Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 182/A/2009

Ședința publică de la 13 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan

JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean

Grefier -

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul Municipiul P prin Primar împotriva sentinței civile nr. 87/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.

dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 06 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 87/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost admisă contestația precizată introdusă de contestatoarea împotriva dispoziției nr. 3521/2006 emisă de intimatul Primarul municipiului P, a fost anulată dispoziția atacată iar intimatul a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună în echivalentul imobilului teren și construcții ce a fost situat în P- înscris în CF 538 nr. top 706, 720/1/a/1, despăgubiri în sumă de 4.763.000 lei pentru construcțiile demolate și 49850 lei pentru terenul aferent, reactualizate.

Intimatul a fost obligat să transmită dispoziția, împreună cu dosarul notificării Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii titlurilor de despăgubiri cuvenite contestatoarei, de îndată ce hotărârea va deveni irevocabilă.

Intimatul a fost obligat la plata sumei de 2254,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr. 585/, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 5905/2004 a Tribunalului Hunedoara și schimbând în tot această hotărâre, a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 1393/2004 emisă de Primarul Municipiului P, pe care l-a obligat să emită o altă dispoziție și să stabilească măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în CF 538 P, nr. 706 și 720/1/a/1.

-//-

În considerentele hotărârii, instanța de apel a apreciat că imobilul notificat a fost preluat abuziv de stat antecesorului contestatoarei, că autorul notificării - contestatoarea- are calitatea de persoană îndreptățită la reparațiunile reglementate de Legea nr. 10/2001, situație ce impune obligația intimatului de a stabili despăgubiri în echivalent bănesc pentru acest imobil, fie prin conciliere, fie pe baza unui raport de expertiză ( filele 7- 8 dosar nr. 9510/2004, acvirat).

Nefiind posibilă soluționarea amiabilă a cauzei, instanța a ordonat, la cererea contestatoarei, o expertiză topografică de evaluare a terenului, precum și o expertiză în construcții pentru evaluarea edificatelor ce s-au demolat.

Au fost desemnați ca experți doamna și domnul.

Prin lucrările ce le-au executat, s-a stabilit, pentru terenul înscris în CF 538 nr. crt., nr. topo 720/1/a/1 în suprafață de 216 mp, o valoare de 49.850 lei, iar pentru construcțiile demolate, o valoare de 4.763.000 lei ( filele 40-61, 121-129).

Prin art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada de referință și, numai în subsidiar, restituirea acestora în echivalent prin măsuri reparatorii: compensări - cu bunuri sau servicii - sau despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Așadar, în cauză nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu - terenul fiind ocupat de construcții și detalii de sistematizare - iar construcțiile, demolate, precum nici compensarea cu bunuri și servicii în echivalent, s-a apreciat că unica posibilitate reparatorie în acest context legislativ, o reprezintă acordarea măsurilor reparatorii prin despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Cum, prin Titlul VII al acestui act normativ, legiuitorul a reglementat o procedură specială de stabilire și acordare a despăgubirilor compensatorii, în echivalent, pentru imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și a căror restituire în natură nu este cu putință, abilitând în acest sens Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca unică autoritate competentă de a emite, prin decizie, titluri de despăgubiri persoanelor îndreptățite, se impune ca și contestatoarea în cauză să epuizeze această procedură obligatorie.

Cum acestea sunt actele normative în vigoare și, cum aceasta este procedura stabilită de legiuitorul român, instanța a admis contestația formulată și precizată în cauză.

S-au avut în vedere dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, care instituie prezumția culpei procesuale pentru stabilirea obligației de plată a cheltuielilor de judecată și că în cauză, aceste cheltuieli sunt de 2254,35 lei, incluzând expertizele judiciare și cheltuielile de transport, justificate ( filele 141; 142-143, 144-150, 149 verso).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul solicitând casarea sentinței și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției emise de primar.

În expunerea motivelor de apel se arată că primarul nu poate stabili suma despăgubirilor, competența aparținând evaluatorilor stabiliți de Comisia Centrală iar dispoziția respectă Legea nr. 247/2005 și HG nr. 1095/15.09.2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII. Aceste din urmă dispoziții abrogă prevederile art. 30, 34-40 din Legea nr. 10/2001, inclusiv cele care impuneau ca decizia să conțină, în mod obligatoriu, valoarea estimativă imobilului.

Susține că valoarea stabilită în dispoziția Primarului are valoare consultativă, că până la urmă evaluatorii desemnați stabilesc valoarea finală, neexistând motive pentru anularea unei dispoziții temeinice și legale și tergiversarea finalizării dosarului notificării iar contestatoarea are posibilitatea atacării deciziei Comisiei Centrale, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.

Mai precizează că se solicită de către contestatoare ca primarul să procedeze la emiterea unei dispoziții cu depășirea atribuțiilor și cu încălcarea unor prevederi legale clare iar prin continuarea acestui litigiu se întârzie procedura de acordare a despăgubirilor.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea ca tardiv, nefondat și nelegal a apelului, și acordarea de cheltuieli de judecată.

Arată că apelul a fost introdus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, că dreptul său la despăgubiri bănești și obligația de a specifica suma cuvenită ca despăgubire au fost recunoscute printr-o decizie irevocabilă iar concluziile expertizelor nu au fost contestate de către pârât astfel că apelul este fără obiect.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:

Asupra excepției de tardivitate a declarării apelului instanța s-a pronunțat la 06 2009 când a constatat că apelul a fost declarat în termenul legal prevăzut de Codul d e procedură civilă.

Pe fondul cauzei se constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 585/A/205 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 6510/2004, rămasă irevocabilă, Primarul municipiului Paf ost obligat la emiterea unei dispoziții prin care să stabilească reclamantei măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești pentru imobilul înscris în CF nr. 538 P nr. top 706 și 720/1/a/1.

Dispozitivul acestei hotărâri judecătorești este clar, fiind evident că în sarcina pârâtului s-a stabilit obligația de a stabili despăgubirile bănești la care este îndreptățită reclamanta.

Cu toate acestea, dispoziția pe care a emis-o ulterior pârâtul nu este conformă celor statuate în mod irevocabil de instanța de judecată, prin

dispoziția contestată în dosarul de față nefiind stabilite despăgubirile bănești despre care face vorbire hotărârea judecătorească menționată anterior.

-//-

(continuarea deciziei civile 182/A/2009 dată în dosar -)

Această hotărâre judecătorească este rezultatul unei verificări jurisdicționale operată de instanțe atât sub aspectul stării de fapt cât și al normelor legale aplicabile și se bucură de putere de lucru judecat.

Pornind de la prezumția absolută de adevăr ca fundament al puterii lucrului judecat, doctrina și practica judiciară au conchis în sensul că în condițiile în care hotărârea judecătorească exprimă adevărul cu privire la o situație juridică, ceea ce a format obiectul unei judecăți se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare.

Fiind în prezența unei hotărâri care stabilește obligația primarului de a stabili despăgubiri bănești pentru imobilul notificat este inadmisibil a se verifica conduita pârâtului cu ocazia emiterii noii dispoziții prin prisma unor texte de lege care, pe de o parte, nu erau în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 585/A/2005, iar pe de altă parte, ar pune în discuție tocmai judecata irevocabilă finalizată prin această hotărâre.

În caz contrar s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea menționată astfel că toate criticile pârâtului, întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, ale HG 1095/15.09.2005, respectiv pe dispozițiile normelor metodologice ale art. 16 din Legea nr. 247/2005 (pct. 16.1-16.5 și 16.7 din normele metodologice) urmează să fie înlăturate.

În raport de cele reținute, Curtea constată că soluția primei instanțe respectă hotărârea irevocabilă menționată dar și dispozițiile Legii 10/2001, iar susținerea apelantului în sensul că dispoziția pe care a emis-o respectă Legea nr. 247/2005 și HG nr. 1095/2005 iar continuarea procesului întârzie procedura de despăgubire nu prezintă nicio relevanță. Aceasta, deoarece, dispoziția contestată ar fi trebuit să se conformeze hotărârii judecătorești care a statuat asupra notificării reclamantei iar nu unor norme legale ulterioare, a căror aplicabilitate în speță nu mai poate fi pusă în discuție.

Față de cele ce preced, constatând că motivele de apel invocate sunt nefondate, Curtea în temeiul art. 296 Cod pr. civ. va respinge apelul declarat de pârât.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECI D

Respinge apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului P împotriva sentinței civile nr. 87/2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

-

Red.

Tehn. 4 ex/08.12.2009; -

Președinte:Mihaela Florentina Cojan
Judecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Alba Iulia