Speta Legea 10/2001. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 185/
Ședința publică din 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantele reclamante, - -, cu domiciliul ales în B,-, sector 1 - declarat împotriva sentinței civile nr. 412/29.martie.2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4126/2002, în contradictoriu cu intimații pârâții STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE, cu sediul în orașul,-, județul C, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în oraș,-, județ C având ca obiect - "contestație la Legea 10/2001".
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate apelantelor reclamante, - - să depună concluzii scrise a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 260 în referire la art. 146 Cod proc. civilă amânarea pronunțării asupra apelului la data de 10 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribualului C sub nr. 4126/22002, reclamantele, și au contestat decizia nr. 54/25.09.2001 emisă de Stațiunea de Cercetare și Producție -Vinicolă - solicitând anularea deciziei și obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului situat în orașul, - B nr. 1, constând în casă-parter și etaj, cramă-parter și 2 nivele construite în subteran, casă de administrație și locuit, grajd, șură și anexele de 1 ha, toate aflate în incinta unității pârâte.
În motivarea acțiunii reclamantele au învederat că sunt moștenitoarele legale ale autorului, decedat la 22.12.1978 conform certificatelor de moștenitor atașate cererii de chemare în judecată, ce a deținut în proprietate mai multe loturi de teren agricol în perimetrul central al Stațiunii de cercetare și producție -vinicolă, iar pe unul dintre loturi, respectiv cu nr. 137 în suprafață de 1 ha erau edificate construcțiile deja nominalizate, bunuri ce au fost preluate abuziv de stat, fără titlu, la 12.05.1949.
Urmare notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, prin decizie, pârâta le-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în discuție, cu motivarea că nu au probat dreptul de proprietate al autorului lor și nici preluarea abuzivă și că în orice caz imobilul făcea parte din domeniul public al statului și se afla în evidența Agenției Domeniilor Statului, pârâta având doar un drept de folosință.
Reclamantele au susținut că prin menționata decizie au fost încălcate dispozițiile art. 23 (2), respectiv art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Constanța - Secția civilă care a soluționat pricina prin declinare de competență de către Judecătoria Constanța, prin sentința nr. 412/29.03.2004 a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia nr.45/25.09.2001 emisă de Stațiunea de cercetare și producție - vinicolă și a dispus restituirea în natură a imobilelor construcții cramă veche și casă cu etaj descrise în raportul de expertiză efectuat de expertul.
A respins cererea de restituire a terenului în suprafață de 1 ha.
A respins cererea de arătare a titularului dreptului.
Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția civilă, prin decizia nr. 100/C/26.01.2005 a respins ca tardiv apelul declarat de Stațiunea de cercetare dezvoltare pentru viticultură și vinificație împotriva sentinței civile nr.412/29.03.2004 a Tribunalului Constanța, secția civilă și a respins ca nefondat apelul declarat de, și împotriva aceleași sentințe.
Ambele instanțe au reținut că imobilul în litigiu a constituit proprietatea autorului reclamantelor și că a fost preluat de stat în mod abuziv, fără titlu, motiv pentru care au dispus restituirea către acestea a construcțiilor identificate prin expertiză.
Privitor la suprafața de 1 ha teren, de asemenea, solicitată a fi restituită, instanțele au constatat că are destinație de teren agricol și face parte din domeniul public al statului, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora nu intrau sub incidența legii, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
În contra menționatei decizii au declarat recurs reclamantele, și invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și susținând în esență că dispunându-se restituirea construcțiilor preluate în fapt, fără titlu, de către stat de la autorul lor, se impune o rezolvare identică privind terenul pe care acestea erau amplasate. O atare reglementare există în art. 21 din Legea nr. 112/1995, ce este tot o lege reparatorie, care a prevăzut restituirea către persoanele îndreptățite și a terenurilor aferente construcțiilor retrocedate.
Pe de altă parte, nici Legea nr. 18/1991 și nici Legea nr. 1/2000 nu au prevăzut posibilitatea restituirii bunurilor ce formează obiectul prezentei acțiunii.
De asemenea, restituirea construcțiilor fără acordarea vreunui drept asupra terenului pe care acestea erau amplasate, făcea ineficient un atare demers, întrucât nu exista vreo autoritate publică în măsură să le stabilească, într-o altă procedură, un drept de superficie, folosință sau concesiune.
Prin decizia civilă nr. 7870/5 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamante, a casat în parte decizia civilă nr. 100/C/26 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA și a trimis cauza aceleași instanțe, pentru a se pronunța și cu privire la terenul de 1 ha, aferent celor două clădirii restituite în natură.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că instanțele de fond și apel au apreciat greșit că imobilul solicitat de reclamante prin notificare, compus din teren și construcții, se află sub incidența a două legii reparatorii, respectiv în ceea ce privește terenul erau aplicabile dispozițiile Legii 18/1991 privind fondul funciar, iar construcția în câmpul de aplicare a Legii 10/2001. Disocierea efectuată, în speță, de către instanțe, în condițiile în care au apreciat că respectivul text era aplicabil - art. 20 din Legea 10/2001, este greșită. O atare disociere lipsește de eficiență decizia de restituire a construcțiilor, cât timp reclamantele nu aveau asigurat accesul pe terenul pe care aceste construcții sunt amplasate.
Instanța a mai reținut că, printr-o expertiză extrajudiciară efectuată de ing. și depusă în recurs s-a reținut că, în cadrul trupului intravilan "K", ce are suprafața de 2,70 ha, se regăsește și fosta fermă, cunoscută sub denumirea de "ogradă", imobil ce avea suprafața de 1 ha și care în prezent face parte din trupul intravilan "K".
Întrucât aceasta este o probă extrajudiciară, pentru dezbaterea în contradictoriu a aspectelor ce vizează folosința și destinația terenului de 1 ha notificat de reclamante, s- dispus casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA, în vederea lămurii acestor aspecte.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 315 al. (1) pr.civ. la cererea apelantelor reclamante, instanța a încuviințat completarea materialului probator cu interogatoriul intimatei Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație și supliment la expertiza efectuată de ing., pentru determinarea poziționării terenului revendicat de reclamante în intravilanul sau în extravilanul localității (în prezent ), destinația terenului de 1 ha, gradul de ocupare a acestuia cu construcții și plantații de de vie nobilă.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile reclamantelor și având în vedere limitele impuse prin decizia de casare, conform dispozițiilor art. 315 al. (1) pr.civ. precum și respectarea principiului "non reformația in peius", care guvernează și procesul civil se constată că apelul reclamantelor este fondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Art. 2 alin.(1) din legea nr. 10/2001 evidențiază domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 sub aspectul modalității de preluare a imobilelor. Dispozițiile menționate acoperă sfera tuturor modalităților de preluare, odată ce, în completarea cazurilor prevăzute la lit."a-f", ele se referă la toate celelalte cazuri, fie că ar corespunde unei preluări cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.
În aceste condiții, în afara reglementării Legii nr. 10/2001, rămân numai cazurile expres exceptate, cum este cazul reglementat de la art.8 alin.(1) care exclude de la aplicarea legii bunuri imobile pentru care există o altă lege de reparație, și anume, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
Conform dispozițiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, republicată "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere."
În nr.HG 250/2007 s-a prevăzut că în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin.(1) al art8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin.(2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Soluția de excludere a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară.
În acest sens, Curtea Constituțională investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, a reținut că, aceste dispoziții legale nu contravin nici dispozițiilor art. 44 și 21 din Constituție (Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2005, Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003).
Pentru lămurirea regimului juridic al terenului în suprafață de 1 ha, aferent celor două construcții restituite reclamatelor prin hotărârea rămasă irevocabilă (sub acest aspect), instanța a administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Conform adresei nr. 7684/29.10.2007 emisă de orașul (în prezent ) rezultă că în conformitate cu Planul Urbanistic General al orașului (), proiect 3/2000, aprobat cu Hotărârea Consiliului Local oraș nr. 25/25.03.2004 (care a preluat prevederile din oraș - I, aprobat prin oraș nr. 13/30.03.1994), loturile aferente construcțiilor restituite reclamantelor fac parte din trupul "K", locație care figurează în intravilanul localității (fila 56 - Dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Din expertiza efectuată în apel d e inginer rezultă că potrivit numerotației cadastrale actuale, ambele construcții restituite reclamantelor - crama veche și casa de oaspeți - fac parte din locația înregistrată la categoria de folosință "curți construcții Cc 1933", locație ce face parte din intravilanul orașului, trupul "K", trup ce are în totalitate suprafața de incintă de 2,70 ha. Trupul "K" se găsește situat la limita de "sud" a loturilor limitrofe 138 și 137, loturi ce au făcut parte din proprietatea autorului reclamantelor (fila 119).
Expertul a mai reținut că cele două loturi de teren aferente "casei de oaspeți" - cu o suprafață de 1.200 mp. și "cramei vechi" - cu o suprafață de 5.800 mp au făcut parte, anterior preluării de către stat, din incinta "ograda", proprietatea autorului, locații care nu aveau destinație agricolă, ci exclusiv de habitat, cu activități specifice de curte.
După preluarea imobilului de către stat și în prezent suprafața de 7.000 mp teren a făcut parte din trupul urbanistic "K", trup intravilan, având categoria de folosință curți - construcții ().
Față de înscrisurile depuse la dosar și constatările expertizei se reține că terenul în suprafață de 1 ha notificat de reclamanți, aferent construcțiilor "casă de oaspeți și crama veche", proprietatea autorului se află în intravilanul orașului, a avut întotdeauna destinația de teren categorie de folosință curte-construcții, nefiind exceptat de la aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001.
Se constată astfel că, în speță nu sunt incidente, relativ la terenul de 1 ha dispozițiile art. 8 al. (1) din Legea 10/2001, reclamantele fiind îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 și pentru terenul aferent construcțiilor deja restituite reclamantelor în aceeași procedură.
Procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001, pentru repararea prejudiciilor suferite de foștii proprietari, urmarea măsurilor abuzive dispuse de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură imobilelor ce au făcut obiectul notificărilor.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Din expertiza efectuată în cauză de ing. rezultă că din totalul de 1 ha teren aferent celor două construcții la data preluării lor de către stat poate fi restituită pe vechiul amplasament numai o suprafață de 7000 mp în interiorul parcelei /trupul "K" și anume:
- lotul nr. 1) "Casa de oaspeți", cu o suprafață de 1.200 mp, aferentă construcției, în limitele îngrădite actual, locație prezentată în anexa 1 și 3 Raportului de expertiză, cu hașură de culoare albastră (fila 123, 124);
- lotul nr. 2) "Crama veche", cu o suprafață de 5.900 mp, aferentă construcției "Crama veche", locație prezentată în anexele 1 și 2 din Raportul de expertiză, cu hașură de culoare albastră (fila 122, 123).
Pe parcursul soluționării prezentului apel, la data de 28.02.2007 a intervenit un proces-verbal de delimitare între Stațiunea de Cercetare și Producție -Vinicolă și Orașul, intimata Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație predând orașului o suprafață de 8.000 mp în interiorul intravilanului "K", respectiv parcela, în vederea restituirii acesteia reclamantelor (fila 127), cât și o suprafață de teren de 4,6 ha în parcela Vn 1926 - teren arabil.
Urmare a acestui proces-verbal de delimitare, o parte din terenul aferent clădirilor restituite reclamantelor și anume terenul aferent "casei de oaspeți" a fost predat Orașului. În această situație, reclamantele au solicitat să se constate că, în cauză a intervenit o transmisiune a calității procesual pasive cu privire la terenul mai sus menționat, solicitând citarea în cauză și a Orașului, în calitate de pârât, căruia îi incumbă, alături de Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, obligația de a restitui terenul aferent celor două clădirii deja restituite reclamantelor de pârâta Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație.
Citat în cauză, în calitate de pârât, Orașul a comunicat instanței cu adresa nr. 5571/1.09.2008 că, terenurile preluate de la Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație, atât terenul intravilan de 0,8 ha din parcela Cc 1033, cât și terenul din parcela Vn 1926 în suprafață de 4,6 ha nu pot nu pot fi restituite reclamantelor în procedura Legii nr. 10/2001, ci fac obiectul Legii nr. 247/2005 și al Legii nr. 18/1991, fiind solicitate de reclamante în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Constanța.
Această susținere a pârâtei nu poate fi acceptată ca fondată, în caz contrar s-ar încălca dispozițiile art. 21 al. 5 din Legea 10/2001, republicată.
Conform acestor dispoziții legale, este interzisă sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare, generate de Legea 10/2001, înstrăinarea, concesionarea, locațiunea, ipotecarea sauschimbarea destinației imobilelor - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor Legii 10/2001.
În speță se reține că terenul în suprafață de 7000 mp, aferent celor două clădirii, astfel cum a fost identificat prin expertiza, are regimul unui teren intravilan, cu destinația curți-construcții, iar restituirea acestuia se realizează în procedura legii 10/2001.
Prin schimbarea destinației acestui teren și includerea lui în categoria
"teren arabil", reconstituibil conform Legii 18/1991, modificată prin Legea 247/2005 se încalcă dispozițiile art. 21 al. (5) din Legea nr. 10/2001, mai sus citate, în condițiile în care predarea parțială a terenului și schimbarea destinației lui de către orașul s-a realizat în cursul procedurilor judiciare desfășurate în procedura Legii 10/2001 (Proces-verbal de predare din 28.02.2008).
Față de considerentele expuse, urmează a se reține că, cererea reclamantelor de restituire în natură a terenului în suprafață totală de 7000 mp, este fondată.
Vor fi obligați pârâții Orașul (fost oraș ) și Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație să restituie reclamantelor în natură două loturi de teren, lotul nr. 1aferent "casei de oaspeți" în suprafață de 1200 mp și lotul nr. 2 aferent construcției "crama veche"în suprafață de 5800 mp, cu vecinătățile menționate în expertiza efectuată în cauză și în schița anexă (filele 118-124 Dosar apel).
Referitor la diferența de teren de 3000 mp, din totalul de 1 ha, aferent construcțiilor revendicate de reclamante se reține că aceasta nu poate fi restituită de unitatea notificată în natură, pe vechiul amplasament, în cadrul trupului "K" parcela Cc 1933/1, datorită modului de dispunere și de ocupare a terenului cu construcții și instalații pentru prelucrarea și producerea vinului, proprietatea intimatei Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație.
Expertul arată în mod expres în raportul de expertiză (fila 120) că, diferența de teren de 3000 mp nu poate fi restituită reclamantelor pe vechiul amplasament, acesta fiind ocupat cu construcții cu caracter definitiv proprietatea intimatei.
Se reține de asemenea că nu poate fi restituit în natură nici lotul nr. III, în suprafață de 4983 mp, propus spre restituire prin suplimentul I la expertiză realizat imediat după casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare (filele 51-54), întrucât acest supliment de expertiză a fost anulat chiar de către expert, după efectuarea măsurătorilor pe teren, cu ocazia realizării celui de al doilea supliment la raportul de expertiză (filele 118-120). Primul supliment la expertiză a fost realizat fără convocarea părților și fără stabilirea concretă a lucrărilor de pe teren, expertul recunoscând faptul că nu a realizat măsurători, ci a folosit la întocmirea acestuia niște schițe mai vechi, aflate în posesia sa din perioada în care a realizat în recurs o expertiză extrajudiciară (fila 120 - dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Conform dispozițiilor art. 10 și art. 26 al. (1) din Legea 10/2001, republicată, în ipoteza în care restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubirii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care, măsura compensatorie nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Prin urmare, în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii, entitatea investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competență în stabilirea măsurilor reparatorii, în timp ce în privința despăgubirilor formulează numai o propunere de acordare a acestora.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Cum în speță, restituirea în natură a diferenței de teren de 3000 mp aferentă construcțiilor preluate de la autorul reclamantelor nu mai este posibilă, iar unitatea deținătoare nu dispune de un alt teren intravilan cu destinația de folosință curți-construcție în incinta trupului "K", pentru a fi oferit în compensare reclamantelor, acest teren fiind ocupat de construcții și instalație de producție a vinului se impune ca unitatea deținătoare - Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație - să emită o dispoziție cu propunere motivată de acordare de despăgubiri, conform titlului VII din Legea 247/2005, în favoarea reclamantelor.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul reclamantelor, și și se va schimba în parte sentința apelată - sentința civilă nr. 412/29.03.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța astfel:
Obligă orașul și Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație să restituie în natură reclamantelor terenul aferent celor două construcții proprietatea reclamantelor, restituite deja conform Legii 10/2001, astfel cum a fost determinat prin suplimentul la expertiza (filele 118-124 - Dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ):
- lotul 1) "Casa de oaspeți" cu o suprafață de 1200 mp, aferentă
construcției, în limitele îngrădite actual, locație prezentată în anexele 1 și 3 ale Raportului de expertiză cu hașura de culoare albastră;
- lotul 2) " Crama veche", cu o suprafață de 5800 mp, aferentă
construcției "Crama veche", locație prezentată în anexele 1 și 2 ale Raportului de expertiză cu hașura de culoare albastră.
Obligă unitatea deținătoare, Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru
Viticultură și Vinificație să emită o dispoziție motivată cu propunere de despăgubirii, conform legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru suprafața de 3000 mp, teren ce nu poate fi restituit în natură, sau prin compensare cu alte bunuri reclamantelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantelor, și - -, cu domiciliul ales în B,-, sector 1 - declarat împotriva sentinței civile nr. 412/29.martie.2004, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 4126/2002, în contradictoriu cu intimații pârâții STAȚIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE, cu sediul în orașul,-, județul C, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în oraș,-, județ C.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 412/29.03.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în sensul:
Obligă orașul și Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru
Viticultură și Vinificație să restituie în natură reclamantelor terenul aferent celor două construcții proprietatea reclamantelor, astfel cum a fost determinat prin expertiza (filele 118-124 Dosar nr-) al Curții de APEL CONSTANȚA ):
- lotul 1) "Casa de oaspeți" cu o suprafață de 1200 mp, aferentă
construcției, în limitele îngrădite actual, locație prezentată în anexele 1 și 3 ale Raportului de expertiză cu hașura de culoare albastră;
- lotul 2) " Crama veche", cu o suprafață de 5800 mp, aferentă
construcției "Crama veche", locație prezentată în anexele 1 și 2 ale Raportului de expertiză cu hașura de culoare albastră.
Obligă unitatea deținătoare, Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru
Viticultură și Vinificație să emită o dispoziție motivată cu propunerea de despăgubiri, conform Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru suprafața de 3000 mp, teren ce nu poate fi restituit în natură, sau prin compensare cu alte bunuri reclamantelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimații Stațiunea de cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și
Vinificație și Orașul la plata sumei de 5202 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expertiză și onorariu avocat (apel și recurs).
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2008.
Președinte, | Pentru judecător, , lipsă de la instanță, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte instanță, |
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.jud.dec.-/19.09.2008
Tehnored.gref.-08.10.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Paulina Georgescu
