Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.184/
Ședința publică din 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în Sibiu, -, nr.1,.C,.40, județul Sibiu și cu domiciliul procesualalesla. și Asociații (avocat ), în B, sector 1, Șoseaua - House, nr. 4-8,.8 - declarat împotriva sentinței civile nr. 1891/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (nr. în format vechi 4757/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ LUI, cu sediul în lui -, județul C, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B, cu sediul în B, sector 1,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentată prin, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, județul C, având ca obiect - contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea pentru a da posibilitate apelantei reclamante să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 10.2008, dată la care a pronunțat următoare decizie civilă:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 394/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Prefectura județului C, Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă lui - și Agenția Domeniilor Statului pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtelor să răspundă prin decizie sau dispoziție motivată notificărilor ce le-au fost transmise de reclamantă conform Legii 10/2001;
- obligarea pârâtelor la probarea situației juridice a imobilului revendicat de reclamantă și la arătarea tuturor înscrisurilor în baza cărora îl dețin;
- obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu, compus din construcții și teren în suprafață de 120.000 mp, cu plantațiile aflate pe el, sau, în subsidiar, la plata despăgubirilor eferente acestuia;
- radierea din registrul de transcripțiuni - inscripțiuni sau din cartea funciară a tuturor mențiunilor referitoare la dreptul Statului Român și înscrierea dreptului reclamantei;
- obligarea pârâților la plata despăgubirilor aferente construcțiilor în suprafață de 904 mp, care compuneau gospodăria familiei reclamantei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul revendicat a aparținut în proprietate părinților reclamantei - defuncții și - și este situat în intravilanul comunei lui -, în perimetrul sediului social al Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă lui -.
A susținut reclamanta că în martie 1949 autorii săi au fost deposedați în mod abuziv de imobil și că, deși a notificat pe fiecare dintre cele 3 pârâte, acestea au refuzat restituirea bunului, refuz concretizat în lipsa răspunsurilor la solicitările adresate.
Prin cererea înregistrată la 29.03.2005 (filele 23-24 din dosar) reclamanta a formulat "precizări" la acțiune prin care nu a modificat limitele investirii inițiale sau cadrul procesual, ci a argumentat nelegalitatea deposedării autorilor săi, dispusă în temeiul Decretului nr. 83/1949, a prezentat succesiunea demersurilor pe care le-a efectuat ulterior apariției Legii nr.10/2001 pentru a obține restituirea imobilului și a motivat admisibilitatea cererii de restituire pe care a formulat-o, chiar în absența demersurilor celorlalți moștenitori ai proprietarilor bunului, în raport de prevederile art.4 din alin.1 din Legea 10/2001.
Pârâta Agenția Domeniilor Statului a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor legale care îi reglementează activitatea, deține doar bunuri care nu intră sub incidența Legii 10/2001.
Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă lui - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că nu poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății deoarece terenul revendicat de reclamantă face parte din domeniul public al statului, deci titularul dreptului opus reclamantei este Statul Român, nu Stațiunea, care are asupra lui doar un drept de administrare.
În ședința publică din 14.04.2005 mandatarul reclamantei a precizat, verbal, că temei al acțiunii sunt dispozițiile art. 2 din Legea 10/2001 și că se solicită restituirea terenului în suprafață de 220 mp și construcțiile aflate pe el; instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii
Prin cererea înregistrată la 10.05.2005 reclamanta a completat cadrul procesual prin chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Ministerului Finanțelor Publice.
Respectând dispoziția instanței de la termenul din 13.05.2005, prin care s-a pus în vedere reclamantei să arate dacă temei al acțiunii sunt dispozițiile Legii 10/2001 sau dreptul comun, la 07.06.2005 aceasta a depus o nouă "completare și precizare de acțiune" prin care a arătat că solicită soluționarea litigiului în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 deoarece are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Prin încheierea de ședință din data de 13.10.2005 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Prefectura județului C și Ministerul Finanțelor Publice B și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă lui -.
La termenul din data de 20.12.2005, reclamanta a formulat o "corectură materială" (fila 215, dosar 394/2005) cu privire la suprafața terenului în cauză ca fiind de 15,4 ha și nu 12 ha, precum și nouă "precizare și completare la acțiune" prin care a solicitat instanței să se constate că terenul în suprafață de 15,4 ha și construcții este proprietatea sa, să se dispună restituirea construcțiilor ce compunea gospodăria deținută până la data exproprierii (12 construcții + 2 fântâni), să se constate că imobilele edificate pe terenul ei sunt neautorizate și să se constatate, subsecvent stabilirii dreptului de proprietate asupra terenului, că este proprietara construcțiilor edificate legal, prin accesiune imobiliară conf. art.482 Cod civil.
La termenul din 19.01.2006, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii față de prevederile nr. 1423/8.09.2005 a Tribunalului Constanța.
Prin sentința civilă nr. 275/6.02.2006, instanța a admis excepția, reținând că, potrivit art.2 din 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile ale căror regim juridic este reglementat de 18/1991, solicitate potrivit legii fondului funciar și 169/1997.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat apel, criticând sentința prin care i s-a respins "acțiunea în revendicare", (fila 11, dosar 2638/36/06 al Curții de APEL CONSTANȚA ), pentru faptul că aceasta nu este motivată, iar excepția inadmisibilității, fondată pe prevederile Legii nr. 10/2001, nu a fost pusă în discuția părților.
În fața instanței de apel, reclamanta a precizat din nou obiectul acțiunii în revendicare, enumerând completării și precizările depuse instanței de fond și insistând în caracterizarea cererii sale ca fiind o "revendicare întemeiată pe dispozițiile legii speciale nr. 10/2001".
Prin decizia nr. 191/C/17.10.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelul reclamantei și a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejucare aceleiași instanțe.
În fața instanței de rejudecare, la termenul din data de 15.05.2007, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Valul lui - a formulat note scrise (fila 98 din dosar -), prin care a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității sale procesual pasive.
În motivarea excepției inadmisibilității, pârâta arată că reclamanta a formulat nenumărate cereri de restituire a terenurilor deținute de, dar, deoarece legea stabilește o limită maximă de 50 ha, aceasta încearcă, pe alte temeiuri juridice, să-și stabilească dreptul de proprietate asupra unei suprafețe ce pretinde că sunt intravilane.
Din corespondența și cererile înregistrate de reclamantă reiese că suprafața de teren solicitată nu intră sub incidența 10/2001, ci a făcut obiectul 18/1991 și 1/2000.
Printr-o cerere înregistrată la 26.06.2007, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că, deoarece în cauză nu se discută dreptul asupra bunurilor din domeniul public de interes național, nu poate participa la proces în nume propriu; de asemenea, în baza 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu sau reprezentant al Statului, poate fi chemat în judecată doar în situația prev. de art.26; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin notele scrise depuse la 8.10.2007, pârâta Agenția Domeniilor Statului B, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că persoana juridică deținătoare este Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Valul lui -, care este obligată a răspunde notificării în natură potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1891/24.10.2007, Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că a fost investită cu o acțiune în revendicare imobiliară, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun - art. 480 Cod civil. S-a mai reținut că acțiunea în revendicare a fost formulată de reclamantă la data de 14.02.2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar în concurs cu Legea nr. 10/2001 nu are deschisă și calea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil. Legea nr. 10/2001, ca lege nouă, suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul infidelității actelor de preluare la care se referă și, fără a elimina accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme procedurale speciale, îl subordonează controlului judiciar.
Cum reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001 interesează, substanțial și procedural, ordinea publică, rezultă că sunt de imediată aplicare, soluție anticipată legislativ și de art. 6 al. (2) din Legea nr. 213/1998, iar o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil nu mai poate fi exercitată.
S-a mai reținut că este inadmisibilă și cererea subsidiară formulată de reclamantă prin care se solicită obligarea pârâților să îi acorde despăgubirii pentru imobilele preluate abuziv, motivat de faptul că, măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubirii acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,se propuna fi acordate prin decizia entității investite cu soluționarea notificării, fără a exista o obligație legală în sarcina acesteia de a plăti efectiv aceste despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta prin mandatar, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a calificat în mod greșit acțiunea reclamantei ca fiind o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, în realitate reclamanta a investit prima instanță cu o acțiune în restituirea imobilelor preluate abuziv în baza Decretului 83/1949, și care au făcut obiectul notificărilor înregistrate la Primăria C și Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă lui - sub nr. 3057/05.11.2001, nr. 3058/05.11.2001 și nr. 309/10.08.2001, conform Legii 10/2001.
În lipsa unui răspuns la aceste notificări a înțeles să solicite instanței, în mod direct, restituirea în natură a imobilului expropriat - teren și construcție, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în baza Legii 10/2001, conform precizărilor formulate la data de 10.06.2005.
2. Acțiunea în restituirea imobilelor preluate abuziv în baza Decretului nr. 83/1949 este admisibilă instanța putând dispune ea însăși restituirea în natură a imobilelor notificate, chiar în lipsa unor dispoziții motivate emise de unitățile deținătoare, conform art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 și în lumina dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764/12.11.2007.
3. Excepția inadmisibilității pentru motivele reținute de instanța de fond nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel dreptul la apărare al reclamantei.
Deși, Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă lui - a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, motivat de faptul că terenul solicitat de reclamantă a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, în limita a 50 de ha, instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, intimata Agenția Domeniilor Statului a solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat, motivat de faptul că prima instanță a soluționat în mod judicios problema de drept ce vizează concursul între acțiunea în revendicare formulată conform dreptului comun - art. 480 Cod civil și procedura reglementată de Legea 10/2001, pentru restituirea bunurilor preluate abuziv de către stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile reclamantei se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1. Conform dispozițiilor art. 129 alineat final Cod procedură civilă, judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, instanța neputând depăși limitele investirii sale, dar nici nu poate lăsa nesoluționate cererile cu care a fost legal investită.
Pentru a caracteriza acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamanta a înțeles să îl atribuie acelor termeni, după natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, acestor termeni.
În speță, din analiza acțiunii de chemare în judecată, cât și din cererile precizatoare depuse pe parcursul soluționării cauzei, rezultă că, reclamanta a solicitat retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în temeiul Legii 10/2001, învederând instanței în mod expres că a notificat unitățile deținătoare imediat după apariția Legii nr. 10/2001, dar până la data promovării prezentei cererii nu a primit decizii motivate cu privire la imobilele notificate.
Mai mult, constatând că după împlinirea termenului de 60 de zile, reglementat de Legea 10/2001 pentru rezolvarea notificărilor, unitățile notificate - Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Valul lui - și Agenția Domeniilor Statului B nu au emis nici o dispoziție motivată, reclamanta le-a acționat în judecată în temeiul dispozițiilor art. 23 al. (1) din Legea 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 1423/8.09.2006 și sentința civilă nr. 1283/14.06.2006 pronunțate de Tribunalul Constanța, definitive, pârâtele notificate au fost obligate să răspundă notificărilor reclamantei (filele 286-302, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
2. Deși, reclamanta a folosit impropriu termenul de revendicare a imobilelor preluate abuziv conform Decretului 83/1949, acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, în realitate aceasta a urmărit retrocedarea bunurilor în natură sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în procedura specială a Legii 10/2001. Măsura poate fi dispusă direct de către instanța de judecată, atunci când se constată pasivitatea culpabilă a unităților notificate în cererilor persoanelor îndreptățite.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XX din 19.03.2007, admițând recursul în interesul legii, a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva decizie/depoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ciși notificarea persoanelor îndreptățite în cazul refuzuluinejustificat al entităților deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Prin urmare, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sesizării instanței de judecată, conform Legii nr. 10/2001, procedură de nu a fost finalizată prin emiterea unor dispoziții motivate din culpa persoanei notificate, reclamanta era îndreptățită să solicite instanței de judecată soluționarea pe fond a notificăriilor sale, ce vizau restituirea în naturăa bunurilor prealuate abuziv sau în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii, conform legii speciale.
Se constată astfel că, prima instanță a dat o calificare greșită acțiunii promovate de reclamantă, apreciind fără niciun temei că, a investit Tribunaluil C cu această acțiune în revendicarer formulată în baza artr. 480 Cod civil, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
3. Apreciind că reclamanta a investit prima instanță cu o acțiune ce viza retrocedarea terenului preluat abuziv și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, conform Legii nr. 10/2001, pârâta Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă lui -, a înțeles să își facă apărările în raport cu prevederile acestei legii speciale, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, deși, această pârâtă a invocat excepția inadmsibilității acțiunii reclamantei în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, susținând că restituirea imobilelor notificate nu se poate realiza în procedura Legii nr. 10/2001 ci în conformitate cu Legea nr. 18/1991, prima instanță soluționând excepția inadmisibilității acțiunii a analizat admisibilitatea unei acțiuni în revendicare imobiliară promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constatnt în jurisprudența sa că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facăobiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți (, Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23.06.1993, seria A, nr. 262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerințe, judecătorul va fi obligat să pună în discuția părților toate chestiunile de care depinde soluționarea cauzei, iar în cazul în care în cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri sau expertize, instanța are obligația de a asigura părților din proces posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Conform principiului egalității armelor trebuie acordat ambelor părți un drept comparabil de acces la dosarul cauzei (, Bendenoun contra Franței, hotărârea din 24.01.1994, seria A, nr. 284).
Încălcarea principiului contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil alterează caracterul echitabil al procedurii, și determină desființarea hotărârii judecătoreșri prin care s-a finalizataceastă procedură.
Față de considerentele mai sus expuse, reținându-se că prima instanță a calificat greșit acțiunea civilă cu care a fost investită și s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară, fără a pune această excepție în dezbaterea părților, în baza art. 297 Cod procedură civilă se va admite apelul reclamantei ca fiind fondat.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru a se pronunța în limitele investirii sale în temeiul Legii nr. 10/2001, asupra pretențiilor reclamantei ce vizează restituirea în natură a imobilelor notificate -teren și construcții și în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii conform Legii speciale -Titlul Vii din Legea nr. 247/2005, pentru imobilelel acăror restituire în natură nu este posibilă.
Se impune ca prima instanță să clarifice incidența în speță a dispozițiilor art. 8 al. (1) din Legea nr. 10/2001 și din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, atât cu privire la terenurile notificate, cât și cu privire la clădirile pretinse de reclamantă și descrise în notele de ședință depuse în apel (fila 53).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în Sibiu, -, nr.1,. C,.40, județul Sibiu și cu domiciliul procesualalesla. și Asociații (avocat ), în B, sector 1, Șoseaua - House, nr. 4-8,.8, declarat împotriva sentinței civile nr. 1891/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (nr. în format vechi 4757/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ LUI, cu sediul în lui -, județul C, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B, cu sediul în B, sector 1,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentată prin, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, județul
Desființează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier
- -
Jud. fond./
Red.jud.dec.-/19.09.2008
Tehnored.gref./01.10.2008
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ
.0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Secția Civilă
Vă înaintăm alăturat cauza înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- privind pe apelanta reclamantă, prin mandatar, cu domiciliul în Sibiu, -, nr.1,. C,.40, județul Sibiu și cu domiciliul procesualalesla. și Asociații (avocat ), în B, Șoseaua - House, nr. 4-8,.8, sector 1 în contradictoriu cu intimații pârâți STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE AGRICOLĂ LUI, cu sediul în lui -, județul C, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B, cu sediul în B, sector 1,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, reprezentată prin, cu sediul în C, b-dul -.-, nr. 18, județul C, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 1891/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- (nr. în format vechi 4757/2006),întrucât prin decizia civilă nr. 184/C/10.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a admis apelul, s-a desființat sentința civilă atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța dumneavoastră.
Dosarul este cusut și numerotat, conținând un nr. de _________file
Președinte complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
