Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 180/
Ședința publică din 29 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.141 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru apelanții-pârâți Municipiul P, Primarul Municipiului P, și Primăria Municipiului P, conform delegației depuse la dosar și intimații-reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru apelanții-pârâți Municipiul P, Primarul Municipiului P, și Primăria Municipiului P, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, pentru apelanții-pârâți Municipiul P, Primarul Municipiului P, și Primăria Municipiului P, susține oral apelul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și desființarea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Argeș, în sensul respingerii acțiunii.
Precizează că terenul din litigiu face parte din domeniul public și în prezent este afectată de amenajări de utilitate publică, fiind ocupată de o platformă betonată pe care sunt amplasate un număr de 4 garaje.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 18.04.2007, precizată ulterior, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului P, Primarul Municipiului P și Municipiul P, reprezentat prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea se va pronunța, să se desființeze dispoziția nr.2479/2007 și să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 121 mp. situat în P,-, județul
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în calitate de moștenitoare ale autorului, în condițiile Legii nr.10/2001, au notificat pârâții solicitând restituirea în natură a terenului în discuție.
Prin dispoziția a cărei desființare se solicită, cererea de restituire a terenului a fost respinsă în mod nelegal, deși scopul pentru care întreg imobilul a fost preluat de stat nu a fost realizat, iar terenul este liber, nefiind afectat de detalii de sistematizare.
Prin sentința civilă nr.141 din 17 iunie 2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamante, a anulat în parte dispoziția nr.2479/22.03.2007 și a constatat că în calitate de moștenitori ai autorului, reclamantele sunt îndreptățite să li se restituie, în natură, suprafața de 62 mp. teren situat în P, fosta-, județul A astfel cum a fost identificată și evidențiată prin reperele 3-4-5-6-3 în schița raportului de expertiză - - fila 94 la dosarul cauzei ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
S-a constatat că, în aceeași calitate, reclamantele sunt îndreptățite la despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005 pentru suprafața de 59 mp. teren, în loc de 121 mp. și menținută în rest dispoziția.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de reexaminare formulată de expertul judiciar - și anulată amenda judiciară în sumă de 100 lei, aplicată prin încheierea din data de 13.05.2008.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr.2479/2007 a fost respinsă notificarea formulată de - decedat la data de 6.02.2004 - prin care defunctul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în P,- compus din teren în suprafață de 121 mp și construcții în suprafață de 91,50 mp.
În prezent, construcțiile preluate prin expropriere sunt demolate, terenul este afectat integral de construcții autorizate - blocul Z1, alee de acces carosabilă de utilitate publică și platforma betonată, iar legea nu prevede acordarea de despăgubiri bănești.
S-a propus acordarea, în beneficiul reclamantelor, de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru întreg imobilul expropriat menționându-se că în Municipiul P nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare moștenitoarelor notificatorului iar suma primită la expropriere, în anul 1986, fost de 56.257 lei vechi.
Dispoziția nr.2479/2007 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii 247/2005.
Reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituire în sensul cerut de art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 - republicată, fiind moștenitoarele defunctului decedat la data de 6.02.2004, care, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr-, a dobândit împreună cu reclamanta suprafața de 121 mp. teren situat în P- împreună cu o construcție amplasată pe teren.
Prin Decretul nr.72/1986, autorul a fost expropriat cu suprafața de 121 mp. teren și suprafața de 91,59 mp. construcții situate în P,- județul
Expertul cauzei a identificat terenul menționat în actul primar de proprietate și a constatat că acesta a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea prin Decretul nr.72/1986.
Procedând la verificarea situației juridice a terenului în litigiu la data de 1.01.1990 și la data de 14.02.2001 a stabilit expertul cauzei că în prezent, poate fi restituită în natură suprafață de 62 mp. evidențiată în schița raportului de expertiză (94) prin reperele 1-2-6-5-1 pe care a identificat mai multe garaje construcții demontabile edificate în baza contractului de închiriere nr.31728/19.07.2005 ce expiră la data de 30.06.2008.
A precizat expertul că întreaga suprafață de 121 mp. evidențiată prin reperele 1-2-3-4-1 face parte din domeniu public al Municipiului P, conform nr.HG447/2002.
Pornind de la această situație de fapt și constatând că, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.3 coroborat cu art.11 alin.3 din Legea 10/2001 - republicată, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren pe care s-au realizat construcții ușoare sau demontabile, că art.1 alin.2 din aceiași lege consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, acordarea de despăgubiri, că apartenența terenului în suprafață de 62 mp. la domeniu public nu împiedică restituirea în natură a acestuia, întrucât, orice act de trecere în domeniul public emis în aplicarea Legii nr.213/1998 care vorbește la art.8 despre o hotărâre a Guvernului, are caracter inferior față de Legea nr.10/2001 ale cărei dispoziții trebuie respectate și nu să se statueze în contra lor, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, a fost admisă în parte acțiunea precizată, și anulată în parte dispoziția nr.2479/2007, reclamantele fiind îndreptățite să li se restituie în natură suprafața de 62 mp. identificată și evidențiată prin reperele 3-4-5-6-3 în schița raportului de expertiză - - fila 94 la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții Municipiul P, Primarul Municipiului P, și Primăria Municipiului P, criticând sentința instanței de fond pentru aceea că, în mod greșit, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 62. astfel cum a fost identificată de expert, în condițiile în care această suprafață este afectată de utilitate publică, fiind ocupată de o platformă betonată pe care sunt amplasate un număr de 4 garaje, care deservesc nevoilor comunității.
Astfel, au fost ignorate prevederile art.11(8) din Legea nr.10/2001, perfect aplicabile acestei situații, precum și cele ale art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, care arată că: "în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acesteia, pentru a nu afecta căile de acces(existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea)"
Sintagma amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație( străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitate subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
De asemenea, instanța a reținut în mod eronat, că orice act de trecere în domeniul public emis în aplicarea Legii nr.213/1998 are caracter inferior față de Legea nr.10/2001, fără a arăta argumentele ce au condus la această opinie, or, dispozițiile Legii nr.213/1998, nu pot fi puse într-un raport de inferioritate față de dispozițiile Legii nr.10/2001, întrucât această lege reglementează proprietatea publică, iar dispozițiile ei trebuie respectate în aceeași măsură ca și dispozițiile oricărui alt act normativ.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, așa cum rezultă din probele administrate în cauză (înscrisuri și expertiză tehnică în specialitate topografie), din terenul în suprafață totală de 121, situat în P,-, județul A - expropriat de la autorul contestatorului, prin Decretul nr.72/1986, contestatorului nu i-a fost restituită în natură nici o porțiune, fiind propus pentru acordarea de despăgubiri pe considerentul că, suprafața ar fi afectată integral de construcția blocului Z1, alee de acces carosabilă de utilitate publică și platforma betonată, atestate prin HCL nr.194/1999 modificată și aprobată prin HG nr.447/2002 ca aparținând domeniului public al Municipiului P (5 și 84-88 dosar fond).
Însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză (91-96 dosar fond),deși terenul ar aparține domeniului public al Municipiului P, atestat prin nr.HG447/16.02.2002, suprafața de 62 mp. este liberă de construcții definitive, pe aceasta fiind sunt amplasate doar construcții demontabile-garaje,edificate în baza contractelor de închiriere nr.31728/19.07.2005, valabile până la data de 30.06.2008, contrar celor susținute de apelant, astfel încât, în mod corect prima instanță a apreciat că se poate dispune restituirea acestuia în natură, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin 3, art.11 alin3 și art. 26 din Legea nr.10/2001, republicată.
Este adevărat că nr.HG447/2002 adoptată în aplicarea Legii nr.213/1998 a aprobat inventarul bunurilor care constituie domeniul public al Municipiului P, însă, pe de altă parte, Hotărârea de Guvern sus menționată este ulterioară notificării formulate, având ca efect trecerea în domeniul public a unei suprafețe de teren cu privire la care se cunoștea demararea procedurilor de restituire în temeiul Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr.1679/16086/16.10.2001.
În aceste condiții, trecerea în domeniul public a acestui teren nu poate avea decât valoarea juridică a unei noi exproprieri, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, în contradicție flagrantă cu art.1privindrotecția p. proprietății din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a ratificat-o prin Legea nr.30/1994.
Astfel, potrivit acestui text, rice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Or, chiar art. 20 din Constituția României prevede că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prin urmare, atâta timp cât apelantul nu a făcut dovada că s-ar situa în excepția de la regula de mai sus, respectiv că măsura luată de stat este necesară pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor, a recunoaște efectele juridice ale acestui act normativ invocat de apelant, ar echivala cu încălcarea art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul P, prin primar, menținând sentința pronunțată de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.141 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, ambele domiciliate în P, str.-, -.13,.A, etaj 2,.9, județul A și, domiciliată în P, str.-, -.1,.D,.7, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./6.10.2008
GM/6 ex.
Jud.fond.:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca
