Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 176/
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în P, cart. str.-, -5,.C,.5, județul A, împotriva sentinței civile nr.137 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.205/09.07.2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual și consilier juridic pentru intimații-pârâți Municipiul P prin Primar și Primarul mun.P, în baza delegației fără nr.din 26.09.2008.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată și precizată ulterior, cu cheltuieli de judecată. Se arată că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul în litigiu este liber de construcții și nu este afectat de detalii de sistematizare și poate fi restituit în natură.
Reprezentantul intimaților-pârâți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, arătând că suprafața de teren nu poate fi restituită în natură deoarece face parte din domeniul public și este afectată de spațiu și arbori, iar reclamantul a primit deja măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu.
Apărătorul apelantului-reclamant precizează că partea pe care o reprezintă nu a primit măsuri reparatorii pentru teren.
Reprezentantul intimaților-pârâți solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar acte din care să rezulte că reclamantul a primit măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu.
După acordarea cuvântului asupra apelului, se prezintă consilier juridic pentru intimații-pârâți, care depune la dosar delegația de reprezentare și precizează că nu mai are alte acte sau concluzii scrise de depus în afară de cele depuse deja la fond.
Curtea, în raport de precizarea reprezentantului intimaților-pârâți, constată că nu se mai impune amânarea pronunțării.
CURTEA:
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 30 martie 2007, reclamantul a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.2025/27.02.2007 emisă de Primarul Municipiului P în aplicarea Legii nr.10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului de 400 situat în P, cartier, cu vecinătățile: N - str.-, S - bloc 60A, E- rest proprietate, V- parcare auto aferentă blocului 60A.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că terenul menționat a aparținut autorului său, făcând parte dintr-un corp de proprietate mai mare și unitar ce măsura 1,65 ha. Terenul proprietatea tatălui său a fost expropriat prin Decretul nr.65/23.06.1961 și tot în baza Legii nr.10/2001 reclamantul a solicitat restituirea în natură a unui teren de 774,8, fiind emisă dispoziția nr.2216/2006 a Primăriei municipiului
Reclamantul a mai arătat că motivarea dispoziției atacate pentru respingerea cererii nu poate fi reținută, reconstituirea dreptului de proprietate nefiind făcută în natură prin aplicarea legilor fondului funciar. Practic, terenul făcea obiectul Legii nr.10/2001, astfel că nu poate fi susținut faptul că vocația la retrocedare nu mai poate fi întemeiată pe Legea nr.10/2001, de vreme ce s-a apelat anterior la prevederile Legii nr.18/1991.
De asemenea, terenul ce formează obiectul contestației a fost aferent casei de locuit și ulterior expropriat, astfel că se circumscrie art.2 alin.1 lit.g din Legea nr.10/2001, modificată. Parte din suprafața totală a fost restituită tot în urma unei acțiuni judecătorești formulate potrivit Legii nr.10/2001, astfel că și terenul de față, în continuarea celui retrocedat, urmează același regim juridic.
Totodată, terenul este liber și neafectat de detalii de sistematizare, restituirea în natură fiind posibilă, fără să ducă la dislocarea pretinsei amenajări sau la îngreunarea normalei exploatări.
Reclamantul susține că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional terenul în litigiu, astfel că potrivit art.1 alin.1 și 2, art.7 alin.2, art.9, art.11 și art.18 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură este posibilă.
La data de 18 iunie 2007(31), reclamantul a precizat faptul că potrivit Legii nr.18/1991 a fost pus în posesie în municipiul P cu trei suprafețe de teren, respectiv 3210, 1120 și 668, situate în alte puncte decât cel solicitat.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu dispoziția nr.145/2003 emisă de Primarul Municipiului P, reclamantul a fost pus în posesie cu terenul de 475,8 situat în P, cartier, str.-.
Tribunalul Argeș - Secția Civilă prin sentința civilă nr.137 din 16 iunie 2008 a respins ca nefondată contestația.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de reexaminare formulată de expertul și ridicate amenzile aplicate prin încheierile din 11.02.2008 și 05.05.2008, în valoare de 400 lei.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Autorul petentului, cunoscut și sub numele de (18), a dobândit în cătunul din P, județ A, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1972/7.09.1939, o suprafață de 1,5 ha. pe care se aflau construite: o casă de locuit din zid masiv, o altă casă mai mică, două grajduri, o magazie de scânduri.
Terenul a fost expropriat în anul 1981 pentru punerea în executare a planului de urbanism din cartierul,
La apariția Legii nr.18/1991, reclamantul a solicitat de pe urma autorului său reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 1,5 ha. iar pentru terenul de 11.600, în temeiul Legii nr.247/2005 i s-au acordat despăgubiri.
În baza Legii nr.10/2001 petentul a formulat notificare, fiind emisă dispoziția nr.2216/2006 de modificare a dispoziției nr.145/2003 prin care s-a atribuit în natură notificatorului terenul de 774,8 situat în P, având ca vecinătăți: N- str.-, E - str.-, S- teren de stat, alee de acces la bloc și V- spațiu amenajat și blocul 60A.
Potrivit declarației reclamantului de la fila 31, acesta a primit reconstituirea în temeiul Legii nr.18/1991 și a fost pus în posesie pentru încă trei suprafețe de teren situate în P, capătul de linie 19, respectiv B-dul -, nr.152 bis, în suprafață totală de 4998
Față de aceste reconstituiri în natură, respectiv prin despăgubiri, s-a constatat că reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru terenul de 1,5 ha. dobândit de autorul său pe raza municipiului P prin actul de vânzare -cumpărare din anul 1939.
Totodată, față de limitele investirii instanței determinat de temeiul acțiunii, respectiv Legea nr.10/2001, tribunalul a constatat că deși în temeiul Legii nr.247/2005 i-a fost recunoscut reclamantului dreptul la despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată în natură, prezenta cerere se relevă a fi admisibilă având în vedere rațiunea legilor cu caracter reparatoriu, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în natură.
Faptul că terenul, intravilan și expropriat în perioada regimului comunist, s-ar încadra numai în dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, nu poate fi reținut de vreme ce reclamantul a solicitat reconstituirea pentru același teren în temeiul legilor fondului funciar.
Față de spiritul reglementării, prevederile art.8 din Legea nr.10/2001 nu relevă decât un caracter complementar al dispozițiilor sale față de legile reparatorii anterioare, astfel că în baza Legii nr.10/2001 se poate analiza dacă restituirea în natură a unei părți din terenul revendicat este posibilă, chiar dacă în temeiul Legii nr.18/1991, cu modificările ulterioare, s-a apreciat contrariul.
Cu privire la acest aspect și față de aceleași limite ale investirii, instanța a constatat că reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului de circa 400 aflat în continuarea terenului deja reconstituit prin dispoziția nr.2216/2006 de modificare a dispoziției nr.145/2003.
Expertul desemnat în cauză a identificat terenul solicitat în partea de vest a proprietății deja reconstituite reclamantului (99), arătând că din fosta proprietate face parte și suprafața de 196,17, reprezentată pe schița de la fila 100 cu contur galben, care se află inventariată în domeniul public, fiind amenajată ca spațiu cu iarbă și arbori.
În consecință, această destinație atribuită terenului în discuție se impune a fi analizată prin prisma reglementărilor Legii nr.10/2001 și a normelor sale de aplicare.
Dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 prevăd că, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Textul menționat face trimitere la dispozițiile art.10 alin.3 și următoarele din același act normativ care are în vedere amenajările de utilitate publică.
Potrivit art.10.3 din HG nr.250/2007, sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
La emiterea dispoziției nr.2216/2006 de modificare a dispoziției nr.145/2003 a fost avută în vedere destinația terenului, stabilindu-se că poate fi restituită în natură numai suprafața de 774,8 teren.
Diferența de teren ce formează obiectul prezentei cauze, liberă de construcții, este însă afectată de amenajări de utilitate publică ale localității urbane, terenul reprezentând spațiul din jurul blocului 60 A, astfel că față de dispozițiile sus menționate nu poate fi restituită în natură.
S-a constatat astfel, că pentru întreaga suprafață de teren pentru care autorul reclamantului justifică dreptul de proprietate s-a dispus restituirea în natură și respectiv acordarea de despăgubiri, dreptul de proprietate fiind integral reconstituit.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.26 raportat la art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 și art.10.3 din nr.HG250/2007, tribunalul a respins contestația ca nefondată.
Cererea de reexaminare formulată de expertul cu privire la amenzile de 300 lei și respectiv 100 lei aplicate prin încheierile din 11.02.2008, respectiv 05.05.2008, a fost admisă de instanță, fiind cunoscut volumul mare de muncă al experților topografi.
Împotriva sentinței civile nr.137/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat apel, în termen legal, reclamantul care a criticat hotărârea atacată pentru motivul că în mod greșit prima instanță, în raport de coroborarea probelor administrate, a decis că suprafața solicitată de 196,17 nu poate fi restituită în natură deși aceasta este liberă, încălcând astfel prevederile Legii nr.10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a arătat că această suprafață de teren nu este cuprinsă în planul de sistematizare a orașului cu destinația de "amenajare de spațiu " ori "parc" și că în speță nu sunt incidente dispozițiile nr.HG250/2007.
S-a mai arătat că acest teren nu răspunde unei necesități firești de utilizare a construcțiilor din zonă, că nu îngreunează exploatarea spațiului public și că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă nici funcțional terenul în litigiu.
Al doilea motiv de apel este acela că prima instanță a respins cererea prin invocarea unui text care reglementează o situație specială, ce nu se regăsește în cazul reclamantului și anume, situația terenurilor pe care s-au aflat construcții care au fost demolate.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței prin admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate și din ansamblul probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât instanța de fond nu a încălcat reglementările Legii nr.10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005 și nici dispozițiile nr.HG250/2007, deoarece expertul cauzei a identificat terenul și a concluzionat că acesta este amenajat ca spațiu în jurul blocului 60 A și conform nr.HG250/2007, sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere și amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, cum este cazul terenului de față.
Mai mult, Curtea constată că pentru întreaga suprafață de teren pentru care autorul reclamantului justifică dreptul de proprietate s-a dispus restituirea în natură și respectiv acordarea de despăgubiri, astfel că dreptul de proprietate a fost integral reconstituit și nu se mai poate solicita încă o dată restituirea în natură pentru același teren, pentru care s-au primit despăgubiri.
Al doilea motiv de apel nu este fondat, deoarece instanța nu a aplicat greșit dispozițiile Legii nr.10/2001 și a avut în vedere în special prevederile nr.HG250/2007 și situația că petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a primit despăgubiri pentru suprafețele de teren solicitate și pentru care a fost îndreptățit.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.137 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în P, cartier, B-dul -, bloc B 15,.C,.5, județ A, împotriva sentinței civile nr.137 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați-pârâți fiind MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județ
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.5/23.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
