Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 6897,-.
DECIZIA NR. 180
Ședința publică din data de 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Marin Eliza
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
GREFIER - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâții PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, ambele cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1158/13 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în P, str. -,. 1,.8, județul și, domiciliată în B,-, județul I, cauză venită spre rejudecare după casare potrivit deciziei civile, nr. 6292/3 oct. 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți, ambii prin avocat conform împuternicirii avocațiale /2008( Baroul Dâmbovița ), lipsă fiind apelanții-pârâți Primăria comunei -prin Primar și Consiliul Local.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmită de expert.
Avocat având cuvântul arată că nu a luiat cunoștință de conținutul raportului de expertiză și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, au răspuns intimații-reclamanți, ambii prin avocat conform împuternicirii avocațiale /2008( Baroul Dâmbovița ), lipsă fiind apelanții-pârâți Primăria comunei - prin Primar și Consiliul Local.
Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, deși s-a depus raportul de expertiză la acest termen, ia act că nu s-a solicitat amânarea cauzei pentru se lua cunoștință de conținutul acestuia, ci s-a solicitat lăsarea cauzei la doua strigare și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 7966/2005,contestatorii și, au solicitat ca în contradictoriu cu intimata Primăria comunei să se dispună anularea dispoziției nr. 1572/24 noiembrie 2005 emisă de intimată prin care le- fost respinsă notificare privind restituirea imobilelor din comuna.
În motivarea contestației s-a arătat că dispoziția sus menționată este nelegală și netemeinică întrucât ei au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate, după cum au dovedit că sunt și persoane îndreptățite a solicita restituirea și au făcut dovada calității de moștenitor cu actele de stare civilă depuse la dosar.
După administrarea probatoriilor cu acte, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr. 1158/13 septembrie 2006,prin care admițând contestația a constatat că petiționarii sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilul casă și teren în suprafață de 1000. situate în comuna, satul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, cu probele administrate în instanță, contestatorii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor,o dovadă certă constituindu-o fișa tehnică a imobilului din care rezultă că acesta a aparținut autorului contestatorilor indicându-se și caracteristicile construcției în amănunt cu suprafața construită și materialele folosite,faptul că la rubrica,provenință" a acestor imobile se precizează donație, nu este dovedit cu nici un act, situație în care se impunea prezentarea unui act din partea intimatei care să ateste această operațiune juridică, având în vedere condiția ad validitatem a unui asemenea act de gratificație care să atragă incidența în cauză a art. 2 lit.c din Legea nr.10/2001.
A reținut tribunalul că fișa imobilului se coroborează cu celelalte acte respectiv cererea de înmatriculare la Ccamera de Comerț și Industrie Târgoviște însoțită de declarația din 13 mai 1942 care atestă că autorul contestatorilor desfășura activitate de comerț în această locuință, carnetul de contribuțiuni eliberat de Ministerului Finanțelor și certificatul de grefă al Tribunalului Dâmbovița care confirmă existența firmei autorului și cererea de radiere formulată de soția acestuia.
S-a mai reținut că dovada proprietății este întregită și cu depozițiile martorilor audiați în cauză și declarațiile extrajudiciare care atestă faptul că imobilele au fost preluate abuziv de stat și la nivelul localității primind mai multe destinații, ultima de cămin cultural, iar în prezent sediul al Centrului educativ de sănătate pentru copii săraci.
Tribunalul a apreciat că aceeași contestatori au făcut dovada calității lor de moștenitori ai autorului prin certificatele de moștenitori nr.74/24.04.2003 și 201/14.11.2000, moștenitori ai defunctului - soție decedată la 30.10.1942 și Gr. fiică, decedată la 13 februarie 1996,iar moștenitorii fiind și - defunctul tată al contestatoarei ( ), împrejurări în care contestația este întemeiată, petiționarii având dreptul la restituirea în natură a imobilelor.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe Primăria comunei a arătat că fără a se administra probe din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului contestatorilor asupra imobilului în litigiu, s-a admis acțiunea înlăturându-se nemotivat susținerile lor în sensul că bunul respectiv este unul nou, urmare transformărilor aduse de Consiliul local, el fiind reamenajat și având destinația de centru educativ și de promovare a sănătății.
A mai arătat apelanta că declarația din 1942 autorului contestatorilor nu constituie un înscris doveditor al proprietății și că Primăria comunei nu este subiect de drept.
Prin decizia civilă nr. 429/11 decembrie 2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat apelul primăriei, reținând că în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatorilor asupra imobilelor revendicate în conformitate cu disp.art.22 pct.1 lit.c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 și lit.d a aceluiași articol, fișa tehnică a imobilului făcând o descriere amănunțită a acestuia,în el menționându-se și data dării în folosință respectiv 1927 iar la proveniență s-a menționat că reprezintă donație de la numitul, act care coroborat cu celelalte acte face dovada că autorul petenților desfășura activitate de comerciant în locuința proprietate personală situat în comuna, în același sens fiind și depozițiile martorilor audiați.
Cererea făcută de apelantă de a se efectua o expertiză în cauză formulată cu ocazia acordării cuvântului în fața instanței de apel a fost respinsă,motivat de faptul că notificarea contestatorilor s-a respins pe considerentul că aceștia nu au dovedit că sunt persoane îndreptățite să solicite imobilele și că nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor, împrejurări față de care solicitarea apelantei apare ca o cerere nouă, care tinde a se invoca un alt argument pentru care în opinia sa se justifică respingerea acțiunii reclamanților, deci o schimbare a temeiului dispoziției care se încearcă a fi prezentată ca mijloc de apărare.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal intimata, care a formulat critici constând în aceea că s-a apreciat greșit asupra calității procesuale a Primăriei față de disp.art.91 din Legea nr.215/2001,că instanțele s-au rezumat greșit la cenzurarea dispoziției numai sub aspectul calității de moștenitor și dovedirea dreptului de proprietate, când, pentru dezlegarea pricinii, era necesar să se efectueze o expertiză deoarece la imobilul inițial s-au adăugat suprafețe construite rezultând un imobil nou.
Prin decizia civilă nr. 6292/3 octombrie 2007, Inalta C de Casație și Justiție, admițând recursul a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării, reținând că este neîntemeiată critica referitoare la calitatea de parte a Primăriei deoarece între raportul între o normă generală cum este cea reprezentată de art.91 din Legea nr.215/2001 și cea specială (art.20 alin.3 din Legea nr.10/2001) are prioritate norma specială dar că este întemeiată cealaltă critică întrucât apelul este o cale devolutivă iar instanța a apreciat greșit că formularea cererii de probatorii de către recurentă ar putea reprezenta o cerere nouă în sensul disp.art.294 alin.1 Cod pr.civilă cu atât mai mult cu cât art.295 alin.2 Cod pr.civilă permite refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță.
A reținut Inalta C că se impunea completarea probatoriului cu atât mai mult cu cât în fața primei instanțe s-a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize iar aceasta se impunea a fi efectuată față de prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.10/2001,care exclude la restituirea în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,imobilele construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală,în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițială.
Rejudecând cauza pe linia considerentelor deciziei de casare, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus efectuarea unei expertize construcții pentru a se identifica imobilul în litigiu și să se precizeze, în raport de toate probele administrate, inclusiv planșele fotografice, care este starea imobilului actuală, starea lui anterioară,urmând ca expertul să-și precizeze punctul de vedere cu privire la noua construcție, a suprafeței adăugate pe plan orizontal sau vertical și dacă suprafața acestor adăugiri este egală cu suprafața imobilul inițial.
Expertiza a fost efectuată de expert la care părțile nu au formulat obiecțiuni, expertul arătând în cuprinsul raportului că în prezent imobilul compus din două corpuri de clădire,unul având regim de înălțime și unul constând în parter și subsol parțial este renovat și amenajat conform actualei utilizări, că anterior construcția era formată din două corpuri cu o suprafață desfășurată totală de 365,88 mp. iar în prezent o suprafață totală desfășurată de 374,77 mp., suferind lucrări de renovare, amenajări interioare,urmare unor compartimentări, închidere perimetrală, cu tâmplărie și grilaje metalice la terasa acoperită, acoperiș, tencuieli interioare și exterioare, pardoseli, instalație de încălzire, și că deși aceste lucrări sunt importante prin volumul, calitatea și valoarea lor, nu reprezintă lucrări de extindere a imobilului, ceea ce s-a adăugat vechiului imobil reprezentând doar 2,43% din suprafața inițială a acestuia.
Având în vedere expertiza efectuată în cauză, considerentele deciziei de casare a Inaltei Curți de Casație și Justiție, criticile formulate de apelantă, Curtea constată că apelul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea de moștenitor a contestatorului ai autorului și deci de persoane îndreptățite a uza de dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost dovedită și lămurită pe deplin astfel că această critică este neîntemeiată.
Susținerea formulată de apelantă conform căreia instanța a admis contestația fără a avea în vedere susținerile sale,că imobilul construcție revendicat de contestatori este unul nou urmare adăugirilor,extinderilor și lucrărilor de îmbunătățiri efectuate, astfel încât nu se mai putea dispune restituirea lui este neîntemeiată.
Conform prevederilor art.19 din Legea nr.10/2001 sunt exceptate de la restituirea în natură numai acele construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial.
a contrario pot fi restituite în natură construcțiile la care nu s-au realizat adăugiri a căror arie desfășurată să însumeze peste 100% din aria desfășurată inițial.
În speță s-a dovedit cu expertiza efectuată că la imobilul inițial s-a realizat o extindere pe orizontală prin adăugarea, la fațada posterioară a corpului a unei încăperi ce adăpostește centrala termică cu tiraj, suprafața desfășurată totală actuală fiind de 374,77 mp. față de suprafață de suprafața desfășurată totală anterioară de 365,88 mp.
Conform aceluiași raport de expertiză raportat la suprafața desfășurată a imobilului inițial,ceea ce s-a adăugat reprezintă numai 2,43 %,ceea ce face ca imobilul în litigiu să nu fie exclus de la restituirea în natură, chiar dacă lucrările realizate sunt importante prin volum, calitate și valoarea lor, deoarece acestea nu reprezintă lucrări de extindere ale imobilului.
Față de această situație, apelul formulat de Primăria este neîntemeiat, urmând ca față de disp.art.296 Cod pr.civilă să fie respins ca atare și a se lua act de declarația intimaților reclamanți că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, ambele cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1158/13 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în P, str. -,. 1,.8, județul și, domiciliată în B,-, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. EM/BA
6 ex./26.06.2008
7966/2006 Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Marin ElizaJudecători:Marin Eliza, Duboșaru Rodica
