, precum și neluării în considerare a situației de fapt a terenului.
La solicitarea instanței s-au depus de asemenea la dosar înscrisuri privind valoarea de piață a terenului.
Astfel, pârâta a depus adresa nr.51/14.05.2009 a SC IMOBILIARE SRL, din care rezultă valoarea de tranzacționare a terenului în zonă, de 300 - 350 EUR/mp. în anul 2009 și 120-150 EUR/mp. în anul 2005.
Reclamanta a depus înscrisuri emise de SC IMOBILIARE SA, SC - precum și publicații locale, din care rezultă prețuri de 300 - 500 EUR/mp.
Instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, constatând că expertul a răspuns obiectivelor stabilite conform deciziei de casare, având în vedere de asemenea și înscrisurile depuse la dosar, referitoare la valoarea de circulație a terenului.
Examinând apelurile părților - în raport și de problemele dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare - instanța urmează să examineze și să se pronunțe cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent, ce se cuvin reclamantei, pentru terenul în litigiu.
În ceea ce privește data în raport de care se stabilește valoarea măsurilor reparatorii, Lg.10/2001 se referă la valoarea de piață de la data soluționării notificării.
Acest text trebuie însă interpretat în sensul datei soluționării pozitive a notificării, respectiv stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii în mod legal.
În situația respingerii notificării sau stabilirii valorii cu nerespectarea dispoz.Lg.10/2001, data soluționării notificării înseamnă data soluționării cauzei, de către instanță.
Ca atare, în speță urmează a se avea în vedere valoarea de piață a terenului, în raport de data pronunțării prezentei decizii.
Sub aspectul valorii de circulație a terenului în litigiu, calculat conform dispoz.Lg.10/2001, este de menționat că valoarea stabilită de expert, de 360 EUR/mp. se încadrează în limitele comunicate și prin înscrisurile depuse de părți la dosar.
Prin urmare, valoarea calculată prin expertiză asigură atât respectarea criteriilor legale, cât și a realității prețurilor practicate pe piața imobiliară.
Față de considerentele expuse, urmează a se stabili valoarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru terenul în litigiu, de 670 mp. la 241.200 EUR.
În consecință, în baza art.296 pr.civ. se va admite apelul declarat de reclamantă și se va schimba în parte sentința atacată, în sensul că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent este de 241.200 EUR, urmând a se menține restul dispozițiilor, iar apelul pârâtei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C, str.- nr.13, județul D UNIVERSITATEA DIN, cu sediul în C, str.-, nr.13, județul D, împotriva sentinței civile nr.412 din 27 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, n contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, cu sediul în B, sector 1, str.G- nr.28-30, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Schimbă în parte sentința menționată, în se sensul că valoarea măsurilor reparatorii în echivalent este de 241.200 Euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN, cu sediul în C, str.-, nr.13, județul D, împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
04.06.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/7 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun
